Nr.7
LANSARE DE CARTE
Miercuri, 2 aprilie 2003, ora 12, a avut loc la Biblioteca Centrala Universitara "Lucian Blaga", lansarea cartii "Consortii in biblioteci: o initiere practica". Este vorba de o traducere in limba romana a volumului doamnei dr. Keller Alice "Konsortien in Bibliotheken: eine praktische Einfuhrung" aparut in anul 2002 la ETH-Bibliothek din Zurich.
Lucrarea a fost prezentata de catre prof.univ.dr. Doru Radosav, drd. Florina Ilis si dr. Alice Keller.
Consortiile: strategii posibile in gestionarea informatiei electronice.
Modele europene si mediul romanesc
Florina Ilis
bibliotecar - serv.Documentare - Informare bibliografica
Îmi revine astăzi o misiune deosebit de plăcută, aceea de a vă face cunoscută o traducere dintr-o importantă carte de specialitate apărută în spatiul german si care are în vedere o temă de mare actualitate în biblioteci, si anume consortiile. Autoarea acestui studiu este d-na Alice Keller, o prezentă deja bine cunoscută tuturor si pe care ne-am obisnuit deja să o vedem la noi în bibliotecă. În volumul său, Consortiile în bibliotecă, d-na Alice Keller a reusit să surprindă într-o manieră concisă si obiectivă toate aspectele, atât cele de natură administrativ-tehnică, sau de natură financiar-juridică cât si cele practice, legate de functionarea consortiilor în biblioteci.
Încă din introducere d-na Alice Keller avertizează însă asupra unui lucru care trebuie avut în vedere la demararea oricărui proiect de consortii, si anume faptul că acestea n-ar trebui văzute ca un leac universal pentru posibilitătile mai limitate de achizitie ale bibliotecilor sau ca reprezentând modalitatea cea mai comodă de achizitionare a periodicelor sau a bazelor de date. Având în vedere acest avertisment, care departe de a fi unul subiectiv, ci este rezultatul unei mature analize a fenomenului consortii, cartea d-nei Keller reuseste să contureze în toate aspectele ei problematica consortiilor.
În primele capitole ale cărtii d-na Keller îsi pune întrebările firesti legate de importanta consortiilor si de necesitatea acestora în spatiul bibliotecilor. Dezvoltarea fără precedent din ultimii ani a mediilor electronice conduce în sfera relatiilor universitare la nevoia bibliotecilor de a participa în configuratia retelelor informationale. Este cel mai important aspect care a condus firesc înspre ideea de consortiu. Gestionarea în comun a unui fond de informatie academică si stiintifică generată de mediile electronice a condus la apropierea dintre bibliotecile care aveau un profil universitar aproape identic. După cum afirmă si d-na Keller această situatie complexă a generat si o serie de aspecte de natură tehnică, de politică managerială si socială, de care trebuiau să se tină cont si care au modificat într-un fel viziunea traditională asupra bibliotecii.
Din acest punct de vedere un capitol foarte important al cărtii, un capitol pe care orice initiativă de constituire de consortiu trebuie să-l analizeze cu atentie, este legat de avantajele si dezavantajele pe care functionarea bibliotecilor în interiorul unui consortiu le presupune. Privirea obiectivă atât asupra avantajelor cât si a dezavantajelor constituirii consortiilor demonstrează încă o dată că acest studiu al doamnei Keller nu este unul de propagandă în favoarea consortiilor, ci dimpotrivă probează o matură chibzuintă absolut necesară, cu atât mai mult cu cât elaborarea unui proiect de asemenea anvergură implică o serie de factori, de natură juridică, financiară, tehnică si de resurse umane. Dacă avantajele unui consortiu rezidă, asa cum constată d-na Alice Keller într-o gestionare mai eficientă a informatiei electronice si conduce spre proiecte comune între bibliotecile cu acelasi profil academic, dezavantajele sunt mai degrabă de natură organizatională, si diminuează într-un fel autonomia proprie fiecărei biblioteci în parte.
