Cui îi e frică de era digitală?

Daniela Todor

bibliotecar - Cercetare bibliografică

 

1. În raport cu perioada de dinaintea pandemiei, considerați că s-a schimbat ceva în activitățile pe care le desfășurați în prezent? Dacă da, ce anume?

Având în vedere faptul că activitatea serviciului Documentare-Cercetare bibliografică s-a transferat în muncă la domiciliu, da, au intervenit schimbări în derularea activităţilor specifice: în primul rând, a fost nevoie de o adaptare a suportului de lucru, respectiv calculatoarele/laptopurile au necesitat adaptări (şi nu doar de suprafaţă) pentru a susţine softul bibliografic actual, iar în unele situaţii chiar o regândire a unora dintre etapele de lucru (traducerea titlurilor în limba engleză, de exemplu). În al doilea rând, s-a modificat colaborarea cu cei implicaţi în crearea instrumentelor bibliografice, aceasta făcându-se mai mult telefonic sau prin email, ceea ce a dus la mici sincope / întârzieri în ceea ce priveşte rezolvarea rapidă a unor situaţii ambigue ce necesitau răspuns pe loc. În mare, activitatea nu a suferit niciun regres, dimpotrivă, bibliotecarii au fost motivaţi să lucreze chiar în condiţii vitrege, cu lock-down, copii de şcoală în online, tehnologie limitată, astfel încât, cantitativ, nu s-a simţit nicio diferenţă faţă de prezenţa fizică la birou; poate, calitativ, rigurozitatea şi acurateţea descrierii bibliografice a avut de suferit într-o oarecare măsură, ceea ce a dat mai multe bătăi de cap coordonatorului lucrării şi, prin urmare, s-a produs o întârziere în livrarea produsului finit, ca să folosesc un termen „comercial”. Dar, vorba aceea: À la guerre comme à la guerre!

2. Cum vă vedeți, ca bibliotecar/ă, peste zece ani?

Personal, sper să fiu sănătoasă, având în vedere vârsta pe care o voi avea peste zece ani, dar cu siguranţă voi rămâne aceeaşi bibliotecară în suflet, cu aplecăciune pentru carte tipărită şi varianta ei digitală.

3. Credeți că pandemia a accelerat începutul sfârșitului pentru cartea și bibliotecile tradiționale? Cum vedeți activitățile dumneavoastră în raport cu biblioteca digitală?

Depinde ce înţelegem prin biblioteci tradiţionale. Ele nu mai sunt demult tradiţionale, odată cu introducerea informatizării tuturor serviciilor şi operaţiunilor specifice. Cred însă, cu tărie, că pandemia a accelerat nişte direcţii pe care bibliotecile le-ar fi urmat oricum, în alt ritm, desigur, şi mă refer la digitizarea colecţiilor, la punerea la dispoziţia beneficiarilor a cât mai multor servicii şi posibilităţi de informare online, de realizare a unui echilibru între cerere şi ofertă, ţinând cont de evoluţia beneficiarilor-ţintă (în cazul nostru studenţi, doctoranzi, cercetători şi cadre didactice) cu o dinamică digitală accentuată. Până la urmă, pandemia a creat acea stare de respiro, de suspendare a activităţilor zilnice, a provocat o regândire şi repoziţionare, iar rezultatul este… surprinzător. Din jale se întrupează Electra…

4. Cum va arăta bibliotecarul erei digitale? Vă regăsiți în imaginea acestuia?

Bibliotecarul va fi o complexitate de trăsături vechi şi dobândite în timp destul de scurt. Va fi la fel de empatic faţă de nevoile concrete ale user-ilor, pentru că asta l-a învăţat biblioteconomia “tradiţională”, va fi la fel de săritor în a le oferi toate opţiunile în demersul lor de căutare a informaţiei, dar pe lângă toate acestea, va fi el însuşi mult mai antrenat în a rezona cu nevoile beneficiarilor erei digitale, care sunt tot mai diverse şi complexe.