METODE TRADIŢIONALE

Biblioteca, în concepţia modernă, nu este numai o simplă colecţie de fonduri documentare, ci şi o instituţie menită să contribuie la educarea şi instruirea membrilor societăţii.

Activitatea de informare şi documentare a beneficiarilor reprezintă finalitatea superioară a activităţii bibliotecilor, modalităţile de informare tradiţionale fiind:

ˇ informarea directă

ˇ diverse forme de îndrumare

ˇ consultarea unui sistem de cataloage

ˇ utilizarea lucrărilor bibliografice.[5]

Informarea directă este posibilă în bibliotecile care deţin:

1. Săli de lectură specializate: săli pentru cărţi, respectiv periodice, săli pentru manuale şi cursuri, săli pentru materiale de ştiinţe sociale, săli de microfilme, săli pentru audiţii muzicale etc.

2. Săli cu acces liber la raft: săli pentru periodice, săli pentru materiale de specialitate, cursuri, manuale îndrumătoare şi secţii de împrumut.

3. Săli de referinţă, unde sunt puse la dispoziţia cititorilor cele mai importante surse de referinţe din bibliotecă. Dacă biblioteca nu deţine o astfel de sală, sursele de referinţă se pot găsi în sălile de tip 1 şi 2 amplasate pe rafturi separate.

4. Expoziţii permanente cu materiale nou intrate în bibliotecă, acestea fiind expuse fie în vitrine în locuri special amenajate, fie pe rafturi în sălile de lectură.

Activitatea de îndrumare este necesară chiar dacă biblioteca este bine organizată, dotată cu indicatoare, îndrumătoare şi ghiduri. Cea mai utilizată modalitate o constituie informarea orală făcută de bibliotecarul de serviciu din sălile de lectură, de la serviciul de catalogare-indexare şi de la serviciile bibliografice şi de documentare. În unele biblioteci sunt organizate puncte de informare, care pot fi permanente sau numai pe perioadele de sesiune.

Alte forme de îndrumare, precum sunt cursurile de formare a utilizatorilor, vizitarea bibliotecii (mai ales de către studenţii din anul I) sau întâlniri periodice cu beneficiarii bibliotecii, sunt utile atât pentru beneficiari, care vor fi informaţi despre mecanismul de funcţionare a bibliotecii, cât şi pentru organizatori, care pot colecta opiniile referitoare la bibliotecă.

Cataloagele de bibliotecă

Cataloagele unei biblioteci sunt instrumente bibliografice de bază în activitatea de informare şi orientare într-o bibliotecă. Ele trebuie să oglindească întregul fond de documente, punându-l în valoare prin faptul că stabileşte o ordine în materialul pe care biblioteca îl posedă şi făcându-l accesibil utilizatorilor prin indicarea locului unde se găseşte fiecare document.

Catalogul de bibliotecă este numai una din multiplele forme de bibliografii. El este, în general, definit ca o listă de cărţi conţinute într-o singură bibliotecă şi este mai degrabă comprehensiv decât selectiv.[6]

O altă definiţie a catalogului de bibliotecă este cea dată de Mihailov, definiţie care exprimă şi rolul catalogului de bibliotecă: Catalogul de bibliotecă este indexul lucrărilor existente în bibliotecă, alcătuit pentru orientarea cititorilor şi a bibliotecarilor în fondul de material documentar. Specificul catalogului de bibliotecă constă în faptul că acesta reflectă componenţa fondului unei anumite biblioteci, în timp ce indexul bibliografic cuprinde operele, indiferent de locul unde se găsesc acestea.[7]

Dacă la început catalogul era o listă de inventariere pentru a indica proprietatea, iar prima aranjare a fost cea cronologică, în continuare s-a adoptat aşezarea listelor după criteriul utilizator, apoi aranjare după subiect; din secolul XVI catalogul capătă valoare prin includerea funcţiei de regăsire.

Scopul sau obiectivele unui catalog au fost exprimate de americanul Charles Cutter, în anul 1876 (publicate ca partea a doua a raportului Biroului Educaţiei din Statele Unite referitor la bibliotecile publice) şi republicate în Rules for a Dictionary Catalog, în anul 1904.[8]

Acestea sunt:

1. Să permită unei persoane să găsească o carte pentru care se cunoaşte autorul, titlul sau subiectul.

2. Să arate ce conţine biblioteca referitor la un autor, subiect sau un gen de literatură.

3. Să asiste la alegerea unei cărţi: după ediţie sau după caracter (literar sau tematic).

Acestea s-au constituit în reguli de bază în organizarea unui catalog şi au dăinuit mulţi ani, fiind reluate doar în octombrie 1961 la Conferinţa internaţională IFLA (International Federation of Library Associations) privind pricipiile de catalogare, dar, chiar şi aici, s-au adus modificări minore faţă de regulile definite de Charles Cutter.

Acestor reguli li se adaugă şi caracteristicile pe care trebuie să le îndeplinească un catalog pentru a fi un bun instrument de regăsire a informaţiilor:

ˇ să fie uşor accesibil pentru orice categorie de cititori

ˇ să fie unitar respectiv principiile de organizare să fie unitare

ˇ să fie flexibil, mobil, adică să poată îngloba uşor noile achiziţii

ˇ să permită scoaterea a ceea ce s-a pierdut din fondul de publicaţii

ˇ să nu fie costisitor, să fie întreţinut şi menţinut în mod economic.