În capitolele următoare ale lucrării d-na Alice Keller are în vedere, în aceeasi manieră profesionistă, toti acesti factori, de natură financiară, juridică, adiministrativ-tehnică si de resurse umane, care converg înspre elaborarea si functionarea cât mai eficientă a unui proiect de consortiu. Toti acesti factori sunt analizati în studiul d-nei Alice Keller în functie de natura lor precum si în functie de ponderea pe care o au în functionarea consotiului.
În linii mari structura si organizarea unui consortiu are o identitate oarecum comună la nivelul mai multor tări, cu atât mai mult cu cât marile corporatii care gestionează informatia electronică din mediul academic nu tin neaparat cont de ariile geografice. Lucrarea d-nei Keller pune de asemenea un accent deosebit pe experienta unor biblioteci din tări care au functionat, pe partea licentelor electronice, în regim de consortiu. Astfel d-na Keller are în vedere atât organizarea unor consortii după modelul elvetian, dar și modul în care consortiile functionează în tări precum Marea Britanie, Germania si Austria.
Analiza pe care d-na Keller o face acestor proiecte de consortiu se bazează pe informatii si date precise si are în vedere experienta celor care au gestionat aceste consortii (CHEST- Combined Higher Education ; PSLI- Pilot Site Licence Initiative; NESTLI- National Electronic Site Licence Initiative în Marea Britanie, si GASCO, un proiect special pentru tările vorbitoare de limba germană, Elvetia, Germania si Austria). Deosebit de semnificativă ni se pare si referinta la studiul Delphi, întocmit tot de d-na Alice Keller privitor la viitorul consortiilor, care s-a făcut avându-se în vedere opinia unor specialisti din toate domeniile implicate, biblioteci, universităti, edituri, agentii de reviste, studiu care pune în lumină opinii diferite privind constituirea si functionarea consortiilor. S-a constat astfel pe baza rezultatelor acestui chestionar că o parte semnificativă a specialistilor din bibliotecă sunt mai sceptici în privinta consortiilor, sustinând astfel că achizitionarea în viitor de reviste în regim de consortiu nu va depăsi numărul de abonamente specifice, în timp ce specialistii din celelalte domenii au arătat contrariul. Cu aceste observatii, privind viitorul consortiilor se încheie studiul d-nei Keller. Interesul pe care cartea d-nei Keller îl va stârni va fi cu sigurantă semnificativ în România, având în vedere mai ales faptul că bibliotecile românesti se află încă la început de drum în ceea ce priveste consortiile. Consider că acest studiu este binevenit pentru noi, avînd astfel privilegiul si posibilitatea să urmărim si să învătăm din experienta colegilor nostri din alte tări.
De aceea cunoscând practica si metoda de lucru a mediilor profesionale occidentale mi-am propus să nu prezint în detalii cartea d-nei Keller, fiind convinsă că domnia sa ar fi mult mai interesată de modul în care o asemenea carte ar fi percepută în România si mai ales în ce măsură practica consortiilor ar fi functională la noi.
As dori să spun în primul rând că acest studiu efectuat de d-na Keller este deosebit de important si pentru spatiul românesc cu atât mai mult cu cât încă nu avem la nivel national o asemenea practică în consortii. Astfel, demararea oricărui proiect de acest tip va tine cont cu sigurantă de observatiile si experienta colegilor nostri din lumea biblioteconomică europeană. Sunt în măsură să vă spun că acest lucru s-a si întâmplat deja. A fost un prilej fericit faptul că exact în perioada în care eu luam cunoștiintă de acest studiu, lucrând la versiunea românească a textului, se puneau bazele unui consortiu românesc de achizitionare si utilizare în comun a unor baze de date. Pornind de la ideiile avansate în cartea d-nei Keller am dezbătut împreună cu d-na Carmen Crișan care s-a ocupat din partea bibliotecii noastre de partea de abonamente pentru consortiu despre problemele pe care le ridică în România functionarea unui asemenea proiect.
