Dezvoltarea tehnicii de calcul a determinat schimbari majore si în biblioteci, ca de altfel în toate domeniile, prin dotarea, în prima faza, cu câteva calculatoare; în continuare, bibliotecile s-au straduit, fiecare independent, sa vada cum îsi pot automatiza activitatile specifice.
Pasul acesta de dotare soft, cel putin în România, a scos la iveala lipsa de colaborare la nivel national, ceea ce a facut ca fiecare biblioteca mare, dupa 1990, sa-si "încropeasca" la început aplicatii proprii de gestiune a fondurilor sau sa-si implementeze sisteme gratuite precum ISIS dat de UNESCO.
Lipsa de colaborare în actiunea de automatizare a bibliotecilor, a fost doar o prelungire a lipsei de colaborare care a existat si înainte de aceasta mare schimbare. Ma refer aici la faptul ca si în sistem traditional puteau fi deja puse bazele unor colaborari privind regulile de catalogare ISBD si ale unui vocabular controlat de descriptori, care ar fi usurat enorm procesul de catalogare/indexare în mod automatizat.

Automatizarea, în general, dar, mai presus de ea, utilizarea unor baze de date obliga fiecare institutie sa-si regândeasca fluxul de prelucrare, astfel încât sa fie eliminate eventualele bucle, dar în primul rând obliga la rigurozitate, la respectarea unor reguli impuse de programele utilizate si de standardele în vigoare.
În biblioteci, cu atât mai mult, datorita multitudinii ofertei de documente gestionate si a diversitatii activitatilor din fluxul de prelucrare, la care se adauga serviciile catre public, ideea de colaborare trebuia impusa de la început.
Desi dupa 1990, la nivel national au fost câteva întâlniri ale directorilor celor mai mari biblioteci din România, ideea de colaborare a ramas la nivel de intentie, fiecare din aceste biblioteci încercând sa se doteze cu hard si soft, dupa puterile proprii.

BCU Cluj a fost inclusa, în 1993, în programul TEMPUS JEP 3764-92/1 "Upgrading Library and Information Sciences in Romania" alaturi de BCU Bucuresti, BCU Iasi, Biblioteca Universitatii din Brasov si, mai târziu, Biblioteca Universitatii din Suceava, beneficiind de un server DEC, 4 statii PC AT 486 si sistemul integrat de biblioteca VUBIS.
Desi au avut aceeasi aplicatie, bibliotecile enumerate mai sus au avut foarte putine actiuni de colaborare în ceea ce priveste catalogarea si indexarea documentelor. Cert este ca nu s-au stabilit reguli comune de descriere si indexare.

BCU si Biblioteca Politehnicii din Timisoara s-au dotat, printr-un proiect SOROS, cu sistemul integrat de biblioteca ALEPH versiunea 300, din anul 1995 (sistem implementat si la Biblioteca Academiei din Bucuresti) care lucra pe un format intern de descriere, asa ca si-au desemnat reguli proprii (sigur în limita ISBD-ului si a restrictiilor impuse de sistem) si au construit prima retea de cataloage de biblioteci din România, format din cele doua biblioteci din Timisoara.

Automatizarea bibliotecilor a pus bazele unei standardizari si în ceea ce priveste structura bazelor de date bibliografice, standardizare ce si-a propus sa utilizeze identificarea numerica a câmpurilor de descriere, asa cum au procedat avocatii belgieni Paul Otlet si Henry La Fontaine care au pus bazele Clasificarii Zecimale Universale.
Primul format MARC (Machine-Readable Cataloging) care înseamna format pentru catalogare pe suporturi citibile pe calculator, a fost elaborat în 1967 de catre Biblioteca Congresului Statelor Unite (Library of Congress).
Pentru bibliotecile din S.U.A., standardul de continut al înregistrarilor bibliografice a fost MARC, denumit USMARC din 1983.
La nivelul mai multor tari au fost definite formate proprii, de ex. UKMARC pentru Marea Britanie, CANMARC pentru Canada, HUMARC pentru Ungaria etc.
Asociatiile de bibliotecari care fac parte din IFLA (International Federation of Institution and Library Associations) au decis utilizarea unui format unic numit UNIMARC, care a aparut prima data în 1977, alte editii în 1980, 1987, 1996, iar ultima în 2002.
Toate aceste formate sunt rodul unor colaborari fructuoase între specialistii din mai multe institutii.

În România, a fost constientizata ideea utilizarii unui astfel de format, ceea ce s-a concretizat print traducerea formatului UNIMARC în limba româna, aparând astfel publicatia Manual UNIMARC, Bucuresti: Biblioteca Nationala a României, 1993, tiparit în 2000 de exemplare.
Un grup de specialisti din domeniul biblioteconomiei au elaborat un format ROMARC, format care nu s-a impus în bibliotecile din România deoarece sistemele automatizate de biblioteca ce rulau deja în bibliotecile mari din tara nu au fost adaptate pentru acest format. Iata, de data aceasta, un produs al unei fructuoase colaborari între specialisti ai biblioteconomiei românesti ramas neutilizat din motive tehnice si financiare.
În 1997 la Conferinta ABIR de la Craiova s-a convenit utilizarea formatului UNIMARC ca format national, cel putin în bibliotecile universitare. Din pacate, sistemele informatice existente în biblioteci la acea vreme utilizau un format intern de lucru si aveau, eventual, o optiune de export în format UNIMARC, ceea ce nu a condus la o colaborare între institutii privind utilizarea acestui format.