Cataloagele tradiţionale sunt supuse unor reguli stricte de descriere, reguli care s-au modificat în timp, ajungându-se, în secolul al XX-lea, la reguli internaţionale, care au fost adoptate de majoritatea ţărilor. De exemplu, cărţile sunt descrise după ISBD(M) (International Standard Bibliographical Descriprion for Monographs).

O referinţă bibliografică dintr-un catalog este compusă din trei părţi:

1. Vedeta, după care se va organiza catalogul şi care poate fi: autorul, persoana fizică sau morală, un congres, un titlu al unei lucrări anonime, un subiect sau un număr care reprezintă o clasificare zecimală.

2. Descrierea bibliografică, unde apar elementele de descriere a lucrării: titlul, autorii, ediţia, datele de apariţie (localitate, editură, an), descrierea fizică (format, paginaţie, ilustraţii, tabele, grafice, etc), seria, note, numărul volumelor (pentru lucrările în mai multe volume), numărul internaţional standard şi eventual clasificarea zecimală.

3. Cota, care indică locul unde se găseşte publicaţia.[9]

Trebuie menţionat faptul că, în funcţie de publicaţiile descrise în cataloag, corpul notiţei bibliografice poate conţine alte informaţii reprezentative pentru documentul respectiv.

Cataloagele se disting, din punctul de vedere al grupării referinţelor bibliografice, după categoria de publicaţii la care se referă, după gradul de cuprindere a fondurilor de bibliotecă, după limbile publicaţiilor, după destinaţie, după forma de executare a catalogului, sau după alte caracteristici.[10]

După gruparea referinţelor bibliografice:

1. Cataloage alfabetice, care grupează descrierile bibliografice în ordinea alfabetică generală a numelor autorilor şi titlurilor, pentru lucrările anonime sau pentru lucrările cu mai mult de trei autori.

2. Cataloage sistematice orânduite conform unei scheme de clasificare.

3. Cataloage pe subiecte, care grupează descrierile bibliografice în ordinea alfabetică a cuvintelor care exprimă conţinutul particular al documentelor.

4. Cataloage topografice organizate după cotă şi care reflectă aranjarea fondurilor în arhive (depozite, săli).

5. Cataloage geografice, care grupează descrierile bibliografice în ordinea alfabetică a ţărilor şi a localităţilor de apariţie a publicaţiilor.

6. Cataloage cronologice organizate după anul de apariţie a publicaţiei.

După destinaţia catalogului, cataloagele se împart în cataloage pentru beneficiari (de consultare pentru public) şi cataloage de serviciu.

După modul de cuprindere a fondurilor documentare:

1. Cataloage colective (de cărţi, respectiv periodice) oglindind într-un sistem determinat totalitatea fondurilor sau numai o parte a fondurilor a două sau mai multe biblioteci, conţinând şi indicaţia bibliotecilor unde se găsesc publicaţiile respective.

2. Cataloage generale de bibliotecă ce cuprind documentele primare şi secundare orânduite conform unei scheme de clasificare, punând în evidenţă, pe măsura acumulării unei colecţii, fondul unei biblioteci sau al unui grup de biblioteci.

După categoria de publicaţii aflate în catalog există:

1. Cataloage de carte

2. Cataloage de publicaţii periodice

3. Cataloage de literatură tehnică specială.

La toate acestea se mai pot adăuga unele cataloage speciale: catalogul tezelor de doctorat, catalogul lucrărilor de referinţe, catalog de edituri, catalog de redactori, catalogul microfilmelor, catalogul colecţiilor de stas-uri şi brevete de invenţii etc.

De asemenea, pentru bibliotecile deţinătoare de colecţii speciale pot exista: catalog de carte veche (pe diferite limbi), catalogul documentelor medievale, catalog cronologic pentru publicaţiile din anumite secole, catalogul documentelor străine şi româneşti, catalog de corespondenţă (expeditori, destinatari), catalogul centrelor tipografice, catalogul tipografiilor, catalog de carte rară, catalog de publicaţii cartografice, catalog de incunabule, catalog al cărţilor poştale ilustrate, catalog pentru fotografii şi fotocopii, catalogul albumelor de artă, catalogul de stampe, catalogul partiturilor muzicale etc.

Sigur că, putem face o clasificare a cataloagelor tradiţionale de bibliotecă şi după suportul şi forma suportului pe care sunt redate descrierile publicaţiilor: cataloage pe hârtie, sub formă de carte şi sub formă de fişe. Cataloagele tradiţionale de bibliotecă, cele mai răspândite, sunt cele sub formă de fişă (formatul standard fiind de 12,5 x 7,5 cm).[11] La formatul de carte s-a renunţat cu timpul, deoarece acest format nu permite actualizarea continuă a catalogului şi nici extragerea descrierilor pentru publicaţiile care sunt scoase din fondul bibliotecii.

Pentru o bună organizare a fondurilor, cât şi pentru o bună deservire a publicului, trebuie ca biblioteca să deţină cel puţin un catalog alfabetic şi unul sistematic pentru public, precum şi unul topografic catalog de serviciu.

