Lect. univ. dr. Florina Ilis*
şef serviciu - Cercetare bibliografică
Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga" Cluj-Napoca
Revista Tezaur. Foaie a Bibliotecii Academiei Române și-a făcut debutul în peisajul publicistic românesc în urmă cu mai bine de un an, primul număr fiind lansat în ianuarie 2020. Tezaur este o publicație lunară, care apare la București sub egida Bibliotecii Academiei Române, fiind accesibilă și pe site-ul instituției. Colegiul de redacție, condus de Petre Mihai Băcanu, este compus din Gabriela Dumitrescu, Lorenţa Popescu, Oana Lucia Dimitriu, Luminiţa Kövari și Carmen Albu. Tehnoredactarea și prezentarea grafică este asigurată de către Haşegan Ştefan Dumitru.
La începutul anului trecut nimeni nu putea să prevadă amploarea crizei sanitare și schimbările rapide ale practicilor editoriale pe care pandemia urma să le aducă cu sine, accelerând impunerea unor noi abordări în privința publicării, editării de reviste sau a formei de răspândirea a acestora. Accesul on-line (https://biblacad.ro/ziarTezaur.html) al noii publicații a Bibliotecii Academiei Române nu poate decât să ne bucure, mai ales într-o perioadă în care și bibliotecile au fost nevoite să se adapteze restricțiilor tot mai severe datorate crizei sanitare. Existența unei noi reviste dedicate unei biblioteci atât de prestigioase cum este Biblioteca Academiei Române reprezintă, mai ales în contextul pandemiei, un gest de generozitate culturală pentru toți cititorii bibliotecii, precum și pentru cercetătorii interesați de valorile Bibliotecii Academiei care au, astfel, prilejul să se informeze și să afle lucruri inedite despre patrimoniul aflat în fondurile acesteia. Unul dintre obiectivele asumate ale noii publicații este acela de a se adresa, în primul rând, tinerilor doritori să cunoască istoria și cultura română prin intermediul valorilor bibliotecii, după cum subliniază și academicianul Ioan-Aurel Pop în primul număr al revistei. Noua foaie a bibliotecii se dorește a fi o publicație care să dezvăluie publicului larg cele mai prestigioase elemente ale culturii scrise românești deținute de bibliotecă, dar și să descopere cititorilor o parte din valorile patrimoniului material al istoriei țării noastre, conservate în fondurile bibliotecii: monede, medalii, hărți etc.
Fără îndoială că bibliotecarii-cercetători care lucrează în prestigioasa instituție își prezintă roadele cercetărilor lor în prestigioase publicații științifice din țară și din străinătate. Cercetările colegilor noștri de la Biblioteca Academiei se regăsesc și în lucrările publicate sau în edițiile critice elaborate de-a lungul timpului, cărți în care au fost aduse la lumină documente inedite, manuscrise rare sau publicații de certă valoare culturală, istorică și literară. Dar cercetările lor, deși incluse în principalele circuite științifice și academice, ajung cu dificultate în fața publicului larg. Inițiativa Bibliotecii Academiei ni se pare salutară și, din acest punct de vedere, se și înscrie, fără îndoială, într-un program cultural mai amplu, de a deschide porțile cunoașterii publicului larg și de a arăta, într-o manieră mai prietenoasă înțelegerii comune, formele cele mai valoroase ale patrimoniului nostru cultural. Nu întâmplător articolul program al publicației, semnat de academicianul Ioan-Aurel Pop, se intitulează O poartă deschisă spre lume. Acest articol se impune ca un adevărat program al publicației, care, prin subtitlul aparent desuet de foaie, se revendică de la inițiative culturale ce ne duc cu gândul la principalele foi din secolul al XIX-lea românesc, foi care au dat startul modernizării societății românești și au impus, la noi, idealurile de civilizație și cunoaștere ale Ilumismului. Amintim aici una dintre cele mai importante foi ale culturii române din secolul al XIX-lea, din Transilvania, Foaie pentru minte, inimă și literatură, editată ca supliment la prestigioasa Gazetă de Transilvania de la Brașov. După mai multe încercări, și G. Barițiu va renunța la articolele prea erudite în favoarea unor scrieri mai adaptate gustului publicului, având drept principal scop educația și culturalizarea.