Trebuie să recunoastem că în România acest gen de proiect ridică probleme specifice de care cu sigurantă bibliotecile elvetiene si cele germane nu prea s-au împiedicat. O problemă, care nu tine neaparat de domeniul biblioteci, ci se reflectă la nivelul tuturor institutiilor românesti este legată, pe de-o parte de modul de funcționare defectuos în care circulă informatia între componentele aparatului administrativ institutional si pe de altă parte de mentalitatea încă fractionară a procesului de învătământ care separă interesele bibliotecii de cele ale universitătii. Este foarte dificil la noi să aduni într-o echipă unică parteneri diferiti si să-i determini să înteleagă că interesele lor coincid si nu se contrazic. Ori ideea unui consortiu este tocmai aceea de a demonstra că există un interes comun în achizitionarea informatiei electronice.
Una dintre problemele pe care le-am regăsit si în studiul d-nei Keller si care apar de obicei la momentul initial de constituire a unui consortiu o reprezintă partea materială, legată de modalitătile de plată si de fondul de care trebuie să dispună o bibliotecă pentru a face fată cheltuielilor de consortiu. D-na Keller atrage atentia asupra faptului că de obicei cheltuielile de consortiu nu sunt neaparat mai mici decât cele prevăzute de costul de achizitionare individual, de aceea trebuie prevăzut de la început un fond suplimentar pentru cheltuieli adiacente, cum ar fi, de pildă, adaptarea la anumite competente tehnice sau privitoare la coordonarea proiectului.
Trebuie să remarcăm totusi că situatia din tările noastre este putin diferită si tine de structura administrativă specifică a bibliotecilor românesti. În bibliotecile din România implementarea unui model de consortiu străin ar trebui să se adapteze la un sistem birocratic si juridic din care lipsesc anumite verigi administrative sau în care există unele noi, fată de bibliotecile străine. Consortiul constituit recent între patru biblioteci universitare românesti, Bucuresti, Iasi, Timisoara si Cluj va avea sorti de izbândă, nu atât datorită structurii sale de functionare, cât datorită faptului că la nivel de minister se va aloca suma necesară abonării unei baze de date în comun, Infotrac. Oricum se va vedea în viitor dacă această formă de consortiu va fi sau nu functională.
Un alt aspect pe care îl subliniază d-na Keller în cartea domniei sale este factorul uman, un consortiu necesită o structură ierarhică proprie, o echipă constituită din anumiti specialisti care să răspundă de problemele specifice. D-na Keller îl citează pe Mike Johnson, directorul consortiului britanic CHEST, care face trei recomandări pentru functionarea de succes a unui consortiu : entuziasm si angajament din partea celor care se ocupă de proiect, activitatea de consortiu nu se face cu jumătate de normă, si în al treilea rând trebuie avut în vedere faptul că nu există un pret definitiv pentru achizitionare, ci intervin si unele cheltuieli suplimentare de care trebuie să se tină cont. O dată rezolvată asadar infrastructura tehnică a unui consortiu si definitivată echipa managerială care să se ocupe de strategiile de functionare implicarea totală în proiect, atât din punct de vedere profesional cât si din punct de vedere al gestionării unor fonduri, reprezintă cel mai important aspect pentru succesul unui consortiu.
Dar asa cum afirma si d-na Keller în prefată nu trebuie privite consortiile ca pe un leac universal la problemele de achizitie ale bibliotecilor. Parcurgând cartea domniei sale am constatat că această afirmatie este încărcată de adevăr. Fără a fi totusi un remediu universal consortiile reprezintă un fenomen ce trebuie avut în vedere în această perioadă de globalizare a informatiei, moment în care bibliotecile nu pot să rămână în afara circuitului international al informatiei academice. Consortiile pot constitui o astfel de cale de acces înspre informatie, fireste nu singura. Sigur, asa cum reiese si din cartea d-nei Keller, un proiect de consortiu trebuie să fie rezultatul unei analize complete despre ceea ce reprezintă acesta pentru bibliotecă si ce implicatii are la nivel tehnic, financiar, juridic si administrativ.
