The End of Wisdom? The Future of Libraries in a Digital Age, ed. David Baker, Wendy Evans, Amsterdam, Elsevier, 2017

Drd. Anca Chiorean*

bibliotecar - Cercetare bibliografică

 

Volumul de față reprezintă o antologie de texte (contribuții ale unor specialiști atât din domeniul uman, cât și din cel real) care încearcă să problematizeze, să contextualizeze sau chiar să răspundă la o întrebare care poate fi ridicată în cazul tuturor domeniilor, și anume – „Încotro se îndreaptă...?”, cu înțelesuri mai mult sau mai puțin optimiste. Volumul colectiv The End of Wisdom? The future of Libraries in a Digital Age, editat de David Baker, Wendy Evans și publicat în 2017, după cum anunță în prefață, a apărut din dorința de a continua discuțiile deschise odată cu A Handbook of Digital Library Economics1 (2013) și Libraries and Society2 (2011). Textele astfel reunesc o serie de abordări, previziuni și ipoteze care gravitează în jurul sintagmelor distopice „the end of libraries” și „the end of books”, într-o încercare de a identifica și, pe cât posibil, de a schimba un curs a cărui imagine reiese ca fiind ceva dezastruos, dintr-o simplă alegere terminologică. Tocmai din această cauză, încă din titlu, perechea „the end – the future” subliniază faptul că volumul este departe de a fi o lamentare pentru o lume apusă, ci, din contră, îndeamnă cititorul să completeze sintagmele distopice: „the end of libraties”... as we know them today și „the end of books”... as we know them today, iar interogația însăși lansează provocarea dată de adaptare.

The End of Wisdom? The future of Libraries in a Digital Age este împărțit în 24 de capitole – „The End of Wisdom? The future of Libraries in a Digital Age”, Davia Baker; „The Four Spaces of the Public Library”, Henrik Jochumsen, Dorte Skot-Hansed și Casper Hvenegaard Rasmussen; „The Influence of Digital Media on the Design of Libraries”, Charlie Smith; „The Best of Both Worlds”, Julie Arndrup; „Informal Interview with Niu Jun, Tammy Ng & Joli Moore – School Librarians at the Po Leung Kuk Choi Kai Yau School”, Patrick Lo and Dickson Chiu; „The Disembedded Librarian: A vision of the Librarian’s Future Role in an Educational Context”, Mai Aggerbeck, Karen Fredriksen and Kristen Maibom; „Using Formal and Informal Channels to Update Librarians’ Skill Sets”, Diana L.H. Chan; „Library 2.0: Lost Illusions?” Tibor Koltay; „Digital Music Preparation in the Modern Orchestral Library”, Matthew Naughtin; „The Academic Library in 2020”, Bruce E. Massis; „Using Technology to Make More Digital Content Available to All”, Bernard Scaife; „New Trends in Higher Education: Can Information Professionals Rise to the Challenge?”, Evgenia Vassilaki; „Six Futures of Academic Libraries”, Joachim Schopfel; „Digital Pedagogy and the Student Voice”, Steve Bowman; „Information Literacy in a Digital Age: Embedding Information Literacy in the Curriculum”, Vivien Sieber, Julia Anthoney, Heather Barker și Ellie Roberts; „From Being Libraries to Becoming the ‘Switchmen’ of Scholarship in the Digital Age”, Cherifa Boukacem-Zeghmouri; „Playing, Creating, Learning: The Future Public Library for Children and Families”, Luise Overgaard; „The Future of Libraries in Nigeria”, Stephen Akintunde; „Reinvigorated Opportunities: Libraries as Essential Institutions for Youth”, Daniella Smith; „A Cooperative Model for a National Digital Library”, Bas Savenije; „In the Core of Research”, Belen Fornovi-Rodriguez; „Information Management of the Future”, Raphael Ball; „Webraries and Web Archives – The Web Between Public and Private”, Nieșs Brugger; „Not Only But Also?”, Karen Carden.

Din punct de vedere tematic, volumul de față, după cum reiese și din cuprinsul relativ stufos care, la prima vedere, pare prea vast pentru a încăpea în cele doar 225 de pagini, are ambiția de a acoperi cât mai mult dintr-un câmp într-adevăr explorabil într-un mod cu potențial multidisciplinar – biblioteca abordată ca spațiu, influențele digitale, rolurile bibliotecarului, evoluția abilităților bibliotecarului, conținuturile digitale, pedagogia digitală, managementul informației, arhivele digitale etc.