În această ordine de idei, inițiativa Bibliotecii Academiei ni se pare lăudabilă din cel puțin două motive. În primul rând, este remarcabil faptul că inițiativa de a deschide porțile spre cultură vine din partea unei instituții, considerate, datorită statutului ei, mai conservatoare și, într-o bună măsură, inaccesibilă publicului larg. În al doilea rând, subtitlul de foaie dezvăluie un adevărat program cultural și educativ, cu adevărat angajat și foarte necesar într-o lume în care cercetările academice serioase sunt dificile înțelegerii comune, fiind cel mai adesea ocultate din cauza invaziei de informații inedite din media virtuală și media socială, informații de cele mai multe ori fie incomplete, fie greșite sau chiar intenționat fabricate eronat. Acest program cultural al revistei, în bună tradiție pașoptistă, de cultivare și educare, invită publicul larg să se bucure de roadele cercetărilor specialiștilor, aduse în fața cititorilor într-o formulă accesibilă, ușor pentru lectură. Condițiile istorice diferă astăzi față de cele din secolul al XIX-lea, dar, în fața ignoranței manifestate agresiv pe diferite mijloace de comunicare media și a lipsei de respect față de cultură, considerăm salutară inițiativa foii Bibliotecii Academei Române de a promova educația prin valori adevărate.
Articolele publicate în numerele de până acum acoperă domenii ale cunoașterii cum ar fi: filologia, istoria limbii, istoria, dar și numismatica, istoria culturală sau istoria artei.
Gabriela Dumitrescu, responsabilă în cadrul bibliotecii cu manuscrisele și cartea rară, publică o serie de articole despre comorile aflate în grija serviciului pe care îl gestionează. Încă din primul număr, ne atrage atenția cu un articol despre cel mai vechi manuscris latin din colecțiile bibliotecii, oferind și informații despre proveniența acestuia (p.1.). Tot în acest prim număr, Ion Andrei Țîrlescu explică cititorilor ce este „compasul analogic” și unde funcționa în secolul al XVIII-lea. Compasul analogic, care servea la construcția clădirilor, este prezentat într-un mansucris grecesc (nr.434) aflat în colecțiile bibliotecii (pag. 6). Prezentând manuscrisul, autorul reușește să incite cititorul și prin intermediul întrebărilor pe care le ridică în raport cu rolul și importanța manuscrisului în lumea românească a acelui timp. În câteva numere consecutive, dr. Silviu-Constantin Nedelcu arată ce conținea Fondul secret sau special al bibliotecii în anii cenzurii comuniste. Articolul Epurarea unor publicații. Fondul „special” sau Fondul „secret” scris de Silviu-Constantin Nedelcu acaparează imediat cititorul prin faptul că autorul se ipostaziază în rolul cuiva a cărui curiozitate intelectuală îl conduce înspre aflarea unor lucruri noi și în căutarea adevărului despre trecut. Această nevoie de cunoaștere și dorință de aventură intelectuală în căutarea unor tezaure istorice sau a unor comori culturale încearcă s-o stimuleze în fiecare cititor și publicația Bibliotecii Academiei Române.
Pe lângă comorile bibliofile ale Bibliotecii Academiei sunt aduse la lumină și alte valori importante pentru tradiția noastră culturală cum este, de pildă, semnificația culorii roșii din șnururile de legare a peceților domnești, secret explicat de Dr. Irina Petroviciu în numărul din iunie 2020. O serie de articole atrag atenția prin prezentarea unor prețioase documente de artă. Semnalăm articolul semnat de Cătălina Macovei care ne dezvăluie, în numărul din iunie 2020, misterul a trei desene de Rembrandt, existente în fondurile bibliotecii. Fascinantă ni se pare și informația referitoare la singurul manuscris muzical, existent în România, care i-a aparținut lui Mozart (martie 2020, p.1). Tot în numărul din martie 2020, dr. Mariana Radu ne surprinde cu cea mai veche hartă a Pontului Euxin existentă în colecțiile bibliotecii, datând de la 1590. Harta este reprodusă în condiții grafice excepționale. La pagina 12 a aceluiași număr, dr. Victor Petac ne dezvăluie o importantă piesă din colecția de gliptică a Cabinetului Numismatic al Bibliotecii. Este vorba de Marea Camee a României în sardonix policrom, a cincea ca dimensiune din lume, piesă dăruită bibliotecii de către inginerul Constantin Orghidan împreună cu întreaga sa colecție de pietre gravate, constând din 965 de geme și camee. G. Dumitrescu răspunde, într-un articol incitant din primul număr, tuturor celor interesați să afle care au fost primele femei la Academia Română.