As dori să multumim d-nei Keller pentru posibilitatea acestei traduceri în limba română si s-o asigurăm că acest studiu al domniei sale va fi un instrument foarte util pentru orice încercare de demarare a unui proiect de consortiu în România.
Legea bibliotecilor
II
Ana Belean
Consilier juridic - B.C.U. "Lucian Blaga"
Capitolul I intitulat Dispozitii generale, este alcatuit din opt articole.
In articolul 1 se definesc termenii de biblioteca, biblioteca nationala, biblioteca specializata si biblioteca universitara.
Din categoria bibliotecilor universitare fac parte si bibliotecile centrale universitare. Vom reda, in continuare, definitia bibliotecii universitare, astfel ca: biblioteca universitara este biblioteca aflata prioritar in serviciul studentilor, al cadrelor didactice si al cercetatorilor din universitati si alte institutii de invatamant superior si de cercetare care, in limitele prevazute de regulamentul de organizare, poate functiona si ca biblioteca publica .
Iar, bibliotecile centrale universitare sunt biblioteci de drept public, de importanta nationala, cu personalitate juridica, subordonate Ministerului Educatiei si Cercetarii, si finantate de catre acesta .
In continuare, vom defini termenii drept public si personalitate juridica.
Astfel ca, o biblioteca daca este de drept public, presupune ca se infiinteaza si se organizeaza in subordinea unei autoritati publice centrale , cum este in cazul bibliotecilor centrale , in subordinea Ministerului Educatiei si Cercetarii, si functioneaza potrivit regulamentelor proprii de functionare, regulamente care in prealabil trebuie aprobate de catre ministerul de resort .
Desigur pe tema personalitatii juridice sunt chiar carti scrise in detaliu, fie cu definitia, fie cu cele trei conditii pe care le consacra. Deci, pentru ca o institutie sa aiba personalitate juridica, trebuie sa indeplineasca trei conditii :
- Sa aiba o organizare de sine statatoare;
- Sa aiba un scop bine determinat;
- Sa aiba un patrimoniu propriu.
O institutie care are personalitate juridica, implicit are si anumite drepturi, unul din acestea fiind dreptul de a fi reprezentata in justitie in nume propriu.
In continuare, legea prevede situatiile in care pot fi desfintate bibliotecile de drept public, mai exact stipuleaza ca bibliotecile de drept public pot fi desfiintate in cazul incetarii activitatii institutiilor care le-au infiintat sau finantat, si numai in conditiile preluarii patrimoniului lor de catre o alta biblioteca de drept public.
Bibliotecile de drept public pot fi finantate :
- De la bugetul de stat;
- De catre alte persoane juridice de drept public sau privat;
- De la persoane fizice prin : donatii, sponsorizari sau alte surse legale de venituri.
Persoana juridica este de fapt, orice institutie infiintata in conformitate cu legislatia in vigoare, in cazul nostru, o institutie de stat, care indeplineste cele trei conditii aratate la personalitatea juridica.
Cu aceste clarificari, inchei primul capitol al acestei legi, urmand ca in numerele viitoare ale revistei sa continui cu explicarea din punct de vedere juridic, urmatoarele capitole.
Rubricã propusã de:Simona Timofte
bibliotecar - serv.Relatii cu Publicul
- Cel mai bine am cunoscut oamenii in viata dupa comportamentul si atitudinea avuta fata de un virtual esec nemeritat.
- Cel mai sigur refugiu ramane totusi adevarul.
- A spune lucrurilor pe nume este in ultima instanta o proba de uitare de sine.