Dotarea cu sistemul ALEPH versiunea 500 a BCU Iasi în 1998 si BCU Cluj în 1999 a facut posibila utilizarea formatului UNIMARC, pentru prima data în România.
Desi aceasta versiune permite crearea unui catalog virtual, colaborarea s-a redus la câteva schimburi de idei de catalogare si indexare.
Sistemul ALEPH 500 a fost achizitionat si de Biblioteca Universitara din Constanta în 2002, de Biblioteca Politehnicii din Bucuresti în anul 2004, iar din vara acestui an ruleaza si la BCU Timisoara, ceea ce a pus bazele unei serioase colaborari între bibliotecile detinatoare.

În tot acest timp, Biblioteca Nationala împreuna cu bibliotecile judetene au fost dotate, de catre Ministerul Culturii, cu tehnica de calcul si de comunicatii, precum si cu sistemul integrat de biblioteca TINLIB. La scurt timp dupa aceste dotari, s-au constituit grupuri de lucru pe diferite teme, ceea ce s-a concretizat în reguli de exploatare a sistemului dar si în cerinte de adaptare a sistemului la statisticile convenite de comun acord.
Aceasta strânsa colaborare a pus bazele unor proiecte de constituire a unui catalog national partajat, proiecte care înca nu au fost finalizate, un motiv serios fiind sistemul TINLIB care nu are un catalog on-line accesibil prin intermediul Internetului.

Trebuie amintit aici, tot în contexul ideii de colaborare, proiectul de traducere a tezaurului RAMEAU, care se deruleaza sub auspiciile Bibliotecii Nationale, dar la care colaboreza indexatori si din bibliotecile universitare. Rezultatul acestui proiect va fi de un real folos, mai ales pentru bibliotecile care sunt la început de indexare automatizata. Din pacate, bibliotecile mari nu pot astepta acest instrument si sunt obligate sa o ia înainte prin constituirea unor fisiere de autoritate proprii.

Asa cum spuneam la început, dupa dotarea bibliotecilor cu tehnica de calcul, fiecare institutie s-a preocupat de automatizarea activitatilor de biblioteca. Tendinta actuala a bibliotecilor din tarile mai avansate se îndreapta catre automatizarea serviciilor oferite publicului si dezvoltarea unor noi servicii bazate pe infrastructura de comunicatie, în special pe protocolul TCP/IP, protocolul utilizat în reteaua de retele numita Internet. Astfel, în biblioteci au aparut, pe lânga sistemele de automatizare, sisteme de informare, care sunt tot mai apreciate de catre publicul larg.

Proiectul NUSIDOC S & T îsi propune sa implementeze utilizarea unui astfel de sistem în România (pentru detalii a se vedea http://www.bcucluj.ro/intranet, optiunea proiecte).
Bazele proiectului de colaborare între BCU-uri si INID au fost puse din primavara anului 2004, multe demersuri în acest sens fiind facute de directorul BCU Timisoara prof. univ. dr. Vasile Târa, care este si presedintele CNBI - Consiliul National al Bibliotecilor din Învatamânt. Un rol important în acceptarea acestui proiect l-a avut prof. univ. dr. Doina BANCIU, director al ICI România - Institutul National de Cercetare-Dezvoltare în Informatica. Coordonarea proiectului a fost asigurata de prof. univ. dr. Valentin PLESU, director al CTTIP, care, desi nu face parte direct din sistemul de biblioteci, a acceptat acest rol datorita constientizarii importantei unui asemenea proiect si care cu multa daruire si eficienta s-a straduit si a reusit sa uneasca la timp actiunile pentru a le finaliza.
Prima întâlnire oficiala între reprezentantii BCU-urilor si INID a avut loc în iunie 2004 când s-au discutat termenii de referinta ai unui astfel de proiect. Acesti termeni au fost reluati, la o alta întâlnire din septembrie, acelasi an. Proiectul a fost aprobat în octombrie si se deruleaza oficial pe perioada noiembrie 2004 - decembrie 2005.

Sistemul national unitar de informare si documentare stiintifica si tehnica - unificarea sistemelor de biblioteci (nusidoc-s&t) are ca parteneri principali UPB-Universitatea Politehnica Bucuresti (prin CTTIP- Centrul de Transfer Tehnologic în Procesele Industriale) si INID - Institutul National de Informare si Documentare, iar ca beneficiari cele patru BCU si Biblioteca UPB (ca subcontractori ai CTTIP) si Biblioteca IFIN (ca subcontractor al INID-ului). Aceasta formula s-a acceptat în urma mai multor discutii, proiectul derulându-se sub auspiciile CNCSIS - Consiliului National al Cercetarii Stiintifice din Învatamântul Superior si motivat prin faptul ca activitatea de cercetare nu este obiectiv direct de functionare al bibliotecilor (vezi http://aleph.edu.ro).

