BIBLIOTECA CENTRALA UNIVERSITARA
"LUCIAN BLAGA"


Olimpia CURTA

 

 

METODE TRADIȚIONALE ȘI MODERNE

DE REGĂSIRE A INFORMAȚIEI ÎN BIBLIOTECI

 

TRADITIONAL AND MODERN METHODS

OF INFORMATION RETRIEVAL IN LIBRARIES

 

 

 

Cluj-Napoca , 2003

 

 


 

 

 

 


CUPRINS

 

INTRODUCERE.. 7

METODE TRADIȚIONALE.. 11

Informarea directă

Activitatea de îndrumare 

.

Cataloagele de bibliotecă. 12. 11

Lucrări bibliografice. 20

METODE MODERNE.. 27

Cataloagele on-line. 30

Baze pe CD-ROM... 36

Internet 40

STUDIU COMPARATIV ÎNTRE CATALOGUL TRADIȚIONAL,

CATALOGUL ON-LINE,CD-ROM ȘI INTERNET.. 47

Obiectivele și prezentarea chestionarului 48

Metodologia de prelucrare a datelor 50

Prezentarea și interpretarea rezultatelor 51

CONCLUZII. 62

BIBLIOGRAFIE.. 66

ANEXE..

 

 

 


INTRODUCERE

 

Activitatea de informare științifică constitue în prezent o parte integrantă a oricărei cercetări științifice și una din condițiile indispensabile unui ritm înalt al progresului științific. Ea asigură continuitatea dezvoltării științei și cu ajutorul ei se asigură universalitatea științei.[1]

Dezvoltarea științei este determinată și determină creșterea intensă a cunoștințelor și a materialelor în care sunt fixate, precum și lărgirea cercului celor interesați în cunoașterea acestor materiale.

            Activitatea de informare a unui cercetător presupune în primul rând cunoașterea literaturii existente în domeniul cercetării lui, în vederea familiarizării cu ultimele descoperiri și utilizarea lor pe mai departe, cât și pentru evitarea irosirii eforturilor în direcția unor descoperiri deja efectuate.

Mărirea eficienței cercetării presupune un transfer operativ al cunoștințelor între surse și beneficiari, în consecință desfășurarea unei activități organizate de informare, care implică antrenarea unor specialiști în domeniul informării și utilizarea unor surse de documentare ușor accesibile, raționale și eficiente.

Regăsirea documentelor primare, pe teme cerute de specialiști din toate domeniile, are la bază prelucrarea acestora după reguli bine stabilite.

Pentru activitățile speciale de colectare, prelucrare, înmagazinare, regăsire și difuzare a documentelor - activități diferite de biblioteconomie și bibliologie - inițial s-a utilizat termenul documentare. Acest termen i se atribuie belgianului Paul Otlet, care în 1895 l-a utilizat la prima conferință internațională a specialiștilor în domeniul cărții - prilej cu care s-a fondat Institutul Internațional de Bibliografie - IIB, în 1934 l-a introdus în denumirea Institutului Internațional de Documentare - IID și în 1937 în denumirea Federației Internaționale de Documentare - FID.[2]

Documentarea s-a impus ca o disciplină științifică ce vine în sprijinul tuturor celorlalte discipline, de aceea, câteodată în literatura de specialitate apare sub denumirea de documentare științifică (vezi și monografia savanților români A. Avramescu și V. Cândea Introducere în documentarea științifică).

Începând din anii '50, paralel cu termenul de documentare științifică, a început să se folosească termenul de informare științifică, pentru a nu atrage atenția asupra documentului, ci asupra obiectului cercetării, care utilizează informații științifice.

            Perfecționarea sistemului de informare, datorită punerii lui în legătură cu alte științe (matematică, logică, lingvistică, psihologie, tehnică de calcul, cercetare operațională, poligrafie, tehnica transmisiilor, biblio­teconomie ș.a) a dus la apariția unei noi științe știința informării. Atestarea ei  datează  din anul 1968, data înființării Societății Americane pentru Știința informării, care la rândul ei are la bază Institutul American de Documentare, fondat în 1937.[3]

Știința informării este o ramură a științei care cercetează proprietățile și comportamentul informațiilor, forțele care conduc fluxul de informații, precum și mijloacele de prelucrare a informațiilor în scopul asigurării accesibilității și folosirii lor optime. Procesele studiate de acestă ramură a științei cuprind crearea, difuzarea, colectarea, organizarea, înmagazinarea, regăsirea, interpretarea și valorificarea informațiilor.[4] 

Noua știință și tehnicile noi de informare au influențat radical societatea atât pe plan cultural, cât și pe plan economic și tehnologic.

Orice știință se construiește pe fundamentul cunoștințelor acumulate de generațiile anterioare, de obicei nu pe baza studierii surselor primare, ci utilizând materiale în care datele științifice sunt prelucrate și sistematizate; de aici derivă necesitatea sistematizării continue a tuturor cunoștințelor științifice, pe baza unor principii corect fundamentate.

            Biblioteca, din cele mai vechi timpuri, a fost deținătoare de fonduri documentare și a simțit nevoia de organizare a acestor fonduri, precum și de a construi instrumente de clasare a acestora, în scopul evidenței și a regăsirii lor cât mai eficiente.

Evoluțiile dezvoltărilor din domeniul tehnicii de calcul și a comunicațiilor au influențat și activitatea de documentare și informare din biblioteci, aceasta beneficiind de instrumente noi și performante de stocare și diseminare a informației, astfel s-a trecut și aici de la biblioteconomie, la documentare, apoi la știința informării.

De aceea, am considerat importantă întocmirea unei lucrări care să treacă în revistă metodele tradiționale de informare în biblioteci și să scoată în evidență noile metode.

 

 

 


METODE TRADIȚIONALE

 

Biblioteca, în concepția modernă, nu este numai o simplă colecție de fonduri documentare, ci și o instituție menită să contribuie la educarea și instruirea membrilor societății.

Activitatea de informare și documentare a beneficiarilor reprezintă finalitatea superioară a activității bibliotecilor, modalitățile de informare tradiționale fiind:

·        informarea directă

·        diverse forme de îndrumare

·        consultarea unui sistem de cataloage

·        utilizarea lucrărilor bibliografice.[5]

 

Informarea directă este posibilă în bibliotecile care dețin:

1.      Săli de lectură specializate: săli pentru cărți, respectiv periodice, săli pentru manuale și cursuri, săli pentru materiale de științe sociale, săli de microfilme, săli pentru audiții muzicale etc.

2.      Săli cu acces liber la raft: săli pentru periodice, săli pentru materiale de specialitate, cursuri, manuale îndrumătoare și secții de împrumut.

3.      Săli de referință, unde sunt puse la dispoziția cititorilor cele mai importante surse de referințe din bibliotecă. Dacă biblioteca nu deține o astfel de sală, sursele de referință se pot găsi în sălile de tip 1 și 2 amplasate pe rafturi separate.

4.      Expoziții permanente cu materiale nou intrate în bibliotecă, acestea fiind expuse fie în vitrine în locuri special amenajate, fie pe rafturi în sălile de lectură.

 

Activitatea de îndrumare este necesară chiar dacă biblioteca este bine organizată, dotată cu indicatoare, îndrumătoare și ghiduri. Cea mai utilizată modalitate o constituie informarea orală făcută de bibliotecarul de serviciu din sălile de lectură, de la serviciul de catalogare-indexare și de la serviciile bibliografice și de documentare. În unele biblioteci sunt organizate puncte de informare, care pot fi permanente sau numai pe perioadele de sesiune.

 

Alte forme de îndrumare, precum sunt cursurile de formare a utilizatorilor, vizitarea bibliotecii (mai ales de către studenții din anul I) sau întâlniri periodice cu beneficiarii bibliotecii, sunt utile atât pentru beneficiari, care vor fi informați despre mecanismul de funcționare a bibliotecii, cât și pentru organizatori, care pot colecta opiniile referitoare la bibliotecă.

 

Cataloagele de bibliotecă

 

Cataloagele unei biblioteci sunt instrumente bibliografice de bază în activitatea de informare și orientare într-o bibliotecă. Ele trebuie să oglindească întregul fond de documente, punându-l în valoare prin faptul că stabilește o ordine în materialul pe care biblioteca îl posedă și făcându-l accesibil utilizatorilor prin indicarea locului unde se găsește fiecare document.

Catalogul de bibliotecă este numai una din multiplele forme de bibliografii. El este, în general, definit ca o listă de cărți conținute într-o singură bibliotecă și este mai degrabă comprehensiv decât selectiv.[6]

O altă definiție a catalogului de bibliotecă este cea dată de Mihailov, definiție care exprimă și rolul catalogului de bibliotecă: “Catalogul de bibliotecă este indexul lucrărilor existente în bibliotecă, alcătuit pentru orientarea cititorilor și a bibliotecarilor în fondul de material documentar.” Specificul catalogului de bibliotecă constă în faptul că acesta reflectă componența fondului unei anumite biblioteci, în timp ce indexul bibliografic cuprinde operele, indiferent de locul unde se găsesc acestea.[7]

Dacă la început catalogul era o listă de inventariere pentru a indica proprietatea, iar prima aranjare a fost cea cronologică, în continuare s-a adoptat așezarea listelor după criteriul utilizator, apoi aranjare după subiect; din secolul XVI catalogul capătă valoare prin includerea funcției de regăsire.

Scopul sau obiectivele unui catalog au fost exprimate de americanul Charles Cutter, în anul 1876 (publicate ca partea a doua a raportului Biroului Educației din Statele Unite referitor la bibliotecile publice) și republicate  în Rules for a Dictionary Catalog, în anul 1904.[8]

Acestea sunt:

1.       Să permită unei persoane să găsească o carte pentru care se cunoaște autorul, titlul sau subiectul.

2.       Să arate ce conține biblioteca referitor la un autor, subiect sau un gen de literatură.

3.       Să asiste la alegerea unei cărți: după ediție sau după caracter (literar sau tematic).

Acestea s-au constituit în reguli de bază în organizarea unui catalog și au dăinuit mulți ani, fiind reluate doar în octombrie 1961 la Conferința internațională IFLA (International Federation of Library Associations) privind pricipiile de catalogare, dar, chiar și aici, s-au adus modificări minore față de regulile definite de Charles Cutter.

Acestor reguli li se adaugă și caracteristicile pe care trebuie să le îndeplinească un catalog  pentru a fi un bun instrument de regăsire a informațiilor:

·         să fie ușor accesibil pentru orice categorie de cititori

·         să fie unitar – respectiv principiile de organizare să fie unitare

·         să fie flexibil, mobil, adică să poată îngloba ușor noile achiziții

·         să permită scoaterea a ceea ce s-a pierdut din fondul de publicații

·         să nu fie costisitor, să fie întreținut și menținut în mod economic.

Cataloagele tradiționale sunt supuse unor reguli stricte de descriere, reguli care s-au modificat în timp, ajungându-se, în secolul al XX-lea, la reguli internaționale, care au fost adoptate de majoritatea țărilor. De exemplu, cărțile sunt descrise după ISBD(M) (International Standard Bibliographical Descriprion for Monographs).

O referință bibliografică dintr-un catalog este compusă din trei părți:

1.      Vedeta, după care se va organiza catalogul și care poate fi: autorul, persoana fizică sau morală, un congres, un titlu al unei lucrări anonime, un subiect sau un număr care reprezintă o clasificare zecimală.

2.      Descrierea bibliografică, unde apar elementele de descriere a lucrării: titlul, autorii, ediția, datele de apariție (localitate, editură, an), descrierea fizică (format, paginație, ilustrații, tabele, grafice, etc), seria, note,  numărul volumelor (pentru lucrările în mai multe volume), numărul internațional standard și eventual clasificarea zecimală.

3.      Cota, care indică locul unde se găsește publicația.[9]

Trebuie menționat faptul că, în funcție de publicațiile descrise în cataloag, corpul notiței bibliografice poate conține alte informații reprezentative pentru documentul respectiv.

 

 

 

 

 

 

 

 


Cataloagele se disting, din punctul de vedere al grupării referințelor bibliografice, după categoria de publicații la care se referă, după gradul de cuprindere a fondurilor de bibliotecă, după limbile publicațiilor, după destinație, după forma de executare a catalogului, sau după alte caracteristici.[10]

După gruparea referințelor bibliografice:

1.      Cataloage alfabetice, care grupează descrierile bibliografice în ordinea alfabetică generală a numelor autorilor și titlurilor, pentru lucrările anonime sau pentru lucrările cu mai mult de trei autori.

2.      Cataloage sistematice orânduite conform unei scheme de clasificare.

3.      Cataloage pe subiecte, care grupează descrierile bibliografice în ordinea alfabetică a cuvintelor care exprimă conținutul particular al documentelor.

4.      Cataloage topografice organizate după cotă și care reflectă aranjarea fondurilor în arhive (depozite, săli).

5.      Cataloage geografice, care grupează descrierile bibliografice în ordinea alfabetică  a țărilor și a localităților de apariție a publicațiilor.

6.      Cataloage cronologice organizate după anul de apariție a publicației.

După destinația catalogului, cataloagele se împart în cataloage pentru beneficiari (de consultare pentru public) și cataloage de serviciu.

După modul de cuprindere a fondurilor documentare:

1.      Cataloage colective (de cărți, respectiv periodice) oglindind într-un sistem determinat totalitatea fondurilor sau numai o parte a fondurilor a două sau mai multe biblioteci, conținând și indicația bibliotecilor unde se găsesc publicațiile respective.

2.      Cataloage generale de bibliotecă ce cuprind documentele primare și secundare orânduite conform unei scheme de clasificare, punând în evidență, pe măsura acumulării unei colecții, fondul unei biblioteci sau al unui grup de biblioteci.