- Peste ceea ce putem trece este bine sa nu sarim.
- Nimeni nu este prost pentru ca vrea si nici inteligent pentru ca-si propune sa fie.
- Cea mai buna modalitate de a analiza un fapt este sa vezi si sa intelegi cine a beneficiat de el.
- Nici o problema de viata nu este atat de dificila si fara iesire incat sa nu se rezolve de la sine.
- Singura statornicie este schimbarea permanenta.
- Neimpacarea dintre oameni isi are originea intotdeauna din neimpacarea in primul rand cu ei insisi, iar mai apoi din neimpacarea cu ceilalti.
- Daca vei tine cont de toate relele de care ai fost crutat in viata s-ar putea sa te consideri chiar rasfatat de soarta.(I. Romosan)
- Bine nu poti vedea decat cu sufletul. Ceea ce este esential este invizibil pentru ochi.(Antoine de Saint-Exupery)
- Dar eu stiu ca, oricat de complex este organismul, viata este simpla; si totul se duce de rapa cand pierzi din vedere adevarul viu al simplitatii esentiale.(Rabindranath Tagore)
- Cand intalnesti un om si el are nevoie de ceva, poti sa ghicesti ce-i trebuie, daca-l iubesti.(Ernest Hello)
- Atunci cand nu poti obtine ceea ce vrei, trebuie sa faci sa-ti placa ceea ce ai.(Alfred Rotschild)
- Suntem ceea ce gandim. Ne nastem o data cu gandurile noastre si prin ele cream lumea.(Buddha)
- Cel mai potrivit moment pentru a fi increzator este acela in care nu ai absolut nici un motiv pentru a o face.(Matt Doyle)
- Geniul, acea forta ce orbeste ochii muritorilor cu stralucirea sa, adesea nu este decat perseverenta in travesti.(Henry W. Austin)
- Uneori, ii poti convinge pe ceilalti ascultandu-i.(Dean Rusk)
- Noi putem mai mult decat stim. Cu toate ca nu ne este permis totul, totul este posibil.(Roger Bacon)
- Unul dintre simptomele unei iminente depresii nervoase este sa incepi sa crezi ca munca ta este teribil de importanta.(Bertrand Russel)
- Un om devine interesant de-abia atunci cand greseste, pentru ca greseala este un semn clar ca a incercat sa se autodepaseasca.(G. Clemenceau)
- Sufletul meu ma cauta, numai ca eu alerg intruna.(Fernando Pessoa)
RABINDRANATH TAGORE - Gitanjali -
Propriul meu nume este o temnita
in care plange cel pe care l-am inchis.
Fara incetare ma straduiesc sa inalt zid roata in juru-mi;
si, in timp ce zi de zi acest zid creste spre cer,
in adancurile beznei sale eu nu intrezaresc
adevarata mea fiinta.
Ma mandresc cu acest zid inalt;
si de teama celei mai mici sparturi,
eu o astup grabnic cu tarana si nisip:
dar avand mereu grija de numele meu,
eu ma departez neincetat de adevarata mea fiinta.
* * *
Prin toate mijloacele incearca sa ma pastreze la adapost
cei care ma iubesc pe lumea aceasta.
Dar nu se intampla la fel cu iubirea ta
care este mai mare decat a lor,
si tu ma lasi in libertate.
De teama sa nu-i dau uitarii,
ei nu risca niciodata sa ma lase singur.
Dar zi dupa zi trece
si tu nu te arati.
Desi nu te numesc in rugile mele,
desi nu te retin in inima mea,
iubirea ta pentru mine asteapta inca iubirea mea.
OMAR KHAYYAM - Rubaiate -
Repezi ca unda apei, ca zborul vantului,
zilele vietii trec.Eu voi ramane
mereu indiferent fata de doua:
acea de ieri si-aceea ce va sa vina maine.
* * *
Cel ce-a gustat
din fructul iubirii, 'ntelepciunii,
pastra-va in privire un suras amarui.