Cataloagele alfabetice, pe autori-titluri, sunt cataloagele de bază ale unei biblioteci deoarece cuprind, în general, întregul fond al bibliotecii şi sunt cele mai accesibile cititorilor. Vedetele descrierilor din aceste cataloage sunt numele autorilor persoană fizică (pentru lucrările cu până la trei autori) sau numele autorului colectiv (instituţie, congres), iar pentru lucrările cu mai mult de trei autori, cât şi pentru lucrările anonime se va lua în considerare primul cuvânt semnificativ din titlu (fără articolul hotărât), cuvânt scris cu majuscule pentru a uşura intercalarea fişelor în catalog.

Ordonarea fişelor sunt supuse unor reguli bine definite, dintre acestea aş sublinia regula de grupare a lucrărilor aceluiaşi autor, regulă pe care ar trebui să o cunoască fiecare utilizator.

Această regulă împarte lucrările în trei grupe distincte:

1. Descrieri principale:

a) autor scos în vedetă singur

b) autor scos în vedetă primul, la lucrările cu doi sau trei autori.

2. Descrierile complementare în care autorul apare ca:

a) al doilea sau al treilea autor

b) prefaţator, redactor, traducător etc.

3. Descrierile lucrărilor despre autor scrise de altcineva.

În cazul autorilor prolifici, descrierile vor fi aşezate astfel:

a) opere complete

b) ediţii colective

c) opere alese (volume ce cuprind cel puţin trei opere ale aceluiaşi autor)

d) texte alese (mai multe extrase din opere diverse ale aceluiaşi autor)

e) opere separate.[12]

Ordonarea vedetelor formate din numele autorilor ţine cont de ordonarea continuă pentru numele simple şi ordonarea discontinuă pentru numele compuse din mai multe cuvinte. Tot la aceste vedete sunt reguli (şi excepţii) pentru locul titlurilor de nobleţe, de aceea se recomandă introducrea unor fişe de trimitere la altă formă a numelui (forma cea mai cunoscută de beneficiarii catalogului).

Cataloagele sistematice, alcătuite conform unei scheme de clasificare, au drept scop gruparea publicaţiilor după conţinutul tematic, specificând domeniul ştiinţei căreia acestea îi aparţin (grupare pe clase şi subclase).

Melvil Dewey este creatorul unei notaţii zecimale pentru divizarea din ce în ce mai exactă a subiectelor, sistemul său, publicat în Statele Unite în 1876, considera ansamblul ştiinţelor umane ca o singură unitate care poate fi divizat în 10 clase mari, care se pot la rândul lor subdiviza la infinit.[13]

Clasificarea Dewey este răspândită în Statele Unite şi se recomandă pentru fondurile restrânse sau foarte specializate.

Bazele Clasificării Zecimale Universale CZU (UDC - Universal Decimal Classification) au fost puse de avocaţii belgieni Paul Otlet şi Henry La Fontaine, care au fondat în 1895, la Bruxel, Institutul Internaţional de Bibliografie (devenit din 1937 Federaţia Internaţională de Documentare - FID).[14] Scopul institutului era de a deveni centrul unei federaţii de instituţii şi asociaţii ştiinţifice şi de a întocmi un catalog pe fişe (Repertoriu Bibliografic Universal), care să conţină descrierile tuturor publicaţiilor apărute în toate ţările şi din toate domeniile.

Otlet şi La Fontaine, folosind ediţia a cincea a clasificării Dewey, şi-au propus să exprime subiectele cu ajutorul limbajului internaţional - numerele, construind numere compuse (prin introducerea unor semne de punctuaţie şi semne matematice) pentru a desemna subiecte inter-relaţionale sau pentru a sublinia alte aspecte secundare.

Clasificarea Zecimală Universală operează cu indici principali şi indici auxiliari, care sunt bine precizaţi în tabele sistematice autorizate la nivel internaţional.

Un sistem de clasificare trebuie să aibă un index alfabetic, care să furnizeze un mijloc rapid de referinţă către locul oricărui termen în lista schemei de clasificare.[15] Un astfel de index uşurează atât efortul depus de clasificator, dar mai ales pe cel al bibliotecarului-îndrumător.

În România, Clasificarea Zecimală Universală a fost introdusă în anul 1908, când Alexandru Sadi-Ionescu a utilizat‑o pentru periodicele de la biblioteca Academiei, iar din 1915 a extins-o şi pentru cărţi.[16]

În prezent se utilizează o ediţie medie, publicată sub egida Bibliotecii Naţionale în 1997-1998.

Tabela principală CZU cuprinde cele 10 mari clase în care a fost divizat universul cunoaşterii, fiecare din acestea fiind subordonată ierarhic (asemănător clasificării Dewey din care s-a eliminat, în 1963, clasa 4).

Clasele mari sunt reprezentate cu o singură cifră arabă (spre deosebire de Dewey unde sunt notate cu 3 cifre), acestea fiind:

0 - Generalităţi. Ştiinţă şi cunoaştere. Organizare etc.