Ce-si propune de fapt acest proiect? - constituirea unui catalog virtual al institutiilor colaboratoare, adica sa existe o singura interfata de cautare pentru toate cataloagele on-line, astfel încât în urma unei cautari sa se vada exact unde se afla publicatia/publicatiile rezultate. La cataloagele on-line se vor adauga ulterior alte resurse (baze de date proprii sau abonate si reviste on-line) astfel încât cu o singura cautare sa avem rezultate din toate aceste resurse.
Desi, suma de 50 miliarde alocata initial, s-a redus la 10 miliarde, rezultatele au început sa apara. Astfel s-a achizitionat un server puternic, care a fost instalat la Politehnica Bucuresti si sistemul METALIB iar institutiile participante si-au completat dotarile existente, fiecare dupa necesitati, pentru realizarea scopului propus.

MetaLib este un portal pentru biblioteci, produs de firma Ex Libris, care permite utilizatorilor sa acceseze colectiile electronice ale institutiilor de care apartin, obtinând servicii relevante si un mediu de lucru personalizat.
Cu MetaLib, o institutie poate administra resurse informationale hibride - care pot fi locale sau la distanta - sub o singura umbrela. Aceste resurse includ, de exemplu, cataloage, baze de date de referinte, depozite de documente electronice si porti (gateways) web bazate pe subiecte.
Utilizând portalul MetaLib, cititorii bibliotecii pot face cautari de tip MetaSearch printre resurse eterogene sau sa acceseze link-urile resurselor din interfata nativa.
MetaLib ofera o infrastructura optima atât pentru institutii singulare cât si pentru consortii bazate pe acorduri de autentificare si autorizare.
Utilitarele de administrare bazate pe servicii web permit localizarea, configurarea si întretinerea integrala a resurselor informationale ale institutiilor.
În MetaLib este încorporata tehnologia de vârf SFX de la Ex Libris. SFX, serverul de link-uri OpenURL, furnizeaza utilizatorilor link-uri sensibile la context catre servicii pe care institutia lor le-a definit si adaptat pe baza colectiilor de documente electronice proprii si a politicii lor.
Metalib-ul utilizeaza protocolul Z39.50 pentru cautarea în cataloage on-line administrate de sisteme diferite, dar cu structuri MARC si permite copierea de înregistrari din aceste cataloage, formând astfel un catalog virtual cu baze de date distribuite.

Din suma alocata proiectului, pentru BCU-uri s-au repartizat 930 de milioane, suma foarte mica pentru necesitatile unor institutii cu milioane de volume (care detin peste 60 % din existentul în bibliotecile universitare) si cu zeci de mii de cititori.
La BCU Cluj s-a decis achizitionarea din aceasta suma a unei licente de protocol Z39.50, o licenta suplimentara de client ALEPH, 25 de calculatoare (repartizate la catalogatorii si indexatorii din aceasta institutie, care prin efortul lor direct îmbogatesc catalogul on-line al bibliotecii) si doua deplasari externe.
Cofinantarea asigurata de BCU Cluj se ridica la valoarea de 680 milioane care constau din 5 licente webOPAC, 4 licente de client ALEPH, plata unor servicii si deplasari interne.

Dar nu sumele alocate mi se pare mie câstigul acestui proiect, ci prima mare actiune de colaborare, cu rezultate concrete, la care participa cele patru BCU-uri.

În etapa a 2-a a proiectului (prima etapa a fost în 2004, la care BCU-urile nu au fost implicate direct) s-a colaborat la întocmirea materialului privind formatele de lucru în Aleph pe tipuri de documente, criteriile de cautare în Metalib (cu definirea fiecarui index, din ce câmpuri sa fie ele formate) si formatele de afisare ale rezultatelor cautarilor din Metalib, rezultând un material de 48 de pagini.
Colaborarea a continuat printr-o întâlnire la Iasi în luna iunie 2005 în care s-au discutat pe rând blocurile de descriere din UNIMARC, analizându-se câmpurile cele mai utilizate si stabilindu-se reguli de completare; a rezultat un material de 41 de pagini.
În etapa testarii produsului Metalib, observatiiile celor 4 BCU-uri au constituit materialul de baza tradus si înaintat firmei EX-LH din Budapesta, furnizoarea produsului, pentru remedieri si ajustari conform cerintelor exprimate în primul material.
Etapa ultima a acestui proiect, care prevede întocmirea documentatiei de exploatare si promovare a produsului Metalib, la care se adauga bazelor teoretice ale Bibliotecii Virtuale Nationale în Stiinta si Tehnica, solicita aceeasi colaborare serioasa între partenerii din sistem.

Proiectul nu trebuie sa se opreasca aici, chiar daca nu se vor gasi sume pentru o continuare oficiala; fiecare institutie participanta are datoria de a continua sa sustina scopul propus, iar BCU-urile, prin specialistii care exista în aceste biblioteci, pot continua colaborarea pentru realizarea unor instrumente de lucru si a unor servicii pentru public, la nivelul standardelor internationale.