Numar curent    Arhiva    Opinii    Redactia    Harta revistei        Pagina BCU                          Nr. 12 (2005)

INFORMARE PROFESIONALA
BIBLIOTECI SI BIBLIOTECARI
EXPOZITII
IMPRESII DESPRE B.C.U.
PAGINA DE GARDA

BIBLIOREV PRIN E-MAIL

Daca doriti sa fiti anuntati prin e-mail la aparitia noilor numere ale revistei, aveti posibilitatea de a va inscrie aici.


CAUTARE IN ARHIVA


powered by FreeFind

LISTE DE DISCUTII



EXPOZITII
AFISELE PROPAGANDEI COMUNISTE
prezentarea unei expozitii
Felix Ostrovschi
bibliotecar serv. Informare Bibliografica si Documentare, B.C.U.Cluj

Īn perioada 12 octombrie - 12 noiembrie 2005, īn holul Bibliotecii Centrale Universitare "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca , a fost organizata o expozitie īn cadrul careia au fost expuse o serie de afise ce au apartinut odinioara propagandei comuniste din Romānia. Ideea de la care s-a pornit a fost una simpla: īn cadrul bibliotecii exista depozitate pachete cu tiparituri, denumite generic "mercantilaj", ce contin printre altele si afise propagandistice. Un anumit numar de astfel de afise au fost extrase, clasificate tematic, urmānd ca aceste teme sa fie expuse periodic, la intervale diferite de timp īn spatiul special amenajat al bibliotecii.

Prin seria de expozitii pe care le realizam nu urmarim o rescriere sau retraire a istoriei. Nu ne propunem nici macar reamintirea unor timpuri trecute. Dorim doar sa oprim pentru cāteva momente microfilmul timpului pentru a decupa cāteva pozitii din acesta. Acestea caracterizeaza regimul comunist din Romānia īn evolutia sa. Aceste afise au fost grupate pe diferite teme, cum ar fi: prietenia romāno-sovietica, īndemnuri adresate clasei muncitoare si taranimii, lupta pentru pace, citate din discursurile unor lideri politici ai vremii, mari sarbatori devenite religii nationale sau īndemnuri pentru economisirea energiei electrice si a carburantilor. Necunoscute tinerilor, aceste afise au īnsotit si au facut parte din viata mai multor generatii. Deci, pot fi considerate un crāmpei din viata acestora. Ele au facut si, de ce nu, mai fac īnca parte din istoria recenta a Romāniei. Acceptate sau nu, primite cu placere sau privite cu dezinteres, ele stau īnca marturie a celor 50 de ani apartinānd unui regim politic care ne-a influentat destinul, tulburānd pāna si cursul istoriei.

Ca gen al graficii de reproducere, afisul se afirma, ca o urmare logica a dezvoltarii artelor vizuale de la Renastere si pāna īn zilele noastre, pe directia unor interferente īntre arta, stiinta si tehnica. Īn esenta, istoria afisului oglindeste eforturile de a gasi un mijloc de informare la o scara de circulatie publica, capabil sa satisfaca nevoile publicitatii īntr-un limbaj clar, expresiv si convingator. Etalat pe ziduri, pe panouri sau pe stālpi special amenajati, īn locuri frecventate, afisul participa activ la spectacolul vizual-decorativ al strazii. El cheama, atrage, convinge si militeaza īn favoarea unui mesaj bine precizat. Prin renuntarea la abuzul de fraze lungi, care complicau compozitia afisului, reducāndu-i lizibilitatea, s-a ajuns treptat la echilibrul imagine-text, la o sinteza īntre semnul plastic si comentariu (1). Se manifesta tendinta spre simplificare si concentrare a compozitiei grafice īn vederea condensarii ideii īntr-o imagine de soc optic cu maxima forta de exaltare si dirijare a atentiei. Afisul trebuie sa izbeasca ochiul, sa actioneze prompt si activ asupra privitorului, sa-l atraga si sa-l emotioneze, sa se faca īnteles īn cel mai scurt timp posibil.