1 - Filosofie. Psihologie

2 - Religie. Teologie

3 - Ştiinţe sociale

4 - liberă -

5 - Matematică. Ştiinţele naturii

6 - Ştiinţe aplicate

7 - Artă. Recreere. Spectacol. Sport

8 - Lingvistică. Filologie. Literatură

9 - Geografie. Biografie. Istorie.

Indicii auxiliari permit redarea relaţiilor între subiecte, precizarea timpului, locului, limbii, popoarelor şi formei sau aspectului sub care se prezintă subiectul sau conţinutul unui document.

Clasificarea Zecimală Universală, foarte utilă pentru specialişi, este greu de înţeles pentru neiniţiaţi, ceea ce va duce la utilizarea ei din ce în ce mai puţin, mai ales în bibliotecile informatizate, unde accentul se îndreaptă spre utilizarea unei liste de descriptori (un vocabular controlat sau un tezaur), care se aproprie de limbajul natural.

Lucrări bibliografice

În literatura de specialitate străină apare termenul de surse de referinţe, dar am considerat că acest termen poate fi confundat cu literatura de referinţă, care este destinată să furnizeze date cu caracter ştiinţific, aplicativ sau de instruire într-un mod operativ.

În lucrarea de faţă acest termen se referă la documentele secundare (mai puţin cataloagele de bibliotecă) şi documentele terţiare, în fapt mă refer la acele documente care reprezintă rezultatul analizei şi prelucrării analitice a documentelor ştiinţifice primare, respectiv secundare, întocmite, aş adăuga eu, de serviciile de bibliografie şi documentare.

Acest tip de documente fac posibilă utilizarea eficientă a cantităţii masive de informaţii existente în domeniile cunoaşterii, nu conţin informaţii noi despre un domeniu, doar repetă şi organizează informaţiile deja existente. Ele se deosebesc de cataloagele de bibliotecă prin faptul că doar semnalează existenţa unor lucrări, dar nu indică exact locul (biblioteca şi cota) unde acestea se găsesc.

După gradul prelucrării documentelor primare, documentele secundare se pot ordona convenţional în următoarea serie logică:

ˇ literatură de referinţă

ˇ sinteze documentare

ˇ referate şi adnotări

ˇ materiale de informare rapidă

ˇ bibliografii

ˇ cataloage.[17]

Literatura de referinţă, cum am arătat şi mai sus, este destinată să furnizeze operativ date cu caracter ştiinţific, aplicativ sau de instruire. Ea conţine rezultatele generalizărilor teoretice, elemente ştiinţifice fundamentale, date matematice şi fizico-chimice, materiale cu caracter tehnologic, însoţite de un număr mare de tabele, grafice, scheme şi formule. Cele mai importante lucrări din această categorie sunt: enciclopediile, îndreptarele tehnice şi dicţionarele.

Enciclopediile sunt publicaţii de referinţă care cuprind date esenţiale (detaliate sau rezumative), organizate sub formă de sinteze (alfabetice sau sistematice), din diverse domenii ale cunoaşterii.

Enciclopediile se pot grupa astfel:

- enciclopedii generale sau universale, conţin informaţii din toate domeniile cunoaşterii;

- enciclopedii speciale sau de specialitate, conţin informaţii dintr-un domeniu mai restrâns. Subiectele sunt prezentate în profunzime, detaliat şi se adresează celor care activează în domeniul respectiv.

Enciclopedii speciale sunt şi cele care se adresează unei categorii sociale, de exemplu: Encyclopaedia of Librarianship.

Îndreptarele tehnologice conţin informaţii de bază necesare în activitatea specialiştilor de un anumit profil.

Dicţionarele sunt lucrări ştiinţifice care conţin cuvintele unei limbi, prezentate în ordine alfabetică, cuprinzând explicaţii scurte şi precise într-o limbă sau în mai multe limbi.

Dicţionarele pot fi:

- dicţionare monolingve, alcătuite din explicaţiile cuvintelor dintr-o singură limbă;

- dicţionare bilingve sau poliglote, cuprind echivalenţele cuvintelor în mai multe limbi şi de obicei sunt axate pe un domeniu de activitate;

- dicţionare terminologice, conţin explicaţiile limbajului de specialitate dintr-un anumit domeniu;

- dicţionare biografice, redau viaţa şi activitatea unei personalităţi dintr-un anumit domeniu;

- dicţionare enciclopedice, care datorită cantităţii de informaţii pe care le cuprind se situează între enciclopedii şi dicţionare.

Sintezele documentare sunt lucrări de referinţă care prezintă stadiul de dezvoltare a unui domeniu sau a unei probleme, pe baza cercetării materialelor de specialitate la care apoi se face referire.

După perioada de timp pe care o acoperă, sintezele sunt:

- sinteze de informare curentă, care tratează realizările dintr-un domeniu în ultimii ani;

- sinteze de informare retrospectivă, care fac o trecere în revistă mai amplă a domeniului pe o perioadă mai lungă de timp.

După modul de realizare, sintezele sunt:

- sinteze analitice atunci când acestea cuprind studii în profunzime, aprecieri critice, concluzii, recomandări cât şi informaţii de perspectivă;

- sinteze referative, care redau o sumară analiză a domeniului şi documente ştiinţifice mai restrânse.