După categoria de publicații aflate în catalog există:

1.      Cataloage de carte

2.      Cataloage de publicații periodice

3.      Cataloage de literatură tehnică specială.

La toate acestea se mai pot adăuga unele cataloage speciale: catalogul tezelor de doctorat, catalogul lucrărilor de referințe, catalog de edituri, catalog de redactori, catalogul microfilmelor, catalogul colecțiilor de stas-uri și brevete de invenții etc.

De asemenea, pentru bibliotecile deținătoare de colecții speciale pot exista: catalog de carte veche (pe diferite limbi), catalogul documentelor medievale, catalog cronologic pentru publicațiile din anumite secole, catalogul documentelor străine și românești, catalog de corespondență (expeditori, destinatari), catalogul centrelor tipografice, catalogul tipografiilor, catalog de carte rară, catalog de publicații cartografice, catalog de incunabule, catalog al cărților poștale ilustrate, catalog pentru fotografii și fotocopii, catalogul albumelor de artă, catalogul de stampe, catalogul partiturilor muzicale etc.

Sigur că, putem face o clasificare a cataloagelor tradiționale de bibliotecă și după suportul și forma suportului pe care sunt redate descrierile publicațiilor: cataloage pe hârtie, sub formă de carte și sub formă de fișe. Cataloagele tradiționale de bibliotecă, cele mai răspândite, sunt cele sub formă de fișă (formatul standard fiind de 12,5 x 7,5 cm).[11] La formatul de carte s-a renunțat cu timpul, deoarece acest format nu permite actualizarea continuă a catalogului și nici extragerea descrierilor pentru publicațiile care sunt scoase din fondul bibliotecii.

Pentru o bună organizare a fondurilor, cât și pentru o bună deservire a publicului, trebuie ca biblioteca să dețină cel puțin un catalog alfabetic și unul sistematic pentru public, precum și unul topografic – catalog de serviciu.

 

Cataloagele alfabetice, pe autori-titluri, sunt cataloagele de bază ale unei biblioteci deoarece cuprind, în general, întregul fond al bibliotecii și sunt cele mai accesibile cititorilor. Vedetele descrierilor din aceste cataloage sunt numele autorilor persoană fizică (pentru lucrările cu până la trei autori) sau numele autorului colectiv (instituție, congres…), iar pentru lucrările cu mai mult de trei autori, cât și pentru lucrările anonime se va lua în considerare primul cuvânt semnificativ din titlu (fără articolul hotărât), cuvânt scris cu majuscule pentru a ușura intercalarea fișelor în catalog.

Ordonarea fișelor sunt supuse unor reguli bine definite, dintre acestea aș sublinia regula de grupare a lucrărilor aceluiași autor, regulă pe care ar trebui să o cunoască fiecare utilizator.

Această regulă împarte lucrările în trei grupe distincte:

1.       Descrieri principale:

a)        autor scos în vedetă singur

b)       autor scos în vedetă primul, la lucrările cu doi sau trei autori.

2.       Descrierile complementare în care autorul apare ca:

a)        al doilea sau al treilea autor

b)       prefațator, redactor, traducător etc.

3.       Descrierile lucrărilor despre autor scrise de altcineva.

 

În cazul autorilor prolifici, descrierile vor fi așezate astfel:

a)        opere complete

b)       ediții colective

c)        opere alese (volume ce cuprind cel puțin trei opere ale aceluiași autor)

d)       texte alese (mai multe extrase din opere diverse ale aceluiași autor)

e)        opere separate.[12]

Ordonarea vedetelor formate din numele autorilor ține cont de ordonarea continuă pentru numele simple și ordonarea discontinuă pentru numele compuse din mai multe cuvinte. Tot la aceste vedete sunt reguli (și excepții) pentru locul titlurilor de noblețe, de aceea se recomandă introducrea unor fișe de trimitere la altă formă a numelui (forma cea mai cunoscută de beneficiarii catalogului).

 

Cataloagele sistematice, alcătuite conform unei scheme de clasificare, au drept scop gruparea publicațiilor după conținutul tematic, specificând domeniul științei căreia acestea îi aparțin (grupare pe clase și subclase).

Melvil Dewey este creatorul unei notații zecimale pentru divizarea din ce în ce mai exactă a subiectelor, sistemul său, publicat în Statele Unite în 1876, considera ansamblul științelor umane ca o singură unitate care poate fi divizat în 10 clase mari, care se pot la rândul lor subdiviza la infinit.[13]

Clasificarea Dewey este răspândită în Statele Unite și se recomandă pentru fondurile restrânse sau foarte specializate.

Bazele Clasificării Zecimale Universale CZU (UDC - Universal Decimal Classification) au fost puse de avocații belgieni Paul Otlet și Henry La Fontaine, care au fondat în 1895, la Bruxel, Institutul Internațional de Bibliografie (devenit din 1937  Federația Internațională de Documentare - FID).[14] Scopul institutului era de a deveni centrul unei federații de instituții și asociații științifice și de a întocmi un catalog pe fișe (Repertoriu Bibliografic Universal), care să conțină descrierile tuturor publicațiilor apărute în toate țările și din toate domeniile.

Otlet și La Fontaine, folosind ediția a cincea a clasificării Dewey, și-au propus să exprime subiectele cu ajutorul limbajului internațional - numerele, construind numere compuse (prin introducerea unor semne de punctuație și semne matematice) pentru a desemna subiecte inter-relaționale sau pentru a sublinia alte aspecte secundare.

Clasificarea Zecimală Universală operează cu indici principali și indici auxiliari, care sunt bine precizați în tabele sistematice autorizate la nivel internațional.

Un sistem de clasificare trebuie să aibă un index alfabetic, care să furnizeze un mijloc rapid de referință către locul oricărui termen în lista schemei de clasificare.[15] Un astfel de index ușurează atât efortul depus de clasificator, dar mai ales pe cel al bibliotecarului-îndrumător.

În România, Clasificarea Zecimală Universală a fost introdusă în anul 1908, când Alexandru Sadi-Ionescu a utilizat‑o pentru periodicele de la biblioteca Academiei, iar din 1915 a extins-o și pentru cărți.[16]   

În prezent se utilizează o ediție medie, publicată sub egida Bibliotecii Naționale în 1997-1998.

Tabela principală CZU cuprinde cele 10 mari clase în care a fost divizat universul cunoașterii, fiecare din acestea fiind subordonată ierarhic (asemănător clasificării Dewey din care s-a eliminat, în 1963, clasa 4).

Clasele mari sunt reprezentate cu o singură cifră arabă (spre deosebire de Dewey unde sunt notate cu 3 cifre), acestea fiind:

0 - Generalități. Știință și cunoaștere. Organizare etc.

1 - Filosofie. Psihologie

2 - Religie. Teologie

3 - Științe sociale

4 - liberă -

5 - Matematică. Științele naturii

6 - Științe aplicate

7 - Artă. Recreere. Spectacol. Sport

8 - Lingvistică. Filologie. Literatură

9 - Geografie. Biografie. Istorie.

Indicii auxiliari permit redarea relațiilor între subiecte, precizarea timpului, locului, limbii, popoarelor și formei sau aspectului sub care se prezintă subiectul sau conținutul unui document.

Clasificarea Zecimală Universală, foarte utilă pentru specialiși, este greu de înțeles pentru neinițiați, ceea ce va duce la utilizarea ei din ce în ce mai puțin, mai ales în bibliotecile informatizate, unde accentul se îndreaptă spre utilizarea unei liste de descriptori (un vocabular controlat sau un tezaur), care se aproprie de limbajul natural.

 

Lucrări bibliografice

 

În literatura de specialitate străină apare termenul de surse de referințe, dar am considerat că acest termen poate fi confundat cu literatura de referință, care este destinată să furnizeze date cu caracter științific, aplicativ sau de instruire într-un mod operativ.

În lucrarea de față acest termen se referă la documentele secundare (mai puțin cataloagele de bibliotecă) și documentele terțiare, în fapt mă refer la acele documente care reprezintă rezultatul analizei și prelucrării analitice a documentelor științifice primare, respectiv secundare, întocmite, aș adăuga eu, de serviciile de bibliografie și documentare.

Acest tip de documente fac posibilă utilizarea eficientă a cantității masive de informații existente în domeniile cunoașterii, nu conțin informații noi despre un domeniu, doar repetă și organizează informațiile deja existente. Ele se deosebesc de cataloagele de bibliotecă prin faptul că doar semnalează existența unor lucrări, dar nu indică exact locul (biblioteca și cota) unde acestea se găsesc.

După gradul prelucrării documentelor primare, documentele secundare se pot ordona convențional în următoarea serie logică:

·         literatură de referință

·         sinteze documentare

·         referate și adnotări

·         materiale de informare rapidă

·         bibliografii

·         cataloage.[17]

 

Literatura de referință, cum am arătat și mai sus, este destinată să furnizeze operativ date cu caracter științific, aplicativ sau de instruire. Ea conține rezultatele generalizărilor teoretice, elemente științifice fundamen­tale, date matematice și fizico-chimice, materiale cu caracter tehnologic, însoțite de un număr mare de tabele, grafice, scheme și formule. Cele mai importante lucrări din această categorie sunt: enciclopediile, îndreptarele tehnice și dicționarele.

Enciclopediile sunt publicații de referință care cuprind date esențiale (detaliate sau rezumative), organizate sub formă de sinteze (alfabetice sau sistematice), din diverse domenii ale cunoașterii.

Enciclopediile se pot grupa astfel:

-          enciclopedii generale sau universale, conțin informații din toate domeniile cunoașterii;

-          enciclopedii speciale sau de specialitate, conțin informații dintr-un domeniu mai restrâns. Subiectele sunt prezentate în profunzime, detaliat și se adresează celor care activează în domeniul respectiv.

Enciclopedii speciale sunt și cele care se adresează unei categorii sociale, de exemplu: Encyclopaedia of Librarianship.

Îndreptarele tehnologice conțin informații de bază necesare în activitatea specialiștilor de un anumit profil.

Dicționarele sunt lucrări științifice care conțin cuvintele unei limbi, prezentate în ordine alfabetică, cuprinzând explicații scurte și precise într-o limbă sau în mai multe limbi.

Dicționarele pot fi:

-          dicționare monolingve, alcătuite din explicațiile cuvintelor dintr-o singură limbă; 

-          dicționare bilingve sau poliglote, cuprind echivalențele cuvintelor în mai multe limbi și de obicei sunt axate pe un domeniu de activitate;

-          dicționare terminologice, conțin explicațiile limbajului de specialitate dintr-un anumit domeniu;

-          dicționare biografice, redau viața și activitatea unei personalități dintr-un anumit domeniu;

-          dicționare enciclopedice, care datorită cantității de informații pe care le cuprind se situează între enciclopedii și dicționare.

 

Sintezele documentare sunt lucrări de referință care prezintă stadiul de dezvoltare a unui domeniu sau a unei probleme, pe baza cercetării materialelor de specialitate la care apoi se face referire.

După perioada de timp pe care o acoperă, sintezele sunt:

-           sinteze de informare curentă, care tratează realizările dintr-un domeniu în ultimii ani;

-           sinteze de informare retrospectivă, care fac o trecere în revistă mai amplă a domeniului pe o perioadă mai lungă de timp.

După modul de realizare, sintezele sunt:

-           sinteze analitice atunci când acestea cuprind studii în profunzime, aprecieri critice, concluzii, recomandări cât și informații de perspectivă;

-           sinteze referative, care redau o sumară analiză a domeniului și documente științifice mai restrânse.

 

Revistele de referate sunt publicații periodice de informare, care publică în ordine sistematică referatele și adnotările documentelor științifice primare dintr-un anumit domeniu, pe măsura apariției lor.

Acest gen de publicații oferă atât date bibliografice, cât și scurte note asupra conținutului lor, care pot să fie: adnotări, rezumate, referate sau recenzii. Ele au o deosebită valoare științifică, pentru că prezintă într-o formă sistematizată curentă sau retrospectivă adnotări și referate apărute în publicații naționale și internaționale. În acest fel, ele permit identificarea continuă a lucrărilor  de specialitate, fără a se recurge neapărat la documentele primare.

Revistele de referate mai cuprind și diverse tipuri de indexuri precum: indexuri alfabetice, indexuri de cuvinte cheie, indexuri de descriptori, liste de abrevieri.

 

Publicațiile de informare rapidă sunt create pentru accelerarea informării celor interesați asupra apariției documentelor noi și se caracterizează prin omiterea unor elemente bibliografice de descriere. Acest termen este utizat pentru buletine în care se găsesc referate sau traduceri, anunțuri asupra celor mai noi invenții, descoperiri sau cercetări, informații care trebuie aduse urgent la cunoștința oamenilor de știință.

Tot în această categorie putem include revistele de titluri, care sunt publicații de semnalare rapidă a informațiilor pe măsura apariției lor. Ele cuprind titlurile articolelor și sunt prelucrate după subiect, prin indexare sau CZU. Pentru a menține valoarea curentă ele se prelucrează pe măsura intrării revistei în colecțiile bibliotecii.

Revistele sau buletinele de sumare semnalează apariția articolelor într-o revistă și acestea sunt grupate pe număr de apariție, volume, an sau o perioadă mai îndelungată de timp, în ordine alfabetică sau sistematică, nu neapărat pe măsura în care s-au publicat în reviste sau, pur și simplu, reproduce sumarul numerelor revistei.

 

Bibliografiile sunt lucrări referitoare la un anumit subiect, domeniu sau persoană, obținuță ca urmare a culegerii, descrierii și clasării unor documente.[18]

Funcția primară bibliografică este una simplă, cea de a înșirui lucrări individuale, și este ceea ce se cunoaște ca fiind o bibliografie enumerativă sau sistematică.[19]

Ele ușurează orientarea în literatura de specialitate, o propagă și contribuie la valorificarea ei, jucând un rol important în informarea științifică.

