Conf. univ. dr. Ionuţ Costea*
Director adjunct
Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga" Cluj-Napoca
Cartea Transilvania are forma inimii reconstituie sensibilitatea colectivă şi individuală a sec. al XVIII-lea. Munca de cercetare a istoricului forează în straturile profunde unde s-a sedimentat relaţia omului-comunităţii din acele timpuri cu natura. Personajul principal al cărţii este individul-comunitatea. Acest personaj este descoperit şi adus în faţa noastră prin atitudinile şi sensibilităţile sale faţă de natură-peisaj. Contextele în care omul-comunitatea interacţionează cu natura-peisajul sunt: estetice, ideologice, administrative, cotidiene. Aceste contexte ale sec. al XVIII-lea nu se prezintă izolat, ca zone autonome. Nu avem de-a face cu o reprezentare de genul niveluri arheologice în care se ilustrează pentru o cronologie un context social, cultural specifice. Aceste contexte interferează, reconstituind tumultul vibraţiilor intelectuale ale secolului Luminilor.
Descoperită în această lumină, ne putem întreba care este importanţa istoriografică a cărţii? Doru Radosav, ca istoric, este un autor inedit. Cărţile Domniei Sale atacă, de fiecare dată, subiecte noi (istoria cărţii şi culturii, istoria ideilor, ideologiilor şi a imaginarului politic, istoria sentimentului religios, istoria violenţei din regimul comunist). Din punctul de vedere al temelor de cercetare nu se repetă. În schimb, unitatea operei sale este de natură teoretică. Construcţia teoretică este extrem de subtilă şi densă şi marchează, adesea, un handicap al istoriografiei româneşti contemporane. Dacă ne gândim doar la relaţia dintre istorie şi sensibilitate, abordată şi în alte cazuri, cercetată prin noianul informaţiilor oferite de documentele epocii şi reprezentată într-o frescă de istorie socială remarcabilă, dar niciodată nu a atins nivelul de profunzime analitică pe care o întâlnim în cartea Transilvania are forma inimii. Prin urmare, prin noua sa carte, Doru Radosav este previzibil şi uşor de anticipat. O carte nouă, un subiect inedit, dar o construcţie teoretică ce deschide o nouă pistă de cercetare istorică. Nu am folosit gratuit cuvântul pistă, lucrarea din faţa noastră este realmente o astfel de carte, o fundaţie extrem de solidă pentru o pistă de pe care pot decola viitoare contribuţii istoriografice.
Cartea are un loc aparte în cadrul istoriografiei sec. al XVIII-lea. Din punctul de vedere al istoricilor, acest secol a avut un loc şi rol privilegiat, atât în istoriografia generală cât şi în cea românească. Motivele au fost multiple. În plan general amintim doar era revoluţiilor: industrială, franceză; în cazul românesc: afirmarea mişcării politice a românilor ardeleni, iniţierea unor demersuri similare în cazul boierilor din Țara Românească şi Moldova; afirmarea culturii în limba naţională, a originii latine şi a unităţii culturale a românilor. În comparaţie cu aceste linii tradiţionale, cartea Transilvania are forma inimii reprezintă o abatere. Ea are la bază o viziune trans-naţională şi pluriconfesională. Subscrie la o reprezentare de natură intelectuală, individuală şi colectivă, care apropie Transilvania şi o investeşte cu prestigiu simbolic. Transilvania este un loc mirabil, reprezentată printr-o metaforă organicistă, anatomică, forma inimii. Această metaforă organicistă nu este ceva nemaiauzit, cunoaştem exemple din epoci mai îndepărtate. Dar această formulă a avut o semnificaţie aparte în cultura central europeană în afirmarea solidarităţilor comunitare-regionale şi a relaţiei acestora cu locul natal. Poate că limba germană a reţinut cel mai expresiv această relaţie. Nemţii numesc patria cu termenul Vaterland, distingând-o de limba naţională care este Muterschprache. În această viziune a Transilvaniei ca patrie se înscrie şi reprezentarea metaforică a provinciei ca formă a inimii.
Cercetarea istoricului privilegiază o serie de izvoare narative: lucrările de geografie, cărţi care descriau în detaliu natura şi inventarul viu al provinciei, scrieri ce menţionau resursele economice ale Transilvaniei, literatura beletristică a epocii; la fel, în centrul atenţiei s-au aflat izvoarele iconografice, cartografia şi pictura. Analizate cu un rafinat spirit intelectual şi profesional în profunzime, aceste izvoare coroborate cu sugestii din literatura istorică interpretată nuanţat au construit o expunere istorică argumentată şi expresivă.
Cartea se înscrie într-un model de cercetare a istoriei imaginarului, apropiind istoria de demersul geografiei culturale. Reconstituirea imaginarului urmăreşte direcţii multiple: politice, sociale, cultural-estetice. Cartea se integrează, din această perspectivă, într-un curent istoriografic cunoscut prin sintagma turnura geografică sau spatial turn, o direcţie de cercetare care a câştigat tot mai mulţi adepţi în ultimele decenii. Ca şi în alte rânduri, Doru Radosav a reuşit să se sincronizeze cu principalele evoluţii ale istoriografiei generale, având darul de a integra discursul istoricilor români în acest ansamblu. Efortul acesta de sincronizare se reflectă în structura teoretică a lucrării. Pentru a se face explicit autorul ne prezintă instrumentele analizei sale, tocmai de aceea cartea are o densitate teoretică aparte. Ne aflăm în faţa unei contribuţii de pioneriat pentru mediul cultural românesc.
Nu în ultimul rând, cartea descrie şi un registru istoric-diacronic de natură afectivă, de admiraţie, faţă de ataşamentul celor din trecut referitor la provincie, la Transilvania, şi la surâsul şi jocul care domină prezentul şi viitorul provinciei şi a oamenilor săi (lucru reflectat și de imaginea prezentă pe copertă). Din această perspectivă, cartea reprezintă şi o mărturisire de încredere şi optimism.
Există, în cazul volumului de față, două paradoxuri: faptul că această carte nu ne-a surprins şi că ea este o abatere. Nu ne-a surprins în ideea că autorul ei ne-a obişnuit cu explorarea noilor teritorii istoriografice. Iar abaterea trebuie înţeleasă ca o poziţionare sincronă cu discursul istoricilor din întreaga lume şi escaladarea provincialismului care caracterizează istoriografia românească în general.
______________________________
Autorii își asumă responsabilitatea pentru corectitudinea informaţiilor şi pentru opiniile exprimate în articolele trimise spre publicare.