Revistele de referate sunt publicaţii periodice de informare, care publică în ordine sistematică referatele şi adnotările documentelor ştiinţifice primare dintr-un anumit domeniu, pe măsura apariţiei lor.

Acest gen de publicaţii oferă atât date bibliografice, cât şi scurte note asupra conţinutului lor, care pot să fie: adnotări, rezumate, referate sau recenzii. Ele au o deosebită valoare ştiinţifică, pentru că prezintă într-o formă sistematizată curentă sau retrospectivă adnotări şi referate apărute în publicaţii naţionale şi internaţionale. În acest fel, ele permit identificarea continuă a lucrărilor de specialitate, fără a se recurge neapărat la documentele primare.

Revistele de referate mai cuprind şi diverse tipuri de indexuri precum: indexuri alfabetice, indexuri de cuvinte cheie, indexuri de descriptori, liste de abrevieri.

Publicaţiile de informare rapidă sunt create pentru accelerarea informării celor interesaţi asupra apariţiei documentelor noi şi se caracterizează prin omiterea unor elemente bibliografice de descriere. Acest termen este utizat pentru buletine în care se găsesc referate sau traduceri, anunţuri asupra celor mai noi invenţii, descoperiri sau cercetări, informaţii care trebuie aduse urgent la cunoştinţa oamenilor de ştiinţă.

Tot în această categorie putem include revistele de titluri, care sunt publicaţii de semnalare rapidă a informaţiilor pe măsura apariţiei lor. Ele cuprind titlurile articolelor şi sunt prelucrate după subiect, prin indexare sau CZU. Pentru a menţine valoarea curentă ele se prelucrează pe măsura intrării revistei în colecţiile bibliotecii.

Revistele sau buletinele de sumare semnalează apariţia articolelor într-o revistă şi acestea sunt grupate pe număr de apariţie, volume, an sau o perioadă mai îndelungată de timp, în ordine alfabetică sau sistematică, nu neapărat pe măsura în care s-au publicat în reviste sau, pur şi simplu, reproduce sumarul numerelor revistei.

Bibliografiile sunt lucrări referitoare la un anumit subiect, domeniu sau persoană, obţinuţă ca urmare a culegerii, descrierii şi clasării unor documente.[18]

Funcţia primară bibliografică este una simplă, cea de a înşirui lucrări individuale, şi este ceea ce se cunoaşte ca fiind o bibliografie enumerativă sau sistematică.[19]

Ele uşurează orientarea în literatura de specialitate, o propagă şi contribuie la valorificarea ei, jucând un rol important în informarea ştiinţifică.

Bibliografiile se pot prezenta ca publicaţii independente, articole de reviste, anexe la lucrări, fascicule periodice.

Bibliografiile mari sunt, de obicei, însoţite de indici complementari modului de organizare, în vederea localizării rapide a unui termen în cadrul documentului.

Dintre multiplele criterii de divizare ale bibliografiilor, aş aminti aici cel de scop. După acest criteriu se disting:

- bibliografii de evidenţă, care asigură evidenţa exhaustivă a literaturii asupra unor anumite domenii ale ştiinţei, asupra unor subiecte sau categorii de publicaţii;

- bibliografii de informare, pentru a prezenta cercurilor largi de beneficiari cele mai noi surse de literatură;

- bibliografii critice, în care descrierile bibliografice sunt însoţite de prezentarea unor date şi indicaţii privind publicaţiile semnalate, precum şi a unor puncte de vedere în legătură cu rezultatele la care s-a ajuns în lucrările respective;

- bibliografii de recomandare, cu rol de a îndruma în mod activ selecţionarea literaturii pentru o temă dată.[20]

De asemenea, am considerat necesară definirea termenilor de bibliografie curentă şi retrospectivă care se referă la perioada acoperită de lucrările selectate pentru includerea lor în bibliografii.

Bibliografia curentă semnalează permanent documentele corespunzătoare scopului ei, pe măsura apariţiei lor, documente apărute într-un interval relativ restrâns faţă de momentul publicării. Ele se difuzează de obicei periodic.[21]

Bibliografia retrospectivă semnaleză documente apărute în trecut, într-o anumită perioadă de timp. O bibliografie curentă, după o perioadă de timp, va deveni bibliografie retrospectivă.

Pentru o mai bună orientare în lumea bibliografiilor, se crează bibliografiile de bibliografii, numite şi documente terţiare, instrumente utile pentru începerea unei cercetări, când se încearcă localizarea rapidă a unor lucrări pe un subiect dat.[22]

Lucrările bibliografice se folosesc în faza incipientă a oricărui demers intelectual, ca îndrumător spre sursele de interes şi nu pentru documentarea propriu-zisă, ele nu se consultă integral, ci selectiv, în funcţie de domeniile de interes.

În biblioteci, mare accent se pune pe bibliografiile de recomandare, întocmite de specialişti, care trebuie să fie buni cunoscători ai surselor de informare din biblioteca lor şi nu numai.