Bibliografiile se pot prezenta ca publicații independente, articole de reviste, anexe la lucrări, fascicule periodice.

Bibliografiile mari sunt, de obicei, însoțite de indici complementari modului de organizare, în vederea localizării rapide a unui termen în cadrul documentului.

Dintre multiplele criterii de divizare ale bibliografiilor, aș aminti aici cel de scop. După acest criteriu se disting:

-         bibliografii de evidență, care asigură evidența exhaustivă a literaturii asupra unor anumite domenii ale științei, asupra unor subiecte sau categorii de publicații;

-         bibliografii de informare, pentru a prezenta cercurilor largi de beneficiari cele mai noi surse de literatură;

-         bibliografii critice, în care descrierile bibliografice sunt însoțite de prezentarea unor date și indicații privind publicațiile semnalate, precum și a unor puncte de vedere în legătură cu rezultatele la care s-a ajuns în lucrările respective;

-         bibliografii de recomandare, cu rol de a îndruma în mod activ selecționarea literaturii pentru o temă dată.[20]

De asemenea, am considerat necesară definirea termenilor de bibliografie curentă și retrospectivă care se referă la perioada acoperită de lucrările selectate pentru includerea lor în bibliografii.

Bibliografia curentă semnalează permanent documentele corespunzătoare scopului ei, pe măsura apariției lor, documente apărute într-un interval relativ restrâns față de momentul publicării. Ele se difuzează de obicei periodic.[21]

Bibliografia retrospectivă semnaleză documente apărute în trecut, într-o anumită perioadă de timp. O bibliografie curentă, după o perioadă de timp, va deveni bibliografie retrospectivă.

Pentru o mai bună orientare în lumea bibliografiilor, se crează bibliografiile de bibliografii, numite și documente terțiare, instrumente utile pentru începerea unei cercetări, când se încearcă localizarea rapidă a unor lucrări pe un subiect dat.[22]

 

Lucrările bibliografice se folosesc în faza incipientă a oricărui demers intelectual, ca îndrumător spre sursele de interes și nu pentru documentarea propriu-zisă, ele nu  se consultă integral, ci selectiv, în funcție de domeniile de interes.

În biblioteci, mare accent se pune pe bibliografiile de recomandare, întocmite de specialiști, care trebuie să fie buni cunoscători ai surselor de informare din biblioteca lor și nu numai.


 

 

 


METODE MODERNE

 

Secolul al XX-lea, mai ales în cea de-a doua parte, s-a confruntat cu o creștere impresionantă a cantității de informații, dar și cu descoperiri spectaculoase, cu preponderență în ceea ce privește tehnica de calcul și telecomunicația. Au apărut astfel termeni ca explozie informațională, era electronică, societatea informatizată ș.a.  De fapt, se vorbește de a patra explozie (sau revoluție) informațională, desigur cea mai puternică din istoria omenirii (primele trei fiind: limbajul articulat, scrisul și tiparul cu litere mobile).[23]

 Tot în acestă perioadă s-au pus bazele științei informării și s-a introdus noțiunea de informație, noțiuni care au fost mult discutate din punct de vedere al înțelesului și al utilizării.

După Jean Tague, informația este un produs, o operație (operațiune), un proces, comunicarea de la o persoană la alta, transmiterea unui mesaj, schimbarea unei imagini mentale, răspunsul la o întrebare, rezultatul unei experiențe, un test, o caracteristică, frecvența unui mesaj primit, utilitatea unui răspuns la o întrebare sau consecințele unei decizii etc.[24]

În literatura română de specialitate se întâlnesc mai multe definiții, din care am reținut două pentru simplicitatea și claritatea lor.

 Informația este o cunoștință, formată dintr-o mulțime de date ordonate, rațional, care se referă la un fapt, subiect sau eveniment.[25]

Într-o accepțiune mai largă, informația este o cunoștință elementară susceptibilă de a fi transmisă, stocată și conservată grație unui suport și a unui cod de identificare.[26]

Orice informație are anumite proprietăți, poate fi utilizată, este supusă unor fenomene, poate fi obiectul unor activități și este înregistrată pe un anumit suport.

Suportul material de stocare a  informației a evoluat de la cele mai vechi forme (tăblițe de argilă, papirus, piele, hârtie, țesătură) la altele noi (suport biologic, magnetic, electric, optic, peliculă, etc) mai rezistente în timp, cu  capacitate de stocare sporită și mai ușor de manipulat.

            Trebuie reținut, de asemenea, că suportul pentru înregistrarea informației nu este decât un mijloc de comunicare de la emițător la receptor; iar scopul principal al informației este, de fapt, cunoașterea.

            Nu putem vorbi de informație și de manipularea ei fără a omite termenul de document, care este format dintr-o mulțime de informații și suportul pe care acestea sunt înregistrate, pentru a putea fi transmise în spațiu și timp.[27]

Marile descoperiri din domeniul tipăriturilor (presa mecanică rapidă pentru tipografii, presa rotativă, mașina de cules mecanic - linotipul, mașina de cules literă cu literă - monotipul, litografia, mașina de scris, la care se adaugă mijloacele de multiplicare moderne)  au determinat o creștere masivă a documentelor primare pe suport de hârtie, la acestea adăugându-se, apoi, documentele pe suporturi noi (magnetice, electronice, optice).[28]

Evidențierea și regăsirea acestor documente au determinat apariția documentelor secundare și terțiare, documente care, și ele la rândul lor, au fost supuse procesului evolutiv de stocare și transmitere, pentru a deservi prompt nevoile omului, cercetătorului, savantului.

Sistemele de regăsire a informațiilor au trecut de la utilizarea purtătorilor de informație discreți[29] (fișa de catalog, fișa uniterm, fișe perforate, cartele perforate, cartele magnetice și videomagnetice, microfișe) la purtători de informație continui (microfilme, bandă perforată, banda magnetică și videomagnetică, discul magnetic, tamburul magnetic, miezurile magnetice, pelicule magnetice, discurile optice, videodiscul).[30]

Bibliotecile, instituții destinate special depozitării documentelor și difuzării informațiilor, au avut o contribuție importantă în procesul dezvoltării tehnicii de calcul. Se consideră că cele mai timpurii utilizări cu succes ale calculatoarelor au fost create de bibliotecari. În 1936, americanul Ralph Parker a dezvoltat un sistem pentru automatizarea împrumutului cu ajutorul cartelelor perforate.[31]

Dezvoltarea unei rețele de calculatoare și-a găsit ecoul, de asemenea, și în lumea bibliotecilor încă din 1965, când s-au pus bazele proiectului INTREX (Information Transfer Experiments) în SUA, care își propunea introducerea tehnicii de calcul în procesele de bibliotecă, construirea unei rețele naționale de biblioteci și centre de informare, precum și dezvoltarea unui sistem de regăsire a informațiilor.

Tot în biblioteci, s-a pus problema înregistrării într-un format standard a datelor bibliografice, mai precis la Biblioteca Congresului s-au pus bazele formatului MARC (Machine-Readable Cataloguing) în format electronic, începând din anii 1960 (format care a fost utilizat pe fișă de catalog tradițională încă din 1901).[32]

Apariția rețelei Internet a permis dezvoltarea unor sisteme documentare de regăsire a informației interogabile de la distanță și bazate pe conceptul citation indexing încă de la începutul anilor ’70.[33]

În prezent, bibliotecile încearcă să țină pasul cu ultimele descoperiri prin introducerea unor sisteme automatizate de bibliotecă, achiziționarea de baze de date pe CD-ROM-uri sau DVD-uri și accesarea unor baze de date on-line, prin intermediul Internetului.

            Un sistem automatizat de bibliotecă este un set de echipamente hard (calculatoare), soft, alte tehnologii, proceduri și documentații, destinate să suporte funcțiile de bibliotecă: achiziție, catalogare, circulație, controlul serialelor, acces la înregistrările bibliografice ș.a.[34]

Sistemele automatizate de bibliotecă sunt suportate de microcomputere, minicomputere sau calculatoare mari (mainframe) și sunt utilizate de o singură bibliotecă sau sunt partajate de mai multe biblioteci aflate în rețea.

În funcție de câte funcții de bibliotecă sunt automatizate, aceste sisteme pot fi: monofuncționale, multifuncționale sau integrate.

Sistemele monofuncționale sunt sisteme care asigură automatizarea unei singure funcții de bibliotecă (ex. seriale, achiziție, schimb, circulație, documentare...). Ele sunt dezvoltate local sau adaptate de la alte biblioteci.

Sistemele multifuncționale asigură automatizarea a două sau mai multe funcții de bibliotecă (ex. catalogare și circulație) - sisteme frecvent utilizate în bibliotecile mici.

Sistemele integrate de bibliotecă gestionează o singură bază de date centrală și asigură automatizarea tuturor funcțiilor specifice de bibliotecă. Ele se utilizează în biblioteci mari care, pe lângă catalogare și circulație, necesită automatizarea și a achiziției de publicații, controlul abonamentelor, a împrumutului interbibliotecar etc.

Sistemele automatizate de bibliotecă au drept obiective:

·        automatizarea proceselor de colectare și gestiune a documentelor, respectiv a informațiilor;

·        automatizarea proceselor de prelucrare a documentelor și informațiilor și stocare a acestora (crearea fondurilor informaționale);

·        automatizarea proceselor de realizare a produselor și serviciilor de informare, de fapt, valorificarea fondurilor informaționale.[35]

Odată cu dezvoltarea Internetului, la aceste obiective se mai poate adăuga unul, cel de integrare în rețele de biblioteci naționale și internaționale.

Multe biblioteci și-au început automatizarea prin utilizarea unei aplicații proprii, pentru crearea unei baze de date care să reflecte fondurile bibliotecii, un catalog on-line, sau baze de date bibliografice pe diferite teme.

În ultimii ani, datorită posibilității de accesare a unor baze de date on-line prin intermediul Internetului, sunt biblioteci care și-au stabilit legături la astfel de baze de date, fără a avea o bază de date proprie.

 

Cataloagele on-line

 

Sistemele integrate sunt compuse din module care automatizează în principal o funcție de bibliotecă și se pot utiliza separat. Caracteristica de sistem integrat este dată de faptul că se lucrează cu o bază de date centrală, o informație introdusă într-un modul va putea fi utilizată în celelalte module.

Unul dintre aceste module este OPAC-ul (Online Public Access Catalogue), care asigură accesul la catalogul on-line al bibliotecii.

Informațiile conținute în catalogul on-line sunt cele care se găsesc și în cataloagele tradiționale de bibliotecă (vedete, descrieri bibliografice și localizările documentelor primare), în plus, aici pot exista și informații suplimentare privind activitatea de achiziție și evidență (colecția, barcodul, nr. și data inventarierii, prețul, status-ul privind împrumutul, note privind starea publicației sau note privind circulația).

Trebuie, de asemenea, menționat faptul că în cataloagele on‑line putem întâlni atât clasificări zecimale, cât și descriptori, ceea ce va ușura procesul de căutare și regăsire a înformațiilor pe domenii de cercetare.

În procesul de căutare se pot utiliza operatori care permit combinarea mai multor termeni și au ca efect restrângerea sau lărgirea setului de înregistrări rezultat.

Cei mai utilizați operatori sunt operatorii booleeni sau logici:

-         AND (ȘI)- pentru restrângerea căutării - ambii termeni legați prin AND trebuie să se regăsească în fiecare dintre înregistrările rezultate.

-         OR (SAU)- pentru lărgirea căutării - cel puțin unul dintre termeni trebuie să se regăsească în fiecare dintre înregistrările rezultate.

-         NOT (NU) - pentru eliminarea termenilor nedoriți, înregistrările trebuie să conțină termenul din fața operatorului și să nu conțină termenul aflat după operator.

 

Operatorii de trunchiere (wildcards) - # * $ ? - înlocuiesc un caracter sau mai multe (un șir de caractere), sau forțează căutarea la un șablon sau la un cuvânt exact.

Operatorii de proximitate sunt puțin utilizați în sistemele de bibliotecă datorită dimensiunii cataloagelor on-line (relativ mică) și pentru a simplifica procesul de căutare (vezi baze accesibile pe Internet).

Dacă nu este specificat nici un operator, sistemul poate utiliza implicit un operator boolean sau de proximitate, acest operator este stabilit în funcție de utilizarea sistemului.

Biblioteca Centrală Universitar㠓Lucian Blaga” din Cluj, una dintre cele mai mari biblioteci din România, datorită marilor transformări survenite după 1989 și ținând cont de necesitatea intensificării fluxului informațional, si-a reevaluat întreaga activitate de bibliotecă având ca principal scop introducerea de tehnologii și soluții noi pentru a intensifica funcțiile informative ale bibliotecii.[36]

Procesul de informatizare propriu-zis a început în anul 1992 prin înființarea Laboratorului de Informatică, dotarea cu calculatoare PC și utilizarea programului ProCite versiunea 1.4 pentru crearea de baze de date bibliografice.

Catalogul on-line are ca reper cronologic luna noiembrie 1995, prin utilizarea sistemului integrat de bibliotecă VUBIS.

Din anul 1999, luna august, se utilizează sistemul integrat de bibliotecă ALEPH 500, pe platformă UNIX, sistem bazat pe sistemul de gestiune baze de date relaționale ORACLE.

Pentru public, sistemul oferă wwwOPAC-ul (accesarea catalogului on-line prin interfața Web) care permite căutarea, consultarea și salvarea informațiilor.

Apelarea acestui catalog on-line se face de la adresa:

http://www.bcucluj.ro:4545/ALEPH

sau din pagina bibliotecii, opțiunea Catalog online.