Foaia Bibliotecii Academiei apare în condiții grafice excelente, ceea ce este firesc pentru o publicație în care sunt reproduse imagini cu comorile de literatură și artă ale prestigioasei instituții. Extraordinar de bine reprodus este, de pildă, manuscrisul etiopian Oratio falsae, despre care scrie Gabriela Dumitrescu în numărul din martie 2020 (p.5) sau primele cărți tipărite în România la Mănăstirea Dealu (iunie 2020). Remarcabile sunt, în numărul din decembrie 2020, reproducerile fotografiilor cu vizita din 1919 în Transilvania a Familiei Regale. În același număr din decembrie, atrage atenția și articolul lui Gh. Chivu, membru corespondent al Academei, referitor la manuscrisele lui Ioan Budai-Deleanu existente în fondurile bibliotecii. Cele câteva reproduceri ale acestor manuscrise sunt realizate într-o manieră excepțională. De altfel, grafica color a publicației, calitatea reproducerilor atrage într-un mod foarte elegant atenția cititorului de astăzi ale cărui exigențe, formate în cultura digitală, nu sunt deloc înșelate.
Parcurgând toate numerele foii avute la dispoziție, ne-a atras atenția și frontispiciul publicației unde sunt inserate maxime sau cugetări ale marilor înțelepți ai antichității, dar și ale unor istorici de seamă ai țării noastre. Iată, de pildă, o asemenea cugetare din gândirea lui Nicolae Iorga : Înțelepciunea este o marfă pe care cel ce o vinde, de fapt, o cumpără (iunie 2020). Sensul profund al cugetării lui Nicolae Iorga se potrivește în egală măsură și mesajului revistei Tezaur. Foaie a Bibliotecii Academei Române care, prin informațiile din paginile sale nu vinde înțelepciune, ci o dobândește, deoarece îmbogățirea culturală a cititorilor, dacă e autentică, este în folosul nostru, al tuturor.
În aceeași zonă a frontispiciului, observăm, în fiecare număr, reproduse fotografii cu piese importante din colecțiile bibliotecii. În numărul din iunie 2020, remarcăm o reproducere după M. Bouquet cu o Vedere generală a Bucureștiului. Sau, în numărul din ianuarie 2020, două hrisoave de pergament de la Constantin Brâncoveanu, datate 1688 și 1695.
Fără îndoială că multe dintre aceste comori sunt cunoscute cercetătorilor și specialiștilor, dar publicul larg are abia acum ocazia, prin intermediul revistei (print sau on-line), să le cunoască și să se informeze despre valoarea și autenticitatea acestora. Publicația Bibliotecii Academiei Române își merită pe deplin titlul de Tezaur, deoarece ne dezvăluie cu adevărat numai valori istorice și culturale certe din patrimoniul românesc și universal.
Gândită în scopul informării culturale a unui public educat, dornic să afle mai multe despre fondurile patrimoniale ale bibliotecii, Tezaur sau Foaia Bibliotecii Academiei Române își împlinește pe deplin rostul asumat, arătat publicului încă din primul număr prin cuvintele președintelui Academiei Române, prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, acela de a „retrezi gustul tinerilor pentu carte, manuscrise, stampe, monede, medalii și hărți”.
Autorii își asumă responsabilitatea pentru corectitudinea informaţiilor şi pentru opiniile exprimate în articolele trimise spre publicare.
* Email: florina.ilis@bcucluj.ro