METODE MODERNE

Secolul al XX-lea, mai ales în cea de-a doua parte, s-a confruntat cu o creştere impresionantă a cantităţii de informaţii, dar şi cu descoperiri spectaculoase, cu preponderenţă în ceea ce priveşte tehnica de calcul şi telecomunicaţia. Au apărut astfel termeni ca explozie informaţională, era electronică, societatea informatizată ş.a. De fapt, se vorbeşte de a patra explozie (sau revoluţie) informaţională, desigur cea mai puternică din istoria omenirii (primele trei fiind: limbajul articulat, scrisul şi tiparul cu litere mobile).[23]

Tot în acestă perioadă s-au pus bazele ştiinţei informării şi s-a introdus noţiunea de informaţie, noţiuni care au fost mult discutate din punct de vedere al înţelesului şi al utilizării.

După Jean Tague, informaţia este un produs, o operaţie (operaţiune), un proces, comunicarea de la o persoană la alta, transmiterea unui mesaj, schimbarea unei imagini mentale, răspunsul la o întrebare, rezultatul unei experienţe, un test, o caracteristică, frecvenţa unui mesaj primit, utilitatea unui răspuns la o întrebare sau consecinţele unei decizii etc.[24]

În literatura română de specialitate se întâlnesc mai multe definiţii, din care am reţinut două pentru simplicitatea şi claritatea lor.

Informaţia este o cunoştinţă, formată dintr-o mulţime de date ordonate, raţional, care se referă la un fapt, subiect sau eveniment.[25]

Într-o accepţiune mai largă, informaţia este o cunoştinţă elementară susceptibilă de a fi transmisă, stocată şi conservată graţie unui suport şi a unui cod de identificare.[26]

Orice informaţie are anumite proprietăţi, poate fi utilizată, este supusă unor fenomene, poate fi obiectul unor activităţi şi este înregistrată pe un anumit suport.

Suportul material de stocare a informaţiei a evoluat de la cele mai vechi forme (tăbliţe de argilă, papirus, piele, hârtie, ţesătură) la altele noi (suport biologic, magnetic, electric, optic, peliculă, etc) mai rezistente în timp, cu capacitate de stocare sporită şi mai uşor de manipulat.

Trebuie reţinut, de asemenea, că suportul pentru înregistrarea informaţiei nu este decât un mijloc de comunicare de la emiţător la receptor; iar scopul principal al informaţiei este, de fapt, cunoaşterea.

Nu putem vorbi de informaţie şi de manipularea ei fără a omite termenul de document, care este format dintr-o mulţime de informaţii şi suportul pe care acestea sunt înregistrate, pentru a putea fi transmise în spaţiu şi timp.[27]

Marile descoperiri din domeniul tipăriturilor (presa mecanică rapidă pentru tipografii, presa rotativă, maşina de cules mecanic - linotipul, maşina de cules literă cu literă - monotipul, litografia, maşina de scris, la care se adaugă mijloacele de multiplicare moderne) au determinat o creştere masivă a documentelor primare pe suport de hârtie, la acestea adăugându-se, apoi, documentele pe suporturi noi (magnetice, electronice, optice).[28]

Evidenţierea şi regăsirea acestor documente au determinat apariţia documentelor secundare şi terţiare, documente care, şi ele la rândul lor, au fost supuse procesului evolutiv de stocare şi transmitere, pentru a deservi prompt nevoile omului, cercetătorului, savantului.

Sistemele de regăsire a informaţiilor au trecut de la utilizarea purtătorilor de informaţie discreţi[29] (fişa de catalog, fişa uniterm, fişe perforate, cartele perforate, cartele magnetice şi videomagnetice, microfişe) la purtători de informaţie continui (microfilme, bandă perforată, banda magnetică şi videomagnetică, discul magnetic, tamburul magnetic, miezurile magnetice, pelicule magnetice, discurile optice, videodiscul).[30]

Bibliotecile, instituţii destinate special depozitării documentelor şi difuzării informaţiilor, au avut o contribuţie importantă în procesul dezvoltării tehnicii de calcul. Se consideră că cele mai timpurii utilizări cu succes ale calculatoarelor au fost create de bibliotecari. În 1936, americanul Ralph Parker a dezvoltat un sistem pentru automatizarea împrumutului cu ajutorul cartelelor perforate.[31]

Dezvoltarea unei reţele de calculatoare şi-a găsit ecoul, de asemenea, şi în lumea bibliotecilor încă din 1965, când s-au pus bazele proiectului INTREX (Information Transfer Experiments) în SUA, care îşi propunea introducerea tehnicii de calcul în procesele de bibliotecă, construirea unei reţele naţionale de biblioteci şi centre de informare, precum şi dezvoltarea unui sistem de regăsire a informaţiilor.

Tot în biblioteci, s-a pus problema înregistrării într-un format standard a datelor bibliografice, mai precis la Biblioteca Congresului s-au pus bazele formatului MARC (Machine-Readable Cataloguing) în format electronic, începând din anii 1960 (format care a fost utilizat pe fişă de catalog tradiţională încă din 1901).[32]

Apariţia reţelei Internet a permis dezvoltarea unor sisteme documentare de regăsire a informaţiei interogabile de la distanţă şi bazate pe conceptul citation indexing încă de la începutul anilor 70.[33]

În prezent, bibliotecile încearcă să ţină pasul cu ultimele descoperiri prin introducerea unor sisteme automatizate de bibliotecă, achiziţionarea de baze de date pe CD-ROM-uri sau DVD-uri şi accesarea unor baze de date on-line, prin intermediul Internetului.

