Postulat: Cangurii nu au nici un dusman natural Aborigenii australieni au vanat intotdeauna cangurii pentru propriile lor nevoi, hrana, imbracaminte (pielea de cangur fiind foarte apreciata in vestimentatie), dar numarul nesemnificativ al animalelor vanate nu a ajuns niciodata sa puna in grava dificultate echilibrul prolific al nasterilor, fapt ce explica absenta oricarui sistem de protectie, fie el si rudimentar, sau chiar absenta sentimentului de frica a acestor mamifere atunci cand se afla in fata vanatorilor umani.

Considerata a sasea tara ca marime din lume, Australia este situata la intrepatunderea apelor Pacificului cu cele ale Oceanului Indian, masurand de la est la vest aproximativ 4000 km., iar de la nord la sud 3200 km. Calea de acces pe continent cel mai des folosita este calea zborului. Privelistea care se deschide din avion privirii nu poate, pentru cel care calatoreste pentru intaia oara in aceasta tara, decat sa dea impresia unui continent pustiu, arid si lipsit de orice viata. Pe masura ce avionul se apropie de zonele de coasta, culorile incep sa se schimbe, impresia de pustietate disparand atunci cand minusculele asezari umane isi fac treptat aparitia. Sentimentul de planeta nelocuita, trait la 10.000 de metri altitudine, este cu atat mai interesant de revelat cu cat este cunoscut faptul ca primii locuitori ai Australiei, aborigenii, sunt detinatorii uneia dintre cele mai lungi si continue istorii culturale din lume.
Cercetatorii preocupati de preistoria Australiei au demonstrat ca primii oameni au ajuns pe continent, venind din Indonezia, in urma cu aproximativ 70.000 de ani. Constitutia puternica a acestor oameni preistorici le-a atras din partea arheologilor denumirea de "Robustii" (The Robust). Cei considerati a fi adevaratii stramosi ai aborigenilor au ajuns insa pe continent in urma cu aproximativ 20.000 de ani, trasaturile acestora fiind mult mai "gratioase" decat cele ale predecesorilor lor. Pana in secolul al XVI-lea (1606), momentul cand au ajuns pe coastele Australiei primii navigatori germani (vasul Dwyflken al capitanului Willem Jansz), urmati de cei portughezi, spanioli, englezi si francezi, vastul continent fusese exclusiv tinutul aborigenilor, fiind aproape complet izolat de civilizatia alba precum si de cele mai apropiate de pe continentul asiatic.
Capitanul James Cook a acostat in 1770 pe coasta vestica si, ca urmare a explorarilor sale de-a lungul coastei, a revendicat pentru Imperiul Britanic intregul continent, pe care l-a numit New South Wales. In 1779, Joseph Banks (membru al echipajului lui James Cook) a sugerat, pentru rezolvarea problemei inchisorilor din Anglia, utilizarea noului continent ca loc de deportare pentru prizonierii care nu mai incapeau in inchisorile britanice. Astfel, in 1787, sub comanda capitanului Arthur Philip, ajungea in New South Wales prima flota, compusa din 11 nave, adapostind 750 de prizonieri de ambele sexe, precum si patru companii de soldati facand parte din marina militara.
Din acel moment explorarea continentului s-a petrecut, dupa cum demonstreaza istoricii, din cel putin trei motive: 1. nevoia de a gasi alte zone pentru prizonierii nou-veniti; 2. dorinta de a intra inaintea celorlalti in proprietatea pamantului si 3. declansarea febrei aurului (la aproximativ 1850). Rezistenta pe care colonistii au intampinat-o din partea aborigenilor a fost in mare parte foarte slaba. In dorinta lor de a se impune, noii veniti au ucis fara restrictii majore si au impins inspre teritoriile aride din centrul continentului o populatie bastinasa incapabila sa faca fata asaltului militar sau ravagiilor bolilor aduse de catre cuceritorii albi (in Tasmania uciderea bastinasilor fiind la vremea aceea autorizata prin lege). Constituirea natiunii moderne s-a produs la 1 ianuarie 1901 prin federalizarea coloniilor separate de pe teritoriul Australiei, din tanara natiune populatia bastinasa fiind insa total exclusa, dreptul de cetateni nefiindu-le acestora recunoscut la vremea aceea. Idealul egalitar de la 1850 fusese inlocuit prin reglementari politice de catre ideologia spiritului britanic, colonial, astfel cel dintai Prim Ministru al Australiei, Edmund Barton, afirma cu claritate punctul de vedere al noii structuri politice in problema populatiei bastinase: "These races are, in comparison with the white races- I think no one wants convincing of this fact - unequal and inferior."
Primele eforturi de integrare politica si sociala a aborigenilor au fost demarate abia in anii '60 ai secolului al XX-lea, (in 1967 avea loc referendul pentru recunoasterea minoritatilor bastinase), concretizate prin masuri specifice in anii '70, abia deceniile urmatoare confirmand interesul politic crescand pentru recunoasterea identitatii sociale si culturale a acestora. Adevarata integrare a comunitatilor bastinase nu s-a produs insa nici astazi, putinele chipuri intalnite pe strazile marilor orase tradand tristetea muta a unei spiritualitati deviate brutal din ciclul natural al evolutiei sale ancestrale.
Astazi Australia se prezinta ca cel mai stabil sistem politic, economic si social din zona Pacificului de Sud, cunoscand in ultimii ani o crestere progresiva a nivelui de trai. Surprinzator, una din cheile succesului sau de dezvoltare este sustinuta de substratul social multi-lingvistic, sintagma "language skills" jucand un rol important in promovarea Australiei in rolul unui pol regional multi-cultural si multi-lingvistic, ceea ce atrage, in plan economic, o plaja diversa de companii straine direct interesate de potentialul lingvistic deja existent in infrastructura economica. La cresterea economica viguroasa se adauga si potentialul natural de exceptie, Australia detinand unul dintre cele mai bine conservate habitaturi naturale din lume, fapt care atrage anual turisti din lumea intreaga. Daca adaugam acestor reale consideratii si faptul ca, dupa World Competitiveness Handbook 2002, calitatea vietii este considerata in Australia ca fiind una dintre cele mai bine cotate din lume, avem imaginea fascinanta a unui continent plin de contradictii, incongruente si exceptii..