Maria Buturugă, 25 de ani, bibliograf. Memorii (Craiova: Editura Sitech, 2021), 436 p.

Lect. univ. dr. Florina Ilis*

şef serviciu - Cercetare bibliografică
Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga" Cluj-Napoca

 

Este dificil, dacă nu chiar imposibil, să scrii o recenzie conform normelor genului despre o carte care nu respectă normele niciunui gen literar, consacrat. Încercând să evite, în mod firesc, ezitarea cititorului, autoarea a adăugat titlului cărții, subtitlul Memorii, deși, după părerea mea, volumul Mariei Buturugă nu intră, decât la limită, în această categorie a literaturii subiective, cum a fost definită, în general, literatura autobiografică. Nu se poate, însă, contesta caracterul cronologic și iată!, subiectiv, al textului de față, ce reprezintă un soi de comte rendu a 25 de ani dedicați de colega noastră profesiei de bibliograf. Maria Buturugă este bibliotecar-bibliograf în cadrul Bibliotecii Academiei Române unde a ajuns, după cum cititorul va afla din acest volum, în anul 1996. Deși s-a născut în București, Maria Buturugă, a fost obligată de împrejurările primilor ani de după Revoluție, să funcționeze o vreme în învățământ, undeva într-o comună din Bărăgan. În toamna anului 1996, Maria Buturugă își va depune dosarul de concurs pentru un post de bibliotecar la Biblioteca Academiei, chiar în ziua, după cum mărturisește autoarea, în care cunoscutul istoric al cărții, Gabriel Ștrempel, director al bibliotecii, dar și membru al Academiei, era sărbătorit la împlinirea vârstei de șaptezeci de ani. Așa a început, în toamna anului 1996, frumoasa poveste a celor 25 de ani pe care Maria Buturugă i-a petrecut în slujba cărții, dar și a Bibliotecii Academiei Române. Prezentul volum face o interesantă și surprinzătoare sinteză a acestora.

Așa cum Al. Odobescu a scris cândva un Pseudo-kynegeticos povestind cu farmec despre muzică, artă și literatură în timp ce scria, chipurile, un fals tratat de vânătoare, tot astfel și colega noastră Maria Buturugă povestește cu dragoste despre cărți și bibliotecă în timp ce pare că își redactează cronologic și conștiincios memoriile. Cadrul temporar este păstrat, totuși, deoarece cititorul mai pretențios își poate fixa câteva repere în timp pentru a putea urmări felul în care a decurs existența profesională a autoarei, de la anagajarea sa în bibliotecă și până în anul 2020, când tomul al cincilea din seria Bibliografiei publicațiilor periodice românești, din colectivul căruia face parte și autoarea, a fost premiat de către Academia Română. Cele mai importante repere ale existenței de 25 de ani de bibliograf ale Mariei Buturugă pot fi, astfel, urmărite cronologic de către cititorul preocupat de istoria internă a unei prestigioase instituții, așa cum este Biblioteca Academiei Române. Este și o istorie subiectivă, însă, care păstrează în memorie proiectele de mare anvergură la care participă bibliograful Maria Buturugă, dar și o istorie personală în care viața se împletește, în mod fericit, cu munca pasionantă de bibliotecă.

Conștientă de faptul că memoriile sale ies, totuși, din formula clasică a genului, autoarea redactează o recomandare de lectură pentru cititori, cărora le oferă și câteva necesare indicii despre felul în care ar trebui citită cartea. Fără să utilizeze sintagma de memorii subiective, autoarea îi dă, totuși, de înțeles cititorului că memoriile pe care le va citi nu vor fi o prezentare clasică a principalelor evenimente din existența de 25 de ani, scursă în slujba bibliotecii ci, vor fi rezultatul unei memorii selective, Maria Buturugă preferând să-și amintească doar lucrurile cu adevărat importante din existența de bibliograf, evitându-le, firește, pe cele pe care nu dorește să și le amintească: „Am pus în pagină oameni, fapte și texte ale realităților activității mele din universul biblioteconomic, în care m-am implicat cu un optimism nemărginit (sperând în nemărginirea optimismului meu prin cooptarea optimismelor celorlalți), dar am aplicat și o necesară matrice de omisiune (evitând cele de care chiar nu vreau să-mi amintesc)” p. 6.

Cunoscând bine, prin natura meseriei, toate tehnicile și practicile lecturii, Maria Buturugă știe că cititorii sunt, prin educație și interes, diferiți și, pentru a le facilita lectura, decodifică singură, în pseudo Introducere, hermeneutica straturilor de lectură în funcție de o tipologie, tot subiectivă, a cititorilor. În ceea ce mă privește, nu știu în ce categorie mă încadrez, dar pot să afirm că lectura cărții mi-a procurat atât plăceri intelectuale datorită întâlnirii în paginile cărții a numelor celor mai importante din istoria cărții românești și din lumea bibliotecii, cât mi-a stimulat și curiozități de ordin istoric, dorindu-mi să aflu mai multe despre lumea noastră, nu mare, dar fascinantă, a cărții. O provocare suplimentară a fost pentru mine – și aici se combină în persoana mea scriitorul cu criticul literar – să descifrez și să intuiesc mecanismele scriiturii unui text care nu se lasă prea ușor de descifrat, dar nici prea repede de abandonat.  

Autoarea pare să fie pe cât de serioasă, pe atât de jucăușă cu cititorul ei. Niciodată, însă, plicticoasă, ci, mereu stimulativă, surprinzătoare.  Foarte serioase, redactate în spiritul obiectiv al profesiei de bibliograf, sunt la finalul cărții anexele, obligatorii în cazul oricăror opere mari de referință: Lista siglelor, Indicii (tematic, de ani, de persoane, de locuri), elemente obligatorii în redactarea marilor instrumente bibliografice cum ar fi dicționarele, tratatele sau bibliografiile etc. Jucăuș și original este Dicționarul de termeni și expresii care, într-o bună și minunată tradiție borgesiană, cuprinde și inventează termeni și expresii, folosindu-se de unul dintre genurile cele mai tradiționale ale practicii bibliografice, respectiv, dicționarul.

Cititorul nu va fi dezamăgit, indiferent cărei categorii, din cele invocate de autoare, îi aparține. Ca și cititorul Pseudo-kynegeticos-ului lui Alexandru Odobescu, va fi satisfăcut pe deplin, după ce va fi trecut pragul inițierii într-o nouă și stimulativă tehnică a scrierii de memorii.

______________________________

Autorii își asumă responsabilitatea pentru corectitudinea informaţiilor şi pentru opiniile exprimate în articolele trimise spre publicare.

* Email: florina.ilis@bcucluj.ro