Un sistem automatizat de bibliotecă este un set de echipamente hard (calculatoare), soft, alte tehnologii, proceduri şi documentaţii, destinate să suporte funcţiile de bibliotecă: achiziţie, catalogare, circulaţie, controlul serialelor, acces la înregistrările bibliografice ş.a.[34]

Sistemele automatizate de bibliotecă sunt suportate de microcomputere, minicomputere sau calculatoare mari (mainframe) şi sunt utilizate de o singură bibliotecă sau sunt partajate de mai multe biblioteci aflate în reţea.

În funcţie de câte funcţii de bibliotecă sunt automatizate, aceste sisteme pot fi: monofuncţionale, multifuncţionale sau integrate.

Sistemele monofuncţionale sunt sisteme care asigură automatizarea unei singure funcţii de bibliotecă (ex. seriale, achiziţie, schimb, circulaţie, documentare...). Ele sunt dezvoltate local sau adaptate de la alte biblioteci.

Sistemele multifuncţionale asigură automatizarea a două sau mai multe funcţii de bibliotecă (ex. catalogare şi circulaţie) - sisteme frecvent utilizate în bibliotecile mici.

Sistemele integrate de bibliotecă gestionează o singură bază de date centrală şi asigură automatizarea tuturor funcţiilor specifice de bibliotecă. Ele se utilizează în biblioteci mari care, pe lângă catalogare şi circulaţie, necesită automatizarea şi a achiziţiei de publicaţii, controlul abonamentelor, a împrumutului interbibliotecar etc.

Sistemele automatizate de bibliotecă au drept obiective:

ˇ automatizarea proceselor de colectare şi gestiune a documentelor, respectiv a informaţiilor;

ˇ automatizarea proceselor de prelucrare a documentelor şi informaţiilor şi stocare a acestora (crearea fondurilor informaţionale);

ˇ automatizarea proceselor de realizare a produselor şi serviciilor de informare, de fapt, valorificarea fondurilor informaţionale.[35]

Odată cu dezvoltarea Internetului, la aceste obiective se mai poate adăuga unul, cel de integrare în reţele de biblioteci naţionale şi internaţionale.

Multe biblioteci şi-au început automatizarea prin utilizarea unei aplicaţii proprii, pentru crearea unei baze de date care să reflecte fondurile bibliotecii, un catalog on-line, sau baze de date bibliografice pe diferite teme.

În ultimii ani, datorită posibilităţii de accesare a unor baze de date on-line prin intermediul Internetului, sunt biblioteci care şi-au stabilit legături la astfel de baze de date, fără a avea o bază de date proprie.

Cataloagele on-line

Sistemele integrate sunt compuse din module care automatizează în principal o funcţie de bibliotecă şi se pot utiliza separat. Caracteristica de sistem integrat este dată de faptul că se lucrează cu o bază de date centrală, o informaţie introdusă într-un modul va putea fi utilizată în celelalte module.

Unul dintre aceste module este OPAC-ul (Online Public Access Catalogue), care asigură accesul la catalogul on-line al bibliotecii.

Informaţiile conţinute în catalogul on-line sunt cele care se găsesc şi în cataloagele tradiţionale de bibliotecă (vedete, descrieri bibliografice şi localizările documentelor primare), în plus, aici pot exista şi informaţii suplimentare privind activitatea de achiziţie şi evidenţă (colecţia, barcodul, nr. şi data inventarierii, preţul, status-ul privind împrumutul, note privind starea publicaţiei sau note privind circulaţia).

Trebuie, de asemenea, menţionat faptul că în cataloagele on‑line putem întâlni atât clasificări zecimale, cât şi descriptori, ceea ce va uşura procesul de căutare şi regăsire a înformaţiilor pe domenii de cercetare.

În procesul de căutare se pot utiliza operatori care permit combinarea mai multor termeni şi au ca efect restrângerea sau lărgirea setului de înregistrări rezultat.

Cei mai utilizaţi operatori sunt operatorii booleeni sau logici:

- AND (ŞI)- pentru restrângerea căutării - ambii termeni legaţi prin AND trebuie să se regăsească în fiecare dintre înregistrările rezultate.

- OR (SAU)- pentru lărgirea căutării - cel puţin unul dintre termeni trebuie să se regăsească în fiecare dintre înregistrările rezultate.

- NOT (NU) - pentru eliminarea termenilor nedoriţi, înregistrările trebuie să conţină termenul din faţa operatorului şi să nu conţină termenul aflat după operator.

Operatorii de trunchiere (wildcards) - # * $ ? - înlocuiesc un caracter sau mai multe (un şir de caractere), sau forţează căutarea la un şablon sau la un cuvânt exact.

Operatorii de proximitate sunt puţin utilizaţi în sistemele de bibliotecă datorită dimensiunii cataloagelor on-line (relativ mică) şi pentru a simplifica procesul de căutare (vezi baze accesibile pe Internet).

Dacă nu este specificat nici un operator, sistemul poate utiliza implicit un operator boolean sau de proximitate, acest operator este stabilit în funcţie de utilizarea sistemului.