Web OPAC-ul oferit de sistemul ALEPH are facilități din cele mai performante în procesul de căutare și regăsire a informațiilor. De aceea, am considerat utilă exemplificarea unora dintre aceste facilități, cele care ar trebui să se regăsească la oricare dintre sistemele noi de bibliotecă.

             Browse este o căutare controlată prin vedete (de “răsfoire” printr-un index ales), căutare pe șir de caractere aflate la începutul câmpului (cu operator de trunchiere implicit la dreapta).

Deoarece sistemul permite utilizarea fișierelor de autorități, la afișarea vedetelor vor putea fi vizualizate referințele de tip see (vezi) și see also (vezi și).

Search este o căutare pe cuvinte sau fraze, exacte sau aproximative prin utilizarea operatorului de trunchiere “?”.

Această căutare poate fi:

-         basic, căutare simplă într-un câmp ales sau în toate câmpurile;

-         multi-field, căutare în mai multe câmpuri date;

-         multi-base, căutare simultană în baza biblio­grafică și în cea de autorități;

-         advanced, căutarea simultană în trei câmpuri alese (operatorul boolean implicit fiind AND) sau căutare în toate câmpurile;

-         CCL, căutare în limbaj comandă prin construcția expresiei de căutare, utilizând abrevierile de câmpuri, operatori și paranteze.

Dacă rezultatul căutării este o singură înregistrare, sistemul o va afișa integral (Full View of Record) în formatul standard. În cazul mai multor înregistrări se va afișa o listă (tabel) cu descrierea sumară, iar utilizatorul poate vizualiza o înregistrare, printr-un sigur click, pe numărul de ordine din listă.

Din forma standard de afișare a descrierii bibliografice, sistemul permite afișarea informațiilor legate de exemplare cu  evidențierea publicațiilor împrumutate și, eventual, cu posibilitatea de rezervare de la distanță.

Pe lângă forma standard de afișare, se mai pot utiliza: forma de fișă de catalog și formele în format MARC (cu tag-uri sau cu nume de câmpuri). Aceste forme sunt foarte utile pentru bibliotecarii din alte biblioteci.           

Pentru o mai bună orientare în cazul listelor rezultate în urma unei căutări, sistemul ordonează (sortează) automat lista, pe două niveluri (ex. autor, titlu), în funcție de criteriul de căutare. Pentru o altă ordonare (ex. subiect, an) se va da dublu-click pe criteriul de ordonare dorit.

Rafinarea căutării (impropriu denumită aici) este de fapt modificarea setului de înregistrări prin indicarea unui criteriu suplimentar de căutare într-un câmp (sau în toate) a cuvântului/frazei și indicarea unui operator boolean. Rezultatul obținut poate fi restrâns sau lărgit față de cel inițial.

Rezultatele mai multor căutări pot fi combinate prin vizualizarea lor cu opțiunea Previous Searches, marcarea seturilor dorite, utilizarea butonului Cross și specificarea unuia dintre operatorii AND, OR, First set not second sau Second set not first.

O altă modalitate de a combina înregistrări rezultate în urma mai multor căutări este cea de a selecta înregistrările dorite și apoi depozitarea lor într-un coș, opțiunea Add to Basket.

Salvarea setului de înregistrări selectat sau aflat în coș se face cu opțiunea Save/Mail, care va crea un fișier text cu aceste înregistrări sau le trimite la adresa e-mail indicată.

Cu opțiunea User cititorul se poate identifica, iar sistemul poate să-i afișeze împrumuturile curente și cele anterioare, rezervările, tranzacțiile bănești, perioada de valabilitate a permisului, precum și diferite note sau delicvențe înregistrate în baza de date la adresa lui. 

Închiderea sesiunii de lucru pentru user-ul care s-a identificat se face cu opțiunea End Session.

Utilizatorul are posibilitatea unor setări proprii, cu opțiunea Preferences, privind limba, sortarea, elementele descrierilor bibliografice.

Cu opțiunea Feedback se poate trimite automat un mesaj  unei persoane desemnate în acest scop, în general la administratorul bazei de date.

Pentru o bună regăsire a informațiilor, sistemele trebuie să prelucreze echivalențele, adică să ignore alternanțele ortografice de tipul majusculă/minusculă, caracter accentuat/ caracter neaccentuat, puncte sau absența punctelor în cazul unor sigle, liniuța sau absența liniuței în cazul numelor compuse, prezența sau absența, apostrofului și a cazurilor particulare - Mc, St ș.a[37]

De asemenea, sistemul trebuie să elimine din index cuvintele vide (stop words), cum ar fi articole sau cuvinte de legătură (conjuncții, prepoziții); acestea fiind stabilite în funcție de limba documentului.

Un sistem performant trebuie să ofere asistență în cazul tastării eronate sau în caz de rezultat vid, prin indicarea unor termeni apropiați, funcție ce se realizează prin introducerea unor proceduri de aproximare ortografică.

            Pentru bibliotecari, sistemul poate fi prevăzut cu un modul OPAC diferit de cel pentru public, care are criterii suplimentare de căutare a înregistrărilor: numărul de sistem, cota, barcod, numar de inventar, fond (colecția bibliotecii), biblioteca (în cazul unui catalog colectiv).

Accesul la catalogul on-line se poate face:

-          de la stații locale, amplasate de obicei în sala cataloagelor

-          de la distanță, dacă sistemul “suport㔠servicii telnet sau web.

Odată cu dezvoltarea protocoalelor de lucru în rețea, s‑au pus bazele realizării de rețele de biblioteci, care au ca principal scop realizarea de cataloage regionale, naționale și internaționale.

Rețelele de biblioteci permit colaborarea pentru  achiziția și prelucrarea documentelor,  obținerea de produse de informare în comun, schimbul de documente și informații, dar, în primul rând, oferă posibilitatea de informare mai rapidă a beneficiarilor.

 

Baze pe CD-ROM

 

CD-ROM-ul (Compact Disc - Read Only Memory) este una din formele cele mai stabile de stocare a datelor, produs și citit cu mijloace ale tehnologiei laser.[38]

Informațiile sunt depozitate pe piste circulare, începând din centrul discului spre exterior, ajungându-se la o lungime de 4,5 kilometri. Acest format este utilizat pentru stocarea de texte, grafice și sunete stereo hi-fi.[39] 

CD-ROM-ul cu diametru de 12 cm poate memora  aproximativ 650 MB de date, echivalând cu 74 minute de muzică  sau 300.000 de pagini A4 tipărite (valori care se măresc odată cu evoluția formatelor de înregistrare).

La începutul anilor ’80,  companiile Sony din Japonia și Philips din Olanda au dezvoltat un compact disc audio pentru producerea lui pe scară largă. 

Tehnica digitalizării sunetelor a condus la utilizarea compact discurilor și pentru stocarea datelor, impunându‑se chiar un standard în acest scop, standardul ISO 9660, în anul 1985. Acest standard definește o structură acceptată de OSI, codurile de eroare fiind înscrise pe disc alături de date. În sistemele de operare MS-DOS, compact discul este „văzut” ca un hard disc protejat la scriere.

Compact discurile se pot consulta pe calculatoare independente, prevăzute cu unități de citire speciale, sau în rețea, unde se găsesc turnuri cu mai multe unități de citire.

Durata de viața apreciată la 100 de ani, capacitatea de memorare, tipul de acces direct la date, face din compact disc un mediu de stocare sigur pentru o cantitate mare de informații. De aceea, compact discul poate fi folosit la stocarea și distribuirea bazelor de date, împreună cu o aplicație de regăsire a informațiilor.

 

Bazele de date on-line aflate pe CD-uri conțin descrieri bibliografice, abstracte și chiar articole (text integral - full text) pe care utilizatorii le pot consulta în scopul cercetării. Aceste informații sunt, de obicei, vândute de edituri către companiile care gestionează aceste baze. Scopul bazelor de date este de a permite căutarea acestor informații într-un mod cât mai accesibil beneficiarilor.

            Aplicațiile care gestionează bazele de date pe CD‑ROM‑uri au facilități suplimentare, față de aplicațiile de gestionare a cataloagelor on-line:

-          HELP on-line, sensibil la context, apelat, în general, cu tasta F1

-          meniu de căutare sugestiv

-          key functionale cu etichete explicative

-          posibilitatea de afișare a indexului de subiecte

-          căutări pe nivele, cele avansate fiind utilizate în general de bibliotecari.

Sigur că, nu vor lipsi posibilitățile de creare de bibliografii proprii prin afișare, printare sau salvare, posibilități întâlnite și la cataloagele on-line.

Imagine din Enciclopedia Britanica 1994-1998, pe CD-ROM.

 

Includerea abstractelor sau includerea integrală a unor lucrări în bazele de date necesită și modificări în aplicațiile utilizate pentru regăsirea informațiilor în astfel de baze, mă refer aici la algoritmi de căutare a unui termen în abstracte sau în textul integral.

Bazele de date cu abstracte și full text, care au și modalitățile de căutare intuitive, au o largă răspândire și se „bucur㔠de o bună apreciere din partea utilizatorilor.

Reținerea față de consultarea bazelor pe CD-ROM este datorată interfeței, care diferă de la un producător la altul. De aceea, sunt biblioteci care au apelat la firme specializate  pentru a crea interfețe comune de consultare a mai multor CD‑ROM‑uri aflate în dotare, așa numitele MetaOPAC‑uri.

Nu trebuie să omitem nici dezavantajele datorate compact discului, timpul de acces de 0,1 ms, precum și durata relativ mare de actualizare a bazelor de date înregistrate pe acest suport. Aceste dezavantaje sunt, totuși, minore față de siguranța datelor și a costului redus, având în vedere că un compact disc se cumpără o singură dată și poate fi consultat de mii de ori fără costuri suplimentare.

Capacitatea mare de stocare a compact discurilor, permite digitizarea unor documente (în special fondurile patrimoniale) și distribuirea lor pe CD-ROM. Procesul de digitizare presupune existența unor dispozitive speciale (scanner, aparat foto digital, digitizor cu diapozitive), precum și a unor aplicații pentru prelucrarea imaginii digitizate.[40]

Pe lângă calitatea documentului scanat, a dispozitivelor utilizate, calitatea imaginii digitale depinde de rezoluția utilizată la digitizare (exprimată în puncte per inch, ex. 300 dpi), dar și de formatul ales la salvarea imaginii. Cele mai utilizate formate sunt: JPEG (Join Photographic Expert Group - ISO 10918), TIFF (Tagged Image Format) și PCD (KODAK PHOTO CD).

Digitizarea textelor poate fi în mod imagine sau în mod caracter.

Modul caracter presupune existența suplimentară a unui program OCR (Optical Character Recognition), care transformă imaginile în mod text. Acest mod ocupă mai puțin spațiu decât imaginea și permite intervenția ulterioară asupra textului.

Dacă ne referim la stocarea date care conțin grafice și imagini, trebuie să specificăm că, pe lângă CD‑ROM‑ul tradițional, au apărut și alte tipuri de compact discuri cu facilități suplimentare, privind scrierea datelor, manipularea sunetelor și a imaginilor video, sau capacitatea crescută.

WORM (write-once read-many), apărut în 1989, este o variație a CD‑ROM‑ului, care permite utiliza­torului să creeze și să salveze, sau să scrie, informații pe disc, o singură dată.

Există și drivere mai avansate care permit scrierea și rescrierea diferitelor informații pe același disc.

CD-I (CD-Interactive), apărut în 1992, este un dispozitiv similar cu CD-ROM-ul, dar se conectează mai degrabă la un televizor pentru aplicații video interactive.[41]

Photo-CD, creat de firma Kodak, permite stocarea de la 100 la 1000 de fotografii în funcție de calitate, fotografii care pot fi consultate pe un cititor conectat la un televizor.

Discurile MO (magneto-optical) combină câteva avantaje ale CD‑ROM‑ului cu cele aplicate de tehnologia stocării pe suport magnetic.[42]

DVD (Digital Video Disc) este succesorul CD‑ROM‑ului și al videocasetei, având capacitate mai mare decât discurile optice actuale. Există diferite versiuni: DVD‑ROM, DVD‑Video, DVD‑R (care poate fi înregistrat o singură dată), DVD‑RAM (care poate fi înregistrat de mai multe ori).[43]

 

Internet

 

            Internetul reprezintă o rețea internațională de rețele răspândită în toată lumea, rețea care se bazează pe protocolul TCP/IP (Transmission Control Protocol/ Internet Protocol).

            Internet-ul este un mijloc de răspândire și căutare a informației, de comunicare, de predare, învățare și de conducere a afacerilor.

            Nașterea Internetului a avut loc în 1969, când s-a pus problema cercetării, în domeniul rețelelor de calculatoare, a tehnicii de transmisie prin “comutare de pachete”. Echipa de oameni de știință care s-a ocupat de acest proiect aparținea unei diviziuni din Departamentul Apărării S.U.A., diviziune numită Agenția de cercetări pentru proiecte avansate (Advanced Research Project Agency - ARPA). Proiectul prevedea acoperirea întregului teritoriu S.U.A. cu o rețea de calculatoare, care să permită transmisia informațiilor militare în caz de război, pe trasee diferite și să nu fie afectată de distrugerea unor porțiuni din rețea.

            Extinderea rețelei a necesitat elaborarea unor seturi de reguli, numite protocoale, care să permită comunicarea în rețea, dar și să asigure confidențialitatea datelor.

            O altă dată de referință în istoria Internetului este anul 1983, când rețeaua ARPANet s-a divizat în ARPANet - pentru utilizatorii civili - și MILNet - rezervată exclusiv pentru uzul militarilor. Pentru a asigura schimbul informațiilor dintre cele două rețele, s-a creat o conexiune care a primit numele de Internet (Internetwork system).[44]

            Pentru identificarea unui calculator, care face parte din Internet, se atribuie o adresă IP (Internet Protocol).