El stie: sirul de zile ce-au sa vina,
seamana cu prezentul, cu ziua ce-a dintai.
Un ipohondru a citit un articol despre o noua boala. Ingrozit, il cheama imediat pe doctor la telefon.
- M-am molipsit, m-am molipsit, se vaicareste el.
- Stai linistit, ii spune doctorul. Partea interesanta a bolii despre care vorbesti este ca nu-i asociata cu dureri sau stari proaste.
- Mi-am dat seama, zice ipohondrul. Astea sunt exact simptomele pe care le am.
Cand Abraham Lincoln a auzit ca s-a spus despre dansul ca arata ca un om de rand, a raspuns: "Dumnezeu prefera oamenii de rand. De aceea a facut atat de multi".
La ofiterul starii civile, mirele este intrebat:
- Consimti sa o iei in casatorie pe Popescu Nina?
Mirele catre mireasa:
- Va sa zica Nina te cheama?!
- Asculta, fiica mea, zice mama, nu ti-am spus sa nu primesti barbati straini in apartament? Stii cat poate sa ma framante un asemenea lucru.
- Fii serioasa, mama, a ras fata. De data asta m-am dus eu la el in apartament. Acum las' sa se framante maica-sa!
- Nu se mai poate trai cu mine, marturiseste pacientul. Sotia m-a parasit, familia ei ma evita sistematic de ani de zile. Psihiatrul se apleaca inainte cu viu interes profesional.
- Spune-mi, te rog. Cum anume ai reusit treaba asta?
Un mecanic isi trimite ucenicul la o adresa ca sa repare o sonerie. Ucenicul pleaca, se intoarce imediat si spune:
- Nu-i nimeni acasa. Am sunat de mai multe ori si n-a raspuns nimeni.
- Candva spuneai ca nu stii cum ai putea trai fara mine...
- Intr-adevar! Pe atunci nici nu banuiam, acum stiu: mult mai ieftin!
Unui doctor nu-i placea sa fie deranjat noaptea. O data, aproape de miezul noptii, fu desteptat de o femeie pentru un caz care i se parea ei foarte grav.
- Baiatul meu a inghitit un soarece, spune femeia.
- Dati-i sa inghita acum o pisica si lasati-ma sa dorm.
Avocatul intreaba:
- De ce vreti sa divortati?
- Fiindca sunt casatorit.
Intr-un birou izbucneste o cearta intre doua femei. Seful serviciului, chemat sa aplaneze conflictul, striga, incercand sa acopere vociferarile:
- Sa vedem cine are dreptate! Sa vorbeasca intai cea mai in varsta! Dupa care s-a lasat tacerea...
- Alo, Costica, am o veste buna pentru tine: vom avea un copil.
- Ma bucur. Cine e la telefon?
Un scotian se prezinta la un oficiu telegrafic londonez pentru a trimite o telegrama. I se spune ca are de plata o taxa pentru mesaj, dar ca numele este scutit de taxa. Scotianul cade pe ganduri, apoi spune:
- Puteti crede sau nu, dar eu sunt indian si numele meu este: "Pana sambata nu vin acasa".
- Domnule doctor, un farmacist m-a sfatuit...
- Stiu, va sfatuiti mai intai cu farmacistii si cand vedeti ca nu va descurcati veniti la medic. Si ce idiotenie ti-a spus farmacistul?
- Sa vin la dumneavoastra.
Pe peretele unui salon din Texas, barmanul a pus urmatorul afis: "Nu trageti in pianist! Face si el ce poate!" Catva timp afisul a avut efect si pianistul si-a vazut linistit de treaba. Dar iata ca, intr-o buna zi, clientii localului vazura scaunul din fata pianului gol.
- Ce s-a intamplat cu pianistul?, intreba unul dintre ei. Barmanul ii raspunse cu regret:
- A fost aici un mexican care nu stia carte...
 | Diverse |