Titlurile capitolelor, în marea lor majoritate, reflectă conținutul textelor (ele fiind, fiecare, contribuții stand-alone), fapt pentru care volumul poate fi abordat selectiv, în funcție de (sub)domeniul de interes specific cititorului. Toate textele reprezintă, de fapt, opinion pieces, respectiv luări de poziții în ceea ce privește subiectul general al viitorului unui domeniu care pare să se fi simțit dintotdeauna amenințat de posibilitatea ca noul să tăbărască în valuri peste ceea ce era reconfortant de tradițional. Ceea ce este, totuși, tonic în volumul de față este tocmai faptul că acest nou nu este interpretat neapărat ca factor perturbator al unei lumi care funcționa foarte bine în vechea formă (răspunsurile la nou nu au fost în termenii unui defensiv leave well enough alone), ci ca set germinant de oportunități de adaptare și valorificare.

Miza didacticistă, însă, nu acaparează complet contribuțiile autorilor. Seturile de imperative stabilite pentru a dezvolta anumite practici sunt deschise, uneori, de abordări ale căror umor destind lectura – David Baker, de pildă, în subcapitolul minunat intitulat Not Dead, But Sleeping? creionează imaginea corpului viu, necesar și relevant, care trebuie să se remobilizeze, ca parte cu adevărat dinamică a lumii noi: „people hunger for information and have almost boundless access to infinite amounts of it, accurate or otherwise. Libraries – and more especially librarians – could and should have a vital role to help users navigate through this infinite digital world and make wise selections from the information provision that is universally if not endlessly available” (p. 12).

Ținând cont de circumstanțele actuale, capitolul care sare în ochii cititorului cel mai mult trebuie să fie „The Academic Library in 2020”, de Bruce E. Massis. Este vorba de aceeași curiozitate (și chiar delectare) pe care o stârnește, de pildă, filmul Back to the Future II celui care îl vizionează în 20163. Capitolul explorează posibilitățile unei academic library in 2020, înțelească ca bibliotecă a viitorului, abordând anumite aspecte de ordin economic, respectiv sursele (public-private) de finanțare, nevoia de biblioteci tematice independente și foarte bine dotate, dar și un aspect (de altfel foarte important în condiții de funcționare normală) care ține de spațiul comun – „the building itself might well be reconfigured with more robust wireless access points and fewer standalone individual workstations. This space gain can be translated into rooms that currently house computer labs and more into destinations awash in comfortable and/or functional furniture, soft lighting, carpeting, spoundproof glass walls, collaboration spaces, high-speed Internet with unconstrained broadband and shares storage so that virtual aceess may be accomplished with grater ease and efficiency” (p. 109). Predicțiile pentru 2020 se concentrau într-adevăr pe aspecte care, în final, au fost destul de departe de realitatea ce avea să vină. Necesitatea adaptării contextelor în schimbare, însă, nu lipsește, Bruce E. Massis atrăgând atenția asupra apropierii momentului de implementare a noilor soluții – „The year 2020 is only a mere four years away”.

Ultimul text, „Not Only But Also?” este cel care pledează, cu o simplitate aproape elegantă, pentru existența materialității obiectelor în cadrul instituțiilor culturale. Deși nu neagă necesitatea dimensiunii digitale, ținând cont de multitudinea ei de avantaje, argumentul lui Karen Carden subliniază mai degrabă faptul că cele două laturi sunt complementare, iar a exclude una dintre ele în favoarea alteia înseamnă a văduvi obiectul de una dintre componentele principale care îi construiesc sensul – cum este, de pildă, cazul operelor de artă. De altfel, aceasta este o poziție pe care autoarea o susține de la bun început – „the future of all libraries is not inevitably digital and that there are some institutions and subject areas for which the book remains, and will remain, very important not only for its content (or indeed its wisdom) but also for itself” (p. 191.) Viitorul este deci, iată, împletirea dintre cele două, palpabilul nefiind, de fapt, în pericol.

 

Volumul poate fi regăsit în catalogul BCU Cluj:

http://aleph.bcucluj.ro:8991/F/YHEDU1JEQAJLF1AKH98QTJA8J2712USC6CURINXCEB4US19PCF-19074?func=full-set-set&set_number=877220&set_entry=000002&format=999


Autorii își asumă responsabilitatea pentru corectitudinea informaţiilor şi pentru opiniile exprimate în articolele trimise spre publicare.

*Email: anca_chiorean91@yahoo.com

1 https://www.elsevier.com/books/a-handbook-of-digital-library-economics/evans/978-1-84334-620-3 (Accesat în ianuarie 2021).

2 https://www.elsevier.com/books/libraries-and-society/evans/978-1-84334-131-4 (Accesat în ianuarie 2021).

3 Back to the Future Part II (1989) - Doc Brown și Marty McFly, care trăiesc în 1985, folosesc o mașină a timpului pentru a ajunge într-un 2015 imaginat în anul 1989.