            Adresa IP este reprezentată numeric în sistem zecimal, în forma a 4 grupuri de cifre (numere de la 0 la 255) “legate” între ele prin puncte.

            Pentru a ușura lucrul cu adresele IP a fost creat sistemul DNS (Domain Name System), care asignează adreselor numerice un nume simbolic.

            Adresele de tip nume (adresele literale) pot fi de forma:

·        instituție.organizație.domeniu

·        instituție.organizație.țară

·        instituție.organizație.domeniu.țară

            Cele mai utilizate abrevieri consacrate pentru domenii sunt:

-         com - comercial

-         gov - guvernamental

-         mil - militar

-         int - instituții internaționale (ONU, NATO…)

-         edu - învățământ superior și cercetare

-         net - resurse de rețea

-         org - alte organizații non-profit.

            Pentru identificarea statelor, în general, la sfârșitul adresei se pun două caractere cu codul țării.

Ex. au  - Australia, ro - România.

            Pentru serverul (host-ul) din BCU Cluj-Napoca adresa numerică este 193.231.20.12, iar adresa de tip nume este www.bcucluj.ro.

            Identificarea unei persoane, care are un cont (nume utilizator și parolă) pe un server din Internet, se face prin adresa personală, care este compusă din numele persoanei (sau prenumele, sau o combinație dintre ele) urmat de semnul  @ (care se citește at) și adresa calculatorului. Ex. pia@bcucluj.ro   

          

             Serviciile oferite pe rețeaua Internet sunt:

            Poșta electronică (e-mail), care permite transmi­terea de mesaje la:

            - un destinatar (one-to-one)

            - destinatari multipli

            - distribuitoare de mesaje (mail reflectors)

            - toți destinatarii aflați într-o listă (listserv).

            Transmiterea mesajelor poate fi însoțită de fișiere atașate, care pot conține texte și imagini.

            Conectarea la distanță (remote login) se face prin protocolul TELNET (TErminaL NETwork protocol), care permite accesul (și lucrul efectiv) pe calculatoare din Internet, cu condiția ca utilizatorul să dispună de conturi pe acele calculatoare.[45]

            Transfer de fișiere (FTP = File Transfer Protocol) - pentru transferarea fișierelor între calculatoare aflate în Internet, dacă se cunoaște numele fișierului și unde sunt localizate (calculatorul și calea). Pentru informații de specialitate și pentru securitatea datelor și a rețelelor, uneori este necesar cont și parolă pe calculatoarele unde/de unde se face transferul.

            Pentru localizarea fișierelor a fost creat un catalog al fișierelor accesibile în Internet, prin intermediul unui server Archie. Archie reprezintă o bază de date și programele anexe care furnizează utilizatorilor informații despre conținutul diferitelor arhive.[46]

            Arhiva este o colecție de fișiere referitoare la un anumit subiect, care sunt depuse pe un computer și sunt pentru distribuția comunității rețelei. Aceste arhive sunt accesate, în mod  obișnuit, prin intermediul FTP anonim, adică la conectarea pe calculatorul la distanță, la apariția prompter-ului, se va tasta cuvântul anonymous.

            La serviciile de bază enumerate mai sus s-au adăugat așa numitele servicii extinse, care sunt modalități mai noi de a utiliza Internetul:

            Gopher-ul a fost primul software de tip client/server care a permis accesarea informațiilor de tip multimedia (texte, imagini, sunete), care sunt organizate și prezentate sub forma unor serii de meniuri succesive. O caracteristică importantă a sistemului este aceea că meniurile sale indică, adesea, alte servere Gopher, ducând la o interconectare globală a acestor servere, cunoscută sub numele de gopherspațiu - Gopherspace.[47]

            Pentru o mai rapidă orientare în acest spațiu, a fost creat un program Veronica (Very Easy Rodent-oriented Netwide Index to Computerized Archives), ce întreține o bază de date cu meniurile de pe toate gopherele. Baza de date se actualizează de două ori pe săptămână și permite căutarea documentelor după cuvinte cheie (aflate în numele fișierelor sau în numele directoarelor unde se află fișierele), operatori booleeni și operatorul de trunchiere.[48]

            WAIS (Wide Area Information Servers - servere de informații de arie largă) este un serviciu client/server (primul de acest fel în adevăratul sens al modelului client/server), care asigură căutarea și regăsirea fișierelor, căutare făcută în interiorul fișierelor. De fapt, există baze de date WAIS, în mai multe puncte din Internet, care sunt indexate periodic și Wais consultă această tabelă de indecși. Trebuie precizat că Wais clasifică și dă punctaje fișierelor pe care le găsește, iar fișierele cu punctaj mai mare sunt așezate la începutul listei.[49]

            Wais este utilizat pentru cercetare documentară pe Internet și se bazează pe protocolul Z39.50.

            Protocolul Z39.50 este un protocol SUA (cu parteneri internaționali, OSI) care asigură schimbul informației, cum sunt texte sau cataloage, între calculatoare cu sisteme diferite.

            World Wide Web (Web sauW3)  este un serviciu de tip client/server care oferă acces la documente de tip hipertext. Acest tip de documente sunt compuse din texte, imagini și sunete, legate între ele prin “link-uri”. Componentele unui astfel de document se pot găsi pe stația locală sau pe un calculator aflat la distanță.

            Cel mai utilizat protocol de accesare a documentelor Web este protocolul HTTP (HYpertext Transmission Protocol).

            Documentele Web se pot regăsi numai dacă au o adresă URL (Uniform Resource Locator), care este compusă din protocolul de acces la document (http, telnet, gopher, ftp), adresa calculatorului și, eventual, unde este localizat documentul pe acel calculator.[50]

Ex. URL-ul pentru pagina de primire a BCU Cluj (homepage) este http://www.bcucluj.ro        

Accesarea documentelor Web necesită, pe lângă conectarea la Internet, existența pe calculator a unui program numit browser, cum ar fi Mosaic, Netscape Navigator sau Microsoft Internet Explorer, care permit “încărcarea” pe ecran a textelor și imaginilor sau a “paginilor” de informații.

Căutarea informațiilor pe Web se face cu ajutorul unor motoare de căutare ca: Google, Alta Vista, Yahoo, Infoseek etc.

            Pe Web s-a dezvoltat și posibilitatea de discuții electronice, posibilitate de dialog on‑line, în timp real, între doi utilizatori sau grupuri de utilizatori, existând așa-numitele site‑uri de chat.

 

            În ce măsură apariția Internetului și a serviciilor existente aici au influențat activitatea din biblioteci, în special, serviciile către public, se poate vorbi foarte mult. Putem afirma că au avut loc schimbări majore, din care doresc să amintesc cele mai evidente.

            Serviciul telnet a permis accesul de la distanță la cataloage on-line, crearea de cataloage on-line unionale (prin catalogare partajată), acces la buletine de informare ale comunității și la  servicii de informare ale campusurilor.

            Transferul de fișiere, prin protocolul FTP, permite transferul de rapoarte și documente, bibliografii, software. De asemenea, trebuie menționat că acest serviciu este utilizat pentru transmiterea de înregistrări bibliografice, ceea ce permite o actualizare mai rapidă a bazelor de date on‑line.

Poșta electronică dă posibilitatea de comunicare rapidă, ducând la dezvoltarea serviciilor de distribuire de documente pe suport electronic (document delivery) și a referințelor prin e‑mail.

Apariția Web-ului a dus la informarea mai rapidă privind serviciile oferite de bibliotecă, prin consultarea paginii de primire a bibliotecii, acces la cataloage on-line cu facilități suplimentare (link-uri pentru referințe, la imagini din documente ș.a), acces la baze on‑line științifice.

Bazele de date on‑line accesibile prin Internet pot conține abstracte, full-text, imagini, sunete și beneficiază de aceleași facilități ca bazele de date stocate pe CD‑ROM.

În plus, aceste baze de date au o perioadă de actualizare foarte mică, iar programele de căutare și regăsire, conțin în general, pe lângă operatorii booleeni și cei de trunchiere, și operatori de proximitate, operatori de tezaur și operatori de căutare exactă pe anumite câmpuri, cum ar fi:

W/n - operator de proximitate care permite regăsirea cuvintelor apropiate, excluzând în același timp descrierile bibliografice în care cuvintele se află la o distanță mai mare de n cuvinte unul de altul. Este un operator unidirecțional. Ex. automation w/2 library, va include  automation of the library, dar va exclude library automation.

N  (NEAR) - este un operator de proximitate bidirecțional, care poate fi utilizat simplu sau cu n pentru indicarea distanței între cuvinte.

ADJ - operator adiacent, caută cuvintele în ordinea dată și  unul lângă altul (ca w fără n).

#      - operator de exactitate, care caută cuvântul exact în forma dată și exclude derivațiile.

@    - operator de tezaur care înlocuiește cuvântul din fața operato­rului cu sinonime din tezaur.

!       - operator de concept, care generează automat o listă de cuvinte în relație cu cel dat, iar cuvintele care se regăsesc în bază vor fi scoase în evidență.

 

Restricțiile referitoare la câmpuri pot fi de forma:

:câmp  - permite căutarea unui cuvânt într-un câmp.

Ex. john:author

/F:       - caută o expresie în mai multe câmpuri.

  Ex.  john dillon/F:author,title

field=num - se utilizează pentru câmpurile numerice.

  Ex. year=2000.

 

Trebuie precizat că acești operatori pot să difere de la o bază la alta, de aceea, la bazele de date științifice, care sunt de obicei contra cost, se va solicita o documentație completă cu structura bazei și cu toate opțiunile de căutare.

Pentru informarea asupra bazelor de date on-line se pot utiliza motoarele de căutare menționate mai sus, sau se pot accesa direct site-uri care reprezintă un gen de cataloage a bazelor de date

(ex. http://www2.nypl.org/home/research/

eresources/odi2.cfm?trg6=R).

Pe lângă bazele de date on-line axate pe un singur subiect, pe Internet se pot accesa baze de date care acoperă mai multe domenii, de fapt aceste baze sunt constituite din mai multe baze de date specializate. Un exemplu de o astfel de bază de date este baza Dialog, care conține peste 800 de milioane de înregistrări din 900 de baze de date. Domeniile acoperite sunt: proprietatea intelectuală, norme guvernamentale, științe sociale, alimentăție și agricultură, noutăți și media, afaceri și finanțe, referințe, energie și mediu, chimie, farmaceutică, știință și tehnologie, și medicină. De menționat, că Dialog a funcționat cu mult înaintea răspândirii Internetului, ea a fost creată în 1972 de Roger K. Summit și a fost primul sistem on-line de regăsire a informațiilor.

Cum am menționat, bazele de date on-line cu conținut științific sunt contra cost, cost care depinde de modul de acces (24 de ore din 24 sau plată pe timp de acces) și de numărul stațiilor care vor accesa site-ul companiei deținătoare.

Bazele date abonate, care se plătesc în funcție de timpul de acces, sunt exploatate de personalul de specialitate, nu de utilizatori. Interogările sunt pregătite în fișiere batch, care vor conține expresii de căutare foarte exacte pentru ca rezultatul căutării să fie cât mai restrâns și cât mai apropiat de cerințele utilizatorului.

 

 

 


STUDIU COMPARATIV ÎNTRE CATALOGUL TRADIȚIONAL,

CATALOGUL ON-LINE, CD-ROM ȘI INTERNET

 

Bibliotecile universitare se confruntă permanent cu creșterea continuă a numărului de studenți, explozia informațională pe diferiți suporți, lipsa de spațiu de lectură și de depozitare și efectul combinat al inflației cu bugetul alocat achiziției. Cu toate acestea misiunea bibliotecilor universitare rămâne aceeași, aceea de a servi cât mai rapid posibil utilizatorul cu informație de specialitate pertinentă și actuală.

            Pentru informarea cititorului, Biblioteca Centrală Universitar㠓Lucian Blaga” din Cluj pune la dispoziția lui, ca instrumente principale de regăsire a informației, cataloagele tradiționale pe fișe, catalogul on-line (VUBIS - din noiembrie 1995, ALEPH - din august 1999), baze de date pe CD-ROM-uri și Internet.

            Cataloagele tradiționale sunt organizate fie alfabetic, fie sistematic prin utilizarea clasificării zecimale universală (CZU). Descrierea publicațiilor este uniformă utilizându-se ISBD(M) pentru monografii și ISBD(S) pentru seriale.

            Catalogul on-line conține informații privind publicațiile intrate din noiembrie 1995, majoritatea publicațiilor de la fondul de împrumut, precum și cele introduse datorită procesului de retroconversie, numărul de descrieri bibliografice depășind astăzi 150.000 înregistrări (31.000, în 1998). Accesul publicului la acest catalog se face în sala cataloagelor, cu ajutorul a patru calculatoare (două, în 1998).

            În ceea ce privește CD-ROM-urile, biblioteca deține peste 80 de titluri (40, în 1998). Domeniile acestora sunt variate: enciclopedii, dicționare, atlase geografice, cursuri de învățare a limbilor străine, documentare. CD-ROM-urile s-au consultat inițial în Sala de referințe, începând din 1993, în Sala multimedia de la începutul anului 1998, pe un calculator, iar din martie 2000 în noua Sală multimedia, pe trei calculatoare.

            Informațiile accesibile pe Internet s-au pus la dispoziția publicului cititor cu ajutorul unui calculator, în Sala cataloagelor - din octombrie 1996, apoi cu două calculatoare în prima Sală multimedia, iar în noua sală sunt 15 calculatoare.

În acest context, B.C.U. Cluj a obținut cu eforturi de excepție abonament la bazele de date ACADEMIC DIALOG, din octombrie 1996, ea fiind prima bibliotecă din țară care a deținut acest nou mijloc de informare.