Raymond Savignac defineste afisul modern drept "un scandal vizual. Lectura sa trebuie sa fie instantanee. Īntr-o fractiune de secunda, omul strazii trebuie sa īnteleaga ceea ce vrea sa spuna...Afisul este un mesaj, un desen fara legenda, schita care īnlocuieste discursul lung...El este supus īn īntregime necesitatii de expresie si spiritului de inventie". Functia de comunicare a afisului īi conditioneaza īnsasi existenta īn rāndul artelor aplicate de larga finalitate. Īn cazul particular al afisului, calitatea comunicarii se masoara prin gradul ei de promptitudine si eficacitate publica. Ceea ce caracterizeaza afisul īn raport cu alte elemente ale universului imaginii este functionalitatea, motivatia sa clara, capacitatea de concentrare a elementelor informatiei, de condensare a mesajelor īn forme grafice sugestive si explicite. Este rezultatul unui efort de reducere a excesului de semne, īntrucāt eficacitatea optima a functiei lui de comunicare nu depinde de maximumul de informatie, ci de maximumul de inteligibilitate, de condensare si de explicitare a mesajului, prin identitatea dintre forma creata si forma perceputa.

Afisul din etapa 1944-1948 ilustreaza o perioada bogata īn evenimente. Este epoca de afirmare a afisului politic romānesc, īn conditiile primei etape a revolutiei populare. Afisul se manifesta ca o arta combativa, instrument activ de propaganda, cu o importanta functie sociala, servind sarcinilor revolutiei populare. Seria afiselor editate īn primii ani ai Republicii marcheaza mari evenimente din istoria poporului nostru, primind valoarea unor documente profund evocatoare pentru atmosfera de efervescenta politica a epocii. Afisul devine astfel purtatorul mesajelor si chemarilor partidului pentru mobilizarea īntregului popor. Cu toate ca īnregistreaza unele succese notabile, evidente mai cu seama īn clarificarea problemelor de continut, afisul acestei perioade ramāne, īntr-o īnsemnata masura, tributar unei conceptii ilustrative, unui descriptivism ce nu depaseste decāt rareori documentul. Cu vremea, se va pune accentul pe sporirea expresivitatii plastice.
Cristalizarea noilor tendinte catre simplitate si concizie grafica se dezvolta cu evidenta claritate prin 1956-1958. Se īnregistreaza un plus de initiativa si de concentrare a eforturilor catre concizie grafica, catre solutii inedite si mai īndraznete, folosindu-se un repertoriu de semne mai variat īn care īsi fac loc simbolul si metafora plastica.

Marxismul ar putea fi caracterizat prin puterea sa de raspāndire; este o filosofie capabila sa se propage īn masa, īn primul rānd pentru ca ea corespunde unui anumit nivel de dezvoltare a civilizatiei industriale, iar īn al doilea rānd pentru ca se sprijina pe o dialectica care poate fi usor schematizata, fara a fi prea mult deformata. Propaganda de tip bolsevic se poate reduce la doua expresii esentiale: dezvaluirea politica (sau denuntarea) si sloganul. Urmānd īndemnurile lui Marx, "trebuie sa facem oprimarea reala īnca si mai dura, adaugāndu-i apoi constiinta oprimarii, sa facem rusinea si mai rusinoasa facānd-o publica", Lenin invita toti social-democratii sa "organizeze dezvaluiri politice īn toate domeniile". Sloganul respecta aspectul combativ si constructiv al acestei propagande. Sloganul este traducerea verbala a unei faze ce tine de tactica revolutionara. Acest concept-motor trebuie sa exprime cāt mai clar, mai concis si mai euforic obiectivul cel mai important al momentului. Un slogan nu este o expresie goala, el condenseaza tendinta politica a momentului : "Orice slogan trebuie extras din suma particularitatilor unei situatii politice determinate". Sloganul marcheaza platformele periodice care determina celelalte forte politice sa se raporteze favorabil sau nu fata de o serie de obiective concrete si seducatoare pentru mase. Orice slogan trebuie sa corespunda nu doar situatiei politice, ci si nivelului de constiinta al maselor. Nu are valoare decāt daca patrunde larg aceasta constiinta, iar pentru aceasta trebuie sa degaje aspiratiile latente din temele convenabile. Incontestabil, propaganda politica īn forma sa moderna a fost inaugurata de bolsevism si īn special de Lenin si Trotki. Datorita talentului sau de propagandist si agitator, Lenin lanseaza īn 1917 sloganele care īnsotesc etapele de cucerire a puterii. Imaginea este de mai multe feluri: caricatura, desen satiric sau fotografie, - embleme sau simboluri - , portrete ale conducatorilor. Imaginea este, fara īndoiala, instrumentul cel mai socant si mai eficace. Perceperea sa este imediata si nu cere nici un efort. Īnsotita de o scurta legenda, ea īnlocuieste cu succes orice text si orice discurs. De preferinta se rezuma la o imagine de propaganda.