În prezent, biblioteca are abonament la bazele de date INFOTRAC și JSTOR, are un “punct de informare ONU” și acces la unele versiuni on-line ale revistelor care sunt abonate și pe suport de hârtie (vezi pagina bibliotecii la http://bcu.ubbcluj.ro sau http://www.bcucluj.ro).

 


 

 

 


Obiectivele și prezentarea chestionarului

 

            Introducerea mijloacelor moderne de informare în Biblioteca Centrală Universitară din Cluj-Napoca și modul de recepționare a acestora de către beneficiarii bibliotecii au constituit premizele întocmirii unui chestionar de tip sondaj de opinie, pe o perioadă de 4 ani, din mai 1998 până în 2001.

            Chestionarul propus încearcă să formeze o imagine obiectivă și prin aceasta un feed‑back asupra instrumentelor noi introduse în B.C.U. catalogul propriu on-line, CD‑ROM‑uri și Internet, în comparație cu catalogul tradițional.

            Pentru atingerea acestui scop au fost distribuite, în fiecare an, începând din luna mai 1998, câte 150 de formulare, în sălile de consultare a celor patru instrumente de regăsire a informațiilor.

            Numărul de formulare distribuit la fiecare sală a fost determinat de tipul sălii, deci de preponderența categoriei de cititori, precum și de o analiză a categoriilor de cititori înscriși la sfârșitul anului precedent. Astfel, la Sala cataloagelor au fost date 70 de chestionare, la Sala multimedia - 30, la Sala de reviste - 20, la Sala profesorilor - 10, la Sala cercetătorilor - 10 și la Sala de referințe - 10.

            Chestionarul inițial a conținut  9 puncte (vezi anexa 1), care permit:

            1. clasificarea utilizatorului;

            2. identificarea domeniului de interes;

            3. evaluarea frecvenței utilizării mijloacelor de informare;

            4. evaluarea gradului de regăsire a informațiilor cu aceste mijloace;

            5. cunoașterea nevoii de asistență;

            6. identificarea utilizatorilor de calculatoare;

            7. cunoașterea nevoii de instruire în utilizarea mijloacelor moderne;

            8. colectarea observațiilor privind serviciile de informare oferite până în prezent;

            9. obținerea de propuneri pentru îmbunătățirea acestor servicii.

            Datorită faptului că din prelucrarea chestionarelor pe primii doi ani, am observat că punctele 8 și 9 privind observațiile, respectiv propunerile beneficiarilor, conțineau aproximativ aceleași informații, precum și datorită faptului că Sala multimedia s-a mutat în noul sediu, iar serviciile Internet s-au diversificat, pe ultimii doi ani, 2000 și 2001, am comasat observațiile și propunerile la un singur punct din chestionar și am detaliat serviciile Internet:

·           consultarea bazelor de date abonate

·           consultarea altor baze de date cu caracter științific

·           informări curente (buletine de știri, programe radio/TV…)

·           e-mail

·           chat

·           alte servicii.

            Cititorii au fost grupați în patru clase: studenți, cadre didactice, cercetători și alte categorii (ingineri, medici, profesori din învățământul mediu, etc).

            Mijloacele de informare analizate cu ajutorul acestui chestionar sunt catalogul tradițional pe fișe, catalogul propriu on-line (VUBIS, apoi ALEPH), CD‑ROM‑urile și Internetul.        

Evaluarea frecvenței de utilizare a acestor instrumente, precum și a gradului de regăsire a informațiilor cu aceste mijloace s-a făcut utilizând o scară pe 5 nivele. Nivelele au fost descrise în mod descrescător și au denumirile: întotdeauna, adesea, rar, foarte rar și niciodată.

            Pentru punctele 5-7, rezultatele au fost încadrate în două grupe corespunzătoare răspunsurilor DA și NU. 

 

Metodologia de prelucrare a datelor

           

Chestionarele au fost culese și prelucrate în EXCEL, urmărind un procedeu de calcul care să permită adăugarea ulterioară de noi înregistrări fără schimbări majore.

Pentru calculul frecvenței de utilizare a mijloacelor de infomare analizate în chestionar și pentru determinarea gradului de regăsire a informației utilizând aceste mijloace s-a folosit o scară de la 5 la 1, corespunzând nivelurilor: întotdeauna (5), adesea (4), rar (3), foarte rar (2), niciodată și absență răspuns (1).

Modelul de culegere este reprezentat în anexa 2, pentru anul 1998, diferențiindu-se prin culoare atât categoriile de beneficiari, cât și rubricile corespunzătoare punctelor din chestionar.

Pentru ca rezultatele să nu depindă de numărul celor intervievați, am construit tabele procentuale pentru toți anii. Aceste tabele sunt foarte utile pentru analiza globală a rezultatelor și formarea unei imagini de ansamblu asupra instrumentelor analizate (vezi anexa 3).

Chestionarul fiind repetat pe parcursul a patru ani, am dorit să analizez evoluția în timp a frecvenței de utilizare a acestor instrumente și a gradului de regăsire a informației cu ajutorul lor. De asemenea, am dorit să surprind aceste evoluții chiar pe categorii de cititori. Realizarea acestor deziderate au necesitat calculul mediilor ponderate ale valorilor din scara de la 1 la 5 și numărul celor chestionați corespunzător fiecărei valori, fixând câte o categorie de beneficiari și luând în considerare un instrument analizat pe un an.

Sigur că, interpretarea rezultatelor este mult ușurată prin prezentarea datelor în formă grafică, acestea având aspectul de plăcintă, pentru analiza categoriilor de beneficiari,  tip bară (coloană) pentru punctele trei și patru din chestionar, la care se adaugă tipul linie, foarte sugestive pentru analiza evoluțiilor în timp.

 

Prezentarea și interpretarea rezultatelor

 

Din cele 150 de formulare au fost returnate 89 în 1998, 92 în 1999, 124 în 2000, și 125 în 2001, ceea ce reprezintă în procente: 60 %,  61 %, 82 % și 83 %.

            Rezultatele obținute în urma prelucrării bazei de date sunt asemănătoare pe primii doi ani și pe ultimii doi, de aceea, la unele puncte din chestionar, am reprezentat grafic numai primul și ultimul an.

 

Ordinea prezentării rezultatelor este cea dată de punctele din chestionar:

            1. Distribuția celor intervievați este reflectată în graficele următoare în comparație cu totalul cititorilor înscriși la finele anului precedent.

 


 

 

           


Procentul studenților intervievați este foarte apropiat de procentul lor în totalul cititorilor din anul precedent. Consider că procentajul categoriilor de cadre didactice și cercetători chestionați este mai bine reprezentat față de aceleași categorii din totalul cititorilor înscriși, deoarece acești cititori frecventează mai des biblioteca prin natura muncii lor. La alte categorii, procentul este mai mic știut fiind că aceștia frecventează biblioteca mai rar (vezi și anexa 4).

            2. Domeniile de interes apărute la răspunsuri, au fost dominate pe primele trei locuri de filologie (în 1998 și 2000), drept (în 1999) și istorie în 2001.

Prin totalizarea frecvenței de apariție a domeniilor de-a lungul celor patru ani, s-a obținut următoare ordine descrescătoare: istorie, drept, filologie, economie, filosofie, medicină, sociologie, geografie, psihologie, științe politice, informatică, chimie, diverse, mass-media, artă, asistență socială, fizică, teologie, biologie, cultură, astronomie, biblioteconomie, ecologie, folclor, matematică, muzică, administrație publică, arheologie, electrotehnică, inginerie genetică, tehnică, geologie, kinetoterapie, pedagogie și sport.

 Trebuie menționat că ordinea frecvenței de apariție a domeniilor s-a schimbat de la un an la altul, nefiind salturi prea mari pentru un domeniu (vezi anexa 5).

Se observă că domeniile de interes menționate nu acoperă toată plaja de domenii deservite de B.C.U., datorită faptului că biblioteca are pe lângă sediul central și biblioteci filiale (biblioteci de facultăți), care sunt mai bine dotate cu publicații de specialitate din punct de vedere a raportului cititor/exemplar.

Sigur că, lipsa unor domenii de interes sau frecvența scăzută a unora au fost influențate și de existența altor biblioteci universitare în Cluj: Biblioteca Universității de Medicină și Farmacie, Biblioteca Universității Tehnice și Biblioteca Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară.

3. Pentru calculul frecvenței de utilizare a mijloacelor de informare s-a folosit o scară de la 5 la 1, corespunzând nivelurilor: întotdeauna (5), adesea (4), rar (3), foarte rar (2), niciodată și absență răspuns (1), ceea ce a permis reprezentarea în următoarele grafice (vezi anexa 6):

 

Din analiza globală a rezultatelor obținute se constată că 43% (1998) - 28% (2001) din eșantionul analizat nu folosesc niciodată instrumentele de informare analizate în chestionar. Acest lucru apare ca paradoxal, explicația rezultând din ponderea foarte mare de neutilizare a CD-ROM-urilor și Internetului, mai ales în primii doi ani.

Frecvența de utilizare a instrumentelor pe nivelurile rar (3) și foarte rar (2) este relativ mică, de 10% -  14 %, respectiv 7% - 10%, în timp ce nivelurile întotdeauna și adesea dețin 17% - 19%, respectiv 23% -29%, fiind în creștere, după cum era de așteptat  (vezi anexa 3).

            Reprezentând grafic mediile ponderate ale celor patru instrumente de  informare, se poate observa evoluția frecvenței de utilizare a acestora de-a lungul celor patru ani:

 

După cum era de așteptat, frecvența de utilizare a catalogului tradițional este în scădere, pe primii trei ani, având doar o ușoară creștere în anul 2001. Această creștere este explicabilă prin numărul mare de cititori  noi înscriși în ultimii ani, prin acceptarea și a celor din universitățile particulare, numărul mic de calculatoare pentru acces la catalogul on-line și nu în ultimul rând, exhaustivitatea catalogului tradițional.

Catalogul on-line urmează o linie aproape ascendentă, datorită posibilitătilor multiple de căutare a informațiilor și crearea de bibliografii proprii, precum și datorită introducerii descriptorilor, chiar dacă se mai utilizează și clasificarea zecimală. Se observă o mică scădere la nivelul anului 2000 datorată schimbării sistemului integrat de bibliotecă în vara anului 1999, sistemul nou având o interfața web de accesare a catalogului on-line cu facilități suplimentare de căutare și rafinare a rezultatelor, care necesită o mică instruire pentru cunoașterea lui sau o asistență din partea bibliotecarului la primele căutări.

Informațiile aflate pe CD-ROM sunt consultate într-o mică măsură, pe parcursul celor patru ani, mediile ponderate fiind 1,3 – 1,7. Acest fenomen este explicabil prin natura informațiilor aflate pe acest tip de suport, în general informații cu caracter general, prin interfețele diferite de căutare pentru fiecare CD și o slabă identificare a lor de către cititori, aceste titluri neapărând în catalogul on-line al bibliotecii.

Internetul prezintă o ușoară scădere la nivelul anului 1999, urmând o creștere spectaculoasă în anul 2000, datorate deschiderii noii Săli multimedia și urcă, în continuare, în anul 2001, consecință a abonamentului de acces la Internet printr-un provider local (din martie 2001), rețeaua RoEduNet având o viteză scăzută și blocaje repetate. 

Din anul 2000, anul deschiderii noii Săli multimedia, în chestionar, am introdus un punct în care am detaliat serviciile Internet, pentru a putea evalua ponderea acestora și evoluția lor în timp (din păcate, numai pe doi ani).

INTERNET

 

Baze abonate

Alte baze șt.

Informații

curente

E-mail

Chat

Alte servicii

2000

13%

49%

40%

71%

20%

35%

2001

30%

64%

40%

75%

16%

42%

 

Analizând tabelul de mai sus, cu răspunsurile afirmative ale celor intervievați, se constată o foarte slabă utilizare a bazelor de date abonate, deși interesul pentru astfel de baze este relativ ridicat, având în vedere răspunsul privind utilizarea altor baze științifice. Acest rezultat poate fi explicat printr-o slabă propagandă a bazelor abonate și numărul mic de licențe, respectiv a calculatoarelor cu acces la aceste baze de date.

De asemenea, ce surprinde în acest tabel sunt valorile mari privind utilizarea calculatoarelor din Sala multimedia pentru e-mail, ceea ce demonstrează că utilizatorii bibliotecii nu au un astfel de serviciu în campusul universitar.  Această mesagerie este preferată în bibliotecă față de cea oferită la “Café Internet”, datorită costului mai redus, viteza mare de acces pe Internet și, desigur, ea poate fi făcută într-o pauză de studiu.

Oricum, consider că utilizarea calculatoarelor în alte scopuri, decât cel de documentare științifică, într-o bibliotecă universitară nu se justifică.

 

Evaluarea datelor pe categorii de cititori a frecvenței de utilizare a instrumentelor de informare, prin analiza mediilor ponderate și a  graficelor cores­punzătoare (vezi anexa 6b), a condus a următoarele rezultate:

La studenți graficul seamănă cu cel pentru toate categoriile de intervievați, numărul studenților având procentul cel mai mare din totalul celor intervievați. Toate liniile corespunzătoare celor 4 instrumente de informare au aceleași sinuozități, cu deosebirea că valorile pentru catalogul tradițional sunt mai mici decât valorile generale, iar la catalogul on-line sunt mai mari. Acest lucru era de așteptat, tinerii, fiind mai obișnuiți cu calculatorul, au trecut mai repede la utililizarea catalogului on-line, în defavoarea celui tradițional.

Cadrele didactice au valori mai ridicate la catalogul tradițional decât valorile generale, simțindu-se o scădere mai accentuată în anul 2001.

La catalogul on-line avem valori mai mici pe primii doi ani, dar asistăm la o creștere semnificativă în utilizare în ultimii doi ani.

La utilizarea CD-ROM-ului și a Internetului avem valori mai mici decât cele generale, cu excepția a câte un an (1999 la CD și 1998 la Internet), rezultate explicabile datorită celor prezentate mai sus, dar și datorită vârstei acestei categorii de beneficiari, care nu a avut posibilitatea unei inițieri în utilizarea calculatoarelor.

Cercetătorii, ca și profesorii, au valori mai mari la catalogul tradițional, iar la catalogul on-line au o creștere spectaculoasă în 1999.

La CD-ROM-uri au, constant, valori mai mici decât cele generale, principalul motiv fiind aici natura informațiilor aflate pe CD la acel moment.

Internetul este și el sub valorile generale, pe primii trei ani și egal în valoare pe anul 2001. Explicația pentru acest rezultat, cred că este slaba cunoaștere a abonamentelor la bazele on-line accesibile prin Internet pe care biblioteca le deține.

La alte categorii se observă o scădere mare în utilizarea catalogului tradițional în anul 2000 și o creștere mai evidentă în utilizarea catalogului on-line în 1999.

Consultarea CD-ROM-urilor urmează o linie ascendentă, depășind chiar valorile generale pe ultimii trei ani.

Internetul are, de asemenea, tendința de creștere, cu valori sub cele generale, cu excepția anului 2000.

 

            4. Pe o scară valorică identică cu cea de la punctul 3, regăsirea informației se reflectă într-o distribuție asemănătoare cu cea de la frecvența de utilizare a mijloacelor de informare, fiind condiționată de aceasta (anexa 7).

 

 

Diferențele majore se găsesc la catalogul tradițional și la catalogul on-line, unde procentul de la nivelul 5 (întotdeauna) scade în favoarea celui de nivel 4 (adesea). Semnificația acestor schimbări rezidă din faptul că în catalogul tradițional aflat în Sala cataloagelor nu sunt reflectate toate colecțiile bibliotecii (ex. colecțiile speciale), iar catalogul on‑line conține doar publicații intrate din 1995, majoritatea publicațiilor de la fondul de împrumut și o mică parte din titlurile introduse prin procesul de retroconversie.

            Pentru analiza pe categorii de cititori a se consulta anexa 7b.

Per global, analizând comparativ mediile ponderate pentru frecvența de utilizare și regăsirea informațiilor, se observă o diferență doar de cel mult 2 zecimi (vezi și anexa 8).

Frecventa

1998

1999

2000

2001

Cat. trad.

4,1

4,0

3,6

3,8

Cat. on-line

2,7

3,1

2,9

3,3

CD-ROM

1,6

1,3

1,7

1,7

Internet

2,2

2,1

2,9

3,2

Regasirea

1998

1999

2000

2001

Cat. trad.

3,9

3,9

3,7

3,8

Cat. on-line

2,8

2,9

2,8

3,3

CD-ROM

1,6

1,4

1,9

1,8

Internet

2,3

2,2

2,9

3,3

 

5. Nevoia de asistență s-a apreciat cu răspunsuri afirmative, aproape constant pe parcursul celor patru ani, la 26%, 24%, 27% și 26% din cei intervievați.

 

 

            La catalogul tradițional apare o scădere mare începând din 1999, urmată de o creștere aproape constantă la catalogul on-line.

            Asistența pentru CD-ROM-uri și Internet, după o mică scădere la nivelul anului 1999, urmează o creștere spectaculoasă la nivelul anului 2000, explicabilă prin deschiderea noii Săli multimedia.

            Interpretarea rezultatelor pentru nevoia de asistență, pe categorii de cititori, poate fi făcută analizând graficele corespunzătoare din anexa 9.

 

            6. Cunoașterea utilizării calculatorului este mărturisită de 53% din cei chestionați în 1998, 47% în 1999 și de 54% în 2000 și 2001, ceea ce explică într-un fel nevoia scăzută de asistență pentru utilizarea instrumentelor moderne de informare, dar și limitează utilizarea lor de către necunoscători (vezi anexa 10).

 

            7. Organizarea unor cursuri de accesare a informației cu noile tehnologii este văzută ca oportună în proporție de 96% în 1998, scade la 93% în 1999, iar pe ultimii doi ani scade la 90%, rămânând totuși mare, având în vedere anii de introducere a acestor noi mijloace de informare în bibliotecă.

Este de remarcat cererea de cursuri chiar de către utilizatorii de calculatoare, confirmând orientarea utilizatorilor către metodele moderne de informare (vezi și anexa 10).

 

8-9. În cadrul chestionarului am solicitat de la utilizatori observații referitoare la serviciile de informare oferite de bibliotecă și propuneri pentru îmbunătățirea acestor servicii.

Chiar dacă unii utilizatori s-au arătat satisfăcuți, alții chiar foarte satisfăcuți, mulți au avut de făcut obiecții și reproșuri binevenite la adresa serviciilor oferite de bibliotecă.

 Se observă că nemulțumirile generale ale utilizatorilor se îndreaptă cu precădere spre două direcții: insuficiența calculatoarelor/terminalelor la sala cataloa­gelor pentru consultarea catalogului on-line și accesul limitat în ceea ce privește numărul calculatoarelor și timpul acordat pe persoană la accesul în Internet.

            Dacă studiem rezultatele observațiilor și propunerilor pe categorii de utilizatori reiese că în topul nemulțumirilor la studenți se află lipsa de lucrări recente și actuale din domeniile lor de interes și timpul îndelungat de servire a materialelor solicitate. Majoritatea cer și propun organizarea unor cursuri de perfecționare în folosirea calculatoarelor și a mijloacelor moderne de informare, posibilitatea de rezervare în avans de câteva zile la Internet și, la nevoie, oferirea de asistență în activitatea de căutare și regăsire a informației. De asemenea, ei remarcă numărul redus de exemplare pe titlu, astfel încât de multe ori nu au posibilitatea de consultarea a publicațiilor dorite (mai ales în sesiune).

            Cadrele didactice sunt mulțumite de asistența oferită de personalul bibliotecii, dar propun o clasificare mai bună a domeniilor, o ordonare mai bună a catalogului tradițional și o diversitate mai mare la CD-ROM-uri.

            Cercetătorii consideră că achiziția curentă de carte se face prea lent, astfel încât cartea apărută pe piață ajunge mult prea târziu în mâna solicitantului, în cadrul bibliotecii. De asemenea, este necesară, din punctul lor de vedere, introducerea tuturor datelor din catalogul tradițional în cel on-line, având în vedere diferența substanțială între datele existente în catalogul tradițional și cele înregistrate în cel on-line, în defavoarea celui din urmă.

             Toți cei intervievați pretind achiziționarea de CD‑ROM-uri de specialitate cu abstracte și full-text, biblioteca nedeținând, la momentele respective, prea multe CD‑ROM‑uri proprii specificului său.

 

 

 


CONCLUZII

 

Analizând cele patru instrumente de informare prezentate în chestionar, pentru o bună deservire a beneficiarilor bibliotecilor, putem afirma că acestea trebuie să îndeplinescă următoarele condiții:

 

Cataloagele tradiționale:

·        să fie exhaustive și uniforme în descriere;

·        să existe cel puțin un catalog alfabetic și unul sistematic pentru public;

·        să se afle, pe cât posibil, într-o singură încăpere (sala cataloagelor), cât mai aproape de intrarea în bibliotecă;

·        să fie actualizate permanent cu ultimele lucrări intrate în bibliotecă, iar cele sistematice să fie revăzute în cazul în care apar modificări în schema de clasificare.

 

Cataloagele on-line:

·        să conțină cât mai multe documente din fondurile bibliotecii, nu numai cărți și perodice, ci și alte tipuri documente (manuscrise, cărți rare, documente electronice…);

·        să permită căutarea cel puțin după autor, titlu, editură, an, colecție, clasificare zecimală și descriptori;

·        să fie accesate printr-o interfață prietenoasă, în limba majorității utilizatorilor;

·        să conțină descriptori în limba interfeței de utilizare și cel puțin încă într-o limbă de circulație internațională;

·        să permită accesul prin Internet și să fie accesate printr-un număr relativ mare de calculatoare aflate în bibliotecă.

 

CD-ROM-urile:

·        să conțină informații științifice cât mai actuale (publicații și baze de date);

·        să fie catalogate în catalogul on-line al bibliotecii;

·        să fie accesate pe calculatoare performante;

·        să fie asistate în consultare de personal calificat sau să existe o interfață comună de căutare pentru cele mai solicitate.

 

Internetul:

·        să fie utilizat pentru acces la informații științifice, biblioteca să dețină abonamente la baze de date corespunzătoare domeniilor de interes ale beneficiarilor;

·        să fie utilizate calculatore performante, într-un număr relativ mare;

·        viteza de acces în rețea să fie cât mai mare, pentru a evita unele blocaje;

·        să fie asistate în consultare de personal calificat.

 

Pe lângă aceste intrumente de informare mai sunt necesare:

·        un punct de informare la intrarea în bibliotecă;

·        indicatoare și un panou cu schița bibliotecii;

·        sală de referințe (pe cât posibil);

·        personal specializat care să poată oferi bibliografii combinate cu informații din sursele tradiționale și din cele moderne;

·        organizarea de cursuri cu beneficiarii privind organizarea bibliotecii, sursele de informare disponibile și serviciile oferite;

·        publicitate privind serviciile oferite și cursurile organizate;

·        cât mai multe săli cu acces liber, bine iluminate, dotate cu sisteme antifurt și aer condiționat.

 

La toate acestea trebuie menționat aportul bibliotecarului, care trebuie să fie bun specialist, bine informat, să aibă abilități de comunicare și să fie amabil cu utilizatorii.

 

Dacă toate acestea vor fi îndeplinite, putem să preconizăm scăderea frecvenței de utilizare a surselor tradiționale de căutare și regăsirea informației și utilizarea crescândă a celor moderne.

 

 

Ca o concluzie, privind din prisma procesului de regăsire a informațiilor, facilitățile importante datorate procesului de informatizare a bibliotecilor sunt:

·        capacitatea mare de stocare a informațiilor în calculator;

·        viteza ridicată de procesare;

·        utilizarea unor instrucțiuni bazate pe limbajul natural;

·        perioada redusă de actualizare a bazelor de date;

·        posibilități de căutare suplimentare; 

·        opțiuni de salvare/printare seturi de înregistrări selectate (creare de bibliografii proprii);

·        consultarea unor informații înregistrate pe medii de stocare altele decât cele din calculator; 

·        posibilitatea de interconectare la distanță.

 

La acestea se adaugă facilitățile oferite personalului și conducerii instituției, facilități, care indirect, vor afecta serviciile oferite utilizatorilor:

·        evitarea unor munci repetitive;

·        prelucrarea mai rapidă a publicațiilor;

·        control asupra bazelor de date;

·        activități noi și motivarea personalului;

·        sprijin în activitatea managerială (evidențe bănești, statistici privind circulația documentelor);

·        posibilități de cooperare pentru achiziție și catalogare partajată;

·        integrarea în rețele de biblioteci naționale și internaționale.

 

Toate aceste facilități ne îndeamnă să ținem pasul cu toate dezvoltările care duc la soluții noi în căutarea și regăsirea informațiilor, dar nu trebuie să neglijăm nici documentele pe suport tradițional, cel puțin pentru pentru colecțiile valoroase, deoarece încă bibliotecile din România nu au suficiente calculatoare pentru consultarea informațiilor pe medii electronice și, unele, nu au nici spații amenajate în acest scop. 

 

 

 


BIBLIOGRAFIE

 

   1.   Bazele informării documentare tehnico-științifice. Vol. I-III. București: I.D.T., 1971.

   2.   Bazele informaticii documentare. Vol. I-VIII. Bucu­rești: INID, 1976-1977.

   3.   Clasificarea Zecimală Universală. Vol. 1. Bucu­rești: Biblioteca Națională a României, 1998, 398 p.

   4.   Encyclopedia of Library and Information Science.  Vol. 2, 4, 11. New York: Marcel Dekker, Inc., 1970.

   5.   Ghid de informatizare a bibliotecilor mici si mijlocii; traducere și adaptare din limba franceză Robert CORAVU și Mircea REGNEALĂ. Constanța: Editura Ex Ponto, 2000, 174 p.

   6.   Metode de indexare utilizate în activitatea de informare și documentare. București: INID, 1989, 152 p.

   7.   ANGHELESCU, Hermina G. B., ed.; KIRÁLY, István, ed. Management pentru viitor - Biblioteci si Arhive -. Cluj-Napoca: Presa Universitara Clujeana, 2000, 216 p.

   8.   ATANASIU, Pia; GRECU, Natalia. Termeni din domeniul informării și documentării. București: INID, 1988, 484 p.

  9.   AVRAMESCU, Aurel; CÂNDEA, Virgil. Introducere în documentarea științifică. București: Editura Academiei RPR, 1960, 520 p.

10.   BANCIU, Doina. Sisteme automatizate de informare și documentare. București: Editura Tehnică, 1997, 143 p.

11.   BENSON, Allen C. The Librarian's Web Companion. New York: Neal-Schuman Publishers, 1996, 55 p.

12.   BOPP, Richard, ed.; SMITH. LINDA C., ed. Reference and Information Services. An Introduction. Englewood, Colorado: Libraries Unlimited, Inc., 1995, 626 p.

13.   CHATTERTON, Leigh, ed.; CLACK, Mary Elizabeth, ed. Serial Connections: People, Information, Communication: Proceedings of the North American Serials Interest Group. New York: The Haworth Press, 1987, 200 p.