Īn orice domeniu, propaganda se straduieste īn primul rānd sa simplifice. Adica, sa-si īmparta doctrina si argumentatia īn cāteva idei, care vor fi cāt se poate de clar definite. O īntreaga serie de formule este la dispozitia propagandistului: manifeste, profesiuni de credinta, programe, declaratii, catehisme, care, sub o forma īn general afirmativa, enunta cāteva propozitii īntr-un text scurt si clar. Aspirānd totdeauna spre simplitate, trebuie gasite lozincile si sloganurile cele mai simple si cele mai socante posibil, printr-o tehnica dezvoltata de publicitate. Lozinca are un continut tactic: ea rezuma obiectivul care trebuie atins. Sloganul face īn mod mai direct apel la pasiunile politice, la entuziasm, la ura. Īn fine, la limita, o doctrina sau un regim se rezuma īntr-un simbol: simbol grafic, simbol imagistic (drapel, fanion), simbol plastic (salut fascist) simbol muzical (imn).

Tema expozitiei prezentate reflecta Constitutia din 1952 si prietenia romāno-sovietica.
Daca prin Constitutia din 13 aprilie 1948 se pregatise o transformare totala a economiei nationale, īn Constitutia Republicii Populare Romāne din 24 septembrie 1952 predomina realizarea intereselor politice ale Partidului Comunist Romān, denumit īnca Partidul Muncitoresc Romān. Este constitutia totalei aserviri a Romāniei fata de Uniunea Sovietica (2). Constitutia īncepe cu un capitol introductiv, īn care se pune la baza existentei statului romān dependenta de Uniunea Sovietica: "Alianta cu Uniunea Sovietica, sprijinul si ajutorul sau dezinteresat si fratesc asigura independenta, suveranitatea de stat, dezvoltarea si īnflorirea Republicii Populare Romāne", se declara īn aliniatul IV al acestui capitol. Īn alineatul VI se mentioneaza ca prietenia cu U.R.S.S. constituie "baza politicii noastre externe".

Din punct de vedere al structurii formale a unei constitutii, spre deosebire de constitutiile precedente, titlurile despre drepturile omului erau expediate undeva īn urma, dupa reglementarea tuturor puterilor statului. Drepturile, īn ordinea din Constitutie, erau: dreptul la munca, dreptul la odihna, dreptul la pensie, dreptul la īnvatatura, egalitatea īn fata legii, drepturile minoritatilor, libertatea de constiinta. Īn aceasta Constitutie se vorbeste pentru prima oara despre proprietatea socialista, precum si de "rolul conducator al partidului".

Ziaristii care au vizitat aceasta expozitie au staruit, printre altele, asupra a doua īntrebari:

  • Daca expozitia are vreo legatura cu prezentul (se refereau la conotatii politice)? si
  • Care a fost reactia vizitatorilor?
La prima īntrebare vrem sa subliniem īnca o data, ca aceasta expozitie nu face parte din nici un joc de culise politicianist. Este o simpla, dar edificatoare īntoarcere īn istoria comunismului romānesc. La cea de a doua īntrebare, reactiile vizitatorilor au fost diferite. Generatiile tinere, scapate de o copilarie comunista, privesc aceste afise curios si cu surprindere. Īnsa, din partea generatiei mai vārstnice, au fost doua feluri de reactii: pe de-o parte, cei care au profitat de pe urma vechiului regim, care īsi inhiba nostalgia si care privesc doar cu coada ochiului la afisele care le-au īnsotit tineretea activista, pe de alta parte, cei care īnsa au fost victime ale fostului regim le privesc cu ura, si mai ales cu teama reīntoarcerii comunismului totalitar īn Romānia.

Chiar daca istoricilor li se cere obiectivitate, ne permitem sa īncheiem cu o metafora care, credem, spune tot despre aceasta expozitie. Daca, pāna īn 1989, peretii aveau urechi (se stie la ce facem referire), prin aceasta expunere vrem sa facem peretii... sa vorbeasca.

afis 1 afis 2
afis 3 afis 4
afis 5  



(1)  Gheorghe Cosma, Afisul romānesc, Editura Meridiane, Bucuresti, 1980, p.6
(2) Eleodor Focsaneanu, Istoria constitutionala a Romāniei, Editura Humanitas, Bucuresti, 1998, p.118


sus

webmaster@bcucluj.ro
Toate drepturile rezervate