14.   CHAUMIER, Jacques. Les techniques documen­taires. Paris: Presses Universitaires de France, 1994, 128 p.

15.      COBLANS, Herbert. Librarianship and Documen­tation. An international perspective. London: Andre Deutsch/A Grafton Book, 1974, 142 p.

16.   CORBIN, John. Directory of automated library systems. New York: Neal-Schuman Publishers, 1989, 305 p.

 17.   DIJK, Marcel van; VAN SLYPE, Georges. Le service de documentation face á l'explosion de l'information. Paris: Les éditions d'organisation, 1969, 265 p.

18.   DILLON, Martin. Interfaces for Information Retrieval and Online Systems: THE STATE OF THE ART. New York: Greenwood Press, 1991, 337 p.

19.   DRAGOMIR, Voichița. Repere istorice privind informatizarea bibliotecilor. Biblioteca, nr. 12, 1999, p. 373.

20.   DRĂGULĂNESCU, Nicolae-George. Contribution a l'histoire de la science et des techniques de l'iformation. Approche biculturelle franco-roumaine. Paris: [s.n.], 1998, 444 p.

21.   DUCHEMIN, Pierre-Yves. Arta informatizării unei biblioteci. Ghid practic. Timișoara: Amarcord, 1998, 415 p.

22.   ECKWRIGHT, Gail Z., ed.; KEENAN, Lori M., ed. Reference Services Planning in the 90s. New York: The Haworth Press, 1994, 222 p.

23.  EDROIU, Nicolae. Introducere în Științele auxiliare ale Istoriei. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 1999, 467 p.

 24.   FOSKETT, A. C. The Subject Approach to Information. London: Clive Bingley, 1973, 429 p.

25.   FRANK, O., ed. Modern documentation and information practices. The Hague: International Federation for Documentation, 1961, 225 p.

26.   GUINCHAT, Claire; MENOU, Michel. Intro­duction générale aux sciences et techniques de l'information et de la documentation. Paris: Unesco, 1990, 543 p.

27.    HANSON, C. W. Introduction to Science-Information Work. London: Aslib, 1973, 199 p.

28.   HARNAD, Steven. Post-Gutenberg Galaxy: The Fourth Revolution in the Means of Production of Knowledge. The Public-Access Computer System Review, 2, nr. 1, 1991, p. 39-53, http://info.lib.uh.edu-pacsrev.html.

29.   HOLLEY, Robert P., ed. Subject Control in Online Catalogs. New York: The Haworth Press, 1989, 251 p.

30.   HOLM, Bart E. How to manage your information. New York: Reinhold Book Corporation, 1968, 292 p.

31.   HUANG, Samuel T., ed. Modern Library Technology and Reference Services. New York: The Haworth Press, 1993, 139 p.

32.   KATZ, Bill, ed. Reference Service Expertise. New York: The Haworth Press, 1993, 168 p.

33.   KATZ, William A. Introduction to Reference Work. Vol 1-2. New York: McGraw-Hill Book Company, 1978.

34.   KIRALY, Andrei; ILEA, Horea. INTERNET -ghid-. Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1998, 176 p.

35.   LANDAU, Thomas, ed. Encyclopaedia of Librarianship. London: Bowes & Bowes, 1966, 484 p.

36.   LASS, Andrew, ed.; QUANDT, Richard E., ed. Library Automation in Transitional Societies. Lessons from Eastern Europe. Oxford: University Press, 2000, 451 p.

37.   LYNCH, Marz Jo, ed.; YOUNG, Arthur, ed. as. Academic Libraries. Research Perspectives. Chicago: ALA, 1990, 271 p.

38.   MALCLES, Louise-Noëlle. Manuel de biblio­graphie. Paris: Presses Universitaires de France, 1975, 398 p.

39.   MANEA, Alexa; STOICA, Ion. Informare. Cercetare. Dezvoltare. Repere teoretice și metodologice. București: Editura Știintifică și Enciclopedică, 1977, 270 p.

40.   MARGUIS, Duane. The Basics of CD-ROM.  http://www.gpntb.ru/win/inter-events/ crimea94/report/prog_27e.html.

41.   MIHAILOV, A. I.; CEORNÎI, A. I.; GHILEAREV­SKI, R. S. Informatica documentară. București: Editura Științifică, 1970, 516 p.

42.   NEEDHAM, C.D. Organizing Knowledge in Libraries: An Introduction to Information Retrieval. London: Andre Deutsch/A Grafton Book, 1971, 448 p.

43.   NEICU, Stelian D. Informarea și documentarea astăzi. Probleme de informare și documentare, 33, nr. 1-2, 1999, p. 47-50.

44.   OLTEANU, Virgil. Din istoria și arta cărții. Lexicon. București: Editura Enciclopedică, 1992, 400 p.

45.   PALMER, Roger C. Online reference and information retrieval. Littleton, Colorado: Libraries Unlimited, Inc., 1987, 189 p.

46.   RADOSAV, Doru; HENTEA, Ioan. La Bibliotheque Centrale universitaire "Lucian Blaga" de Cluj-Napoca. Bref historique. Transylvanian Review, IV, nr. 2, 1995, p. 14-28.

47.   REBOUL, Jacquette. Du bon usage des biblio­graphies. Paris: Gauthier-Villars, 1973, 239 p.

48.   REGNEALĂ, Mircea. UNESCO și accesul mondial la documente și informații. București: Institutul Național de Informare și Documentare, 1996, 225 p.

49.   REGNEALĂ, Mircea. Vocabular de biblioteco­nomie și știința informării. Vol. I A‑L. București: ABIR, 1995, 252 p.

50.   RICE, James. Introduction to library automation. Littleton (Colorado): Libraries Unlimited, 1984, 209 p.

51.   RICHTER, Brigitte. Ghid de biblioteconomie. București: Grafoart, 1995, 316 p.

52.   ROZ, Mugur Alexandru. Internet pentru medici. Arad: Editura Universitară "Vasile Goldiș", 1998, 200 p.

53.   SAPP, Gregg, ed. Access Services in Libraries. New Solutions for Collection Management. New York: The Haworth Press, 1992, 245 p.

54.   SHARP, John R. Information Retrieval: Notes for students. London: Andre Deutsch/A Grafton Book, 1970, 90 p.

55.   SIEBURTH, Janice. Online search services in the academic library: planning, management, and operation. Chicago: American Library Association, 1988, 331 p.

56.   STOICA, Ion, coord. Ghid de documentare al bibliotecilor universitare din România. București: [s.n.], [s.a.], 112 p.

57.   ȘINCAI, Ana. Informație și comunicare: Informarea documentară - o disciplină în expansiune. Pitești: Paralela 45, 2000, 198 p.

58.   TSENG, Gwyneth; POULTER, Alan; HIOM, Debra. The Library and Information Professional's Guide to the Internet. London: Library Association Publishing, 1996, 199 p.

59.   TYCKOSON, David A., ed. Enhancing Access to Information: Designing Catalogs for the 21st Century. New York: The Haworth Press, 1991, 243 p.

60.   TÎRZIMAN, Elena. Procesele de bibliotecă: abordare în contextul utilizării noilor tehnologii. București: Editura Universității din București, 2000, 108 p.

61.   WHATLEY, H. A., ed. British Librarianship and Information Science. (1971-1975). London: The Library Association, 1977, 379 p.

62.   WHITTAKER, Kenneth. Using Libraries. An informative guide for students and general users. London: Andre Deutsch/A Grafton Book, 1972, 140 p.

63.      WILSON, T. D.; STEPHENSON, J. Dissemination of Information: An Examination Guidebook. London: Clive Bingley, 1966, 77 p.

 


 

 

 

ANEXE

 

 

 


ANEXA 1


ANEXA 2

89

62

11

12

4

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nr.

 

Ocupatia 

Domeniul de interes

 

Frecventa

 

Regasire

 

Asistenta

 

 

chest.

 

 

 

 

 

 

utilizare

 

 

informatii

 

 

 

 

 

 

 

student

cadru did.

cercetator

alte

 

Cat. trad.

Cat. on-line

CD-ROM

Internet

Cat. trad.

Cat. on-line

CD-ROM

Internet

Cat. trad.

Cat. on-line

CD-ROM

Internet

Pregatire

Curs

1

1

 

 

 

Economie

1

1

3

4

1

1

5

4

0

0

0

0

1

1

2

1

 

 

 

Sociologie

4

4

1

4

4

3

1

4

0

0

0

1

0

1

3

1

 

 

 

Psihologie

4

1

1

2

5

5

1

1

0

1

0

1

0

1

4

1

 

 

 

Arta

4

3

1

3

5

4

1

3

0

0

1

1

1

1

5

1

 

 

 

Economie

4

3

1

3

2

2

1

4

0

0

0

1

1

1

6

1

 

 

 

Informatica

2

2

3

5

5

4

4

5

1

1

0

0

1

1

7

1

 

 

 

Economie

2

4

1

4

2

4

1

4

0

0

0

0

1

1

8

1

 

 

 

Geografie

3

4

4

4

3

4

4

5

0

0

1

1

0

1

9

1

 

 

 

Informatica

2

2

3

5

5

5

4

4

1

1

0

0

1

1

10

1

 

 

 

Economie

4

1

1

4

3

1

1

3

0

0

0

0

1

1

11

1

 

 

 

Tehnica

3

4

3

3

4

4

4

3

0

0

0

1

0

1

12

1

 

 

 

Biblioteconomie

3

4

1

5

4

4

1

4

0

0

0

1

1

1

13

1

 

 

 

Economie

4

4

3

4

4

3

2

5

0

0

0

0

1

1

14

1

 

 

 

Geografie

1

5

3

4

1

4

4

5

0

0

0

0

1

1

15

1

 

 

 

Fizica

4

5

1

4

5

4

1

5

0

0

0

1

0

1

16

1

 

 

 

Drept

4

4

1

1

4

2

1

1

0

0

1

1

1

1

17

1

 

 

 

Istorie

5

4

1

1

5

4

1

1

0

1

0

0

0

1

18

1

 

 

 

Electrotehnica

5

1

1

2

4

1

1

2

1

1

1

1

1

1

19

1

 

 

 

Drept

5

5

1

1

4

4

1

1

0

0

0

0

1

1

20

1

 

 

 

Economie

4

4

1

1

4

4

1

1

0

0

0

0

0

1

21

1

 

 

 

Drept

4

3

1

1

4

3

1

1

0

0

0

0

1

1

22

1

 

 

 

Drept

4

5

1

1

4

4

1

1

1

0

0

0

0

1

23

1

 

 

 

Filologie

4

3

4

3

4

4

4

3

1

0

0

1

0

1

24

1

 

 

 

Drept

4

5

1

2

4

4

1

2

0

0

0

1

0

1

25

1

 

 

 

Economie

4

5

2

1

4

4

1

1

1

1

0

0

0

1

26

1

 

 

 

Asistenta sociala

4

2

1

1

4

4

1

1

1

1

0

0

1

1

27

1

 

 

 

Drept

5

4

1

2

4

3

1

4

1

1

0

0

0

0

28

1

 

 

 

Economie

5

5

1

1

4

4

1

1

0

0

0

0

0

0

29

1

 

 

 

Drept

4

4

4

5

5

4

3

5

1

0

0

0

1

1

30

1

 

 

 

Filologie

5

4

1

1

4

4

1

1

0

0

0

0

1

1

31

1

 

 

 

Istorie

5

1

1

1

5

1

1

1

0

0

0

0

1

1

32

1

 

 

 

Filologie

5

3

1

1

4

1

1

1

0

0

0

0

0

1

33

1

 

 

 

Drept

5

4

1

1

5

4

1

1

0

0

0

0

1

1

34

1

 

 

 

Filologie

5

1

1

1

4

1

1

1

0

1

1

1

1

1

35

1

 

 

 

Medicina

4

1

1

1

4

1

1

1

0

0

1

1

1

1

36

1

 

 

 

Filologie

5

1

1

1

5

1

1

1

0

0

0

0

0

1

37

1

 

 

 

Filosofie

5

1

1

1

4

1

1

1

0

0

1

0

0

1

38

1

 

 

 

Chimie

5

4

3

4

4

4

2

4

0

1

0

0

1

1

39

1

 

 

 

Istorie

4

5

5

5

1

4

4

4

1

0

1

0

1

1

40

1

 

 

 

Economie

1

3

2

5

1

2

4

4

0

0

1

1

0

1

41

1

 

 

 

Drept

5

1

2

1

4

1

2

1

0

0

0

0

0

1

42

1

 

 

 

Filologie

5

4

1

1

4

3

1

1

0

1

0

0

1

1

43

1

 

 

 

Drept

4

3

1

1

4

4

1

1

0

1

0

0

0

1

44

1

 

 

 

Astronomie

4

5

3

2

4

4

3

2

0

0

0

0

1

1

45

1

 

 

 

Cultura

4

3

1

1

4

5

1

1

0

0

1

1

1

1

46

1

 

 

 

Economie

4

4

1

1

4

5

1

1

1

0

0

0

1

1

47

1

 

 

 

Tehnica

4

1

4

3

4

3

5

5

0

0

0

0

1

1

48

1

 

 

 

Filologie

4

4

1

1

3

4

1

1

1

1

0

0

0

1

49

1

 

 

 

Medicina

3

4

1

4

5

4

1

4

0

0

0

0

1

1

50

 

1

 

 

Sociologie

5

4

1

1

4

3

1

1

0

1

0

0

0

1

51

 

1

 

 

Informatica

4

1

4

4

5

5

3

5

0

0

1

1

0

1

52

 

1

 

 

Filosofie

5

5

1

5

5

5

1

5

0

1

0

1

1

1

53

 

1

 

 

Cultura

5

1

1

3

4

2

1

1

1

0

0

1

1

1

54

 

1

 

 

Filologie

5

1

1

1

4

1

1

1

0

1

1