Biblioteca Centrală Universitară Lucian Blaga din Cluj, una dintre cele mai mari biblioteci din România, datorită marilor transformări survenite după 1989 şi ţinând cont de necesitatea intensificării fluxului informaţional, si-a reevaluat întreaga activitate de bibliotecă având ca principal scop introducerea de tehnologii şi soluţii noi pentru a intensifica funcţiile informative ale bibliotecii.[36]

Procesul de informatizare propriu-zis a început în anul 1992 prin înfiinţarea Laboratorului de Informatică, dotarea cu calculatoare PC şi utilizarea programului ProCite versiunea 1.4 pentru crearea de baze de date bibliografice.

Catalogul on-line are ca reper cronologic luna noiembrie 1995, prin utilizarea sistemului integrat de bibliotecă VUBIS.

Din anul 1999, luna august, se utilizează sistemul integrat de bibliotecă ALEPH 500, pe platformă UNIX, sistem bazat pe sistemul de gestiune baze de date relaţionale ORACLE.

Pentru public, sistemul oferă wwwOPAC-ul (accesarea catalogului on-line prin interfaţa Web) care permite căutarea, consultarea şi salvarea informaţiilor.

Apelarea acestui catalog on-line se face de la adresa:

http://www.bcucluj.ro:4545/ALEPH

sau din pagina bibliotecii, opţiunea Catalog online.

Web OPAC-ul oferit de sistemul ALEPH are facilităţi din cele mai performante în procesul de căutare şi regăsire a informaţiilor. De aceea, am considerat utilă exemplificarea unora dintre aceste facilităţi, cele care ar trebui să se regăsească la oricare dintre sistemele noi de bibliotecă.

Browse este o căutare controlată prin vedete (de răsfoire printr-un index ales), căutare pe şir de caractere aflate la începutul câmpului (cu operator de trunchiere implicit la dreapta).

Deoarece sistemul permite utilizarea fişierelor de autorităţi, la afişarea vedetelor vor putea fi vizualizate referinţele de tip see (vezi) şi see also (vezi şi).

Search este o căutare pe cuvinte sau fraze, exacte sau aproximative prin utilizarea operatorului de trunchiere ?.

Această căutare poate fi:

- basic, căutare simplă într-un câmp ales sau în toate câmpurile;

- multi-field, căutare în mai multe câmpuri date;

- multi-base, căutare simultană în baza bibliografică şi în cea de autorităţi;

- advanced, căutarea simultană în trei câmpuri alese (operatorul boolean implicit fiind AND) sau căutare în toate câmpurile;

- CCL, căutare în limbaj comandă prin construcţia expresiei de căutare, utilizând abrevierile de câmpuri, operatori şi paranteze.

Dacă rezultatul căutării este o singură înregistrare, sistemul o va afişa integral (Full View of Record) în formatul standard. În cazul mai multor înregistrări se va afişa o listă (tabel) cu descrierea sumară, iar utilizatorul poate vizualiza o înregistrare, printr-un sigur click, pe numărul de ordine din listă.

Din forma standard de afişare a descrierii bibliografice, sistemul permite afişarea informaţiilor legate de exemplare cu evidenţierea publicaţiilor împrumutate şi, eventual, cu posibilitatea de rezervare de la distanţă.

Pe lângă forma standard de afişare, se mai pot utiliza: forma de fişă de catalog şi formele în format MARC (cu tag-uri sau cu nume de câmpuri). Aceste forme sunt foarte utile pentru bibliotecarii din alte biblioteci.

Pentru o mai bună orientare în cazul listelor rezultate în urma unei căutări, sistemul ordonează (sortează) automat lista, pe două niveluri (ex. autor, titlu), în funcţie de criteriul de căutare. Pentru o altă ordonare (ex. subiect, an) se va da dublu-click pe criteriul de ordonare dorit.

Rafinarea căutării (impropriu denumită aici) este de fapt modificarea setului de înregistrări prin indicarea unui criteriu suplimentar de căutare într-un câmp (sau în toate) a cuvântului/frazei şi indicarea unui operator boolean. Rezultatul obţinut poate fi restrâns sau lărgit faţă de cel iniţial.

Rezultatele mai multor căutări pot fi combinate prin vizualizarea lor cu opţiunea Previous Searches, marcarea seturilor dorite, utilizarea butonului Cross şi specificarea unuia dintre operatorii AND, OR, First set not second sau Second set not first.

O altă modalitate de a combina înregistrări rezultate în urma mai multor căutări este cea de a selecta înregistrările dorite şi apoi depozitarea lor într-un coş, opţiunea Add to Basket.

Salvarea setului de înregistrări selectat sau aflat în coş se face cu opţiunea Save/Mail, care va crea un fişier text cu aceste înregistrări sau le trimite la adresa e-mail indicată.

Cu opţiunea User cititorul se poate identifica, iar sistemul poate să-i afişeze împrumuturile curente şi cele anterioare, rezervările, tranzacţiile băneşti, perioada de valabilitate a permisului, precum şi diferite note sau delicvenţe înregistrate în baza de date la adresa lui.

Închiderea sesiunii de lucru pentru user-ul care s-a identificat se face cu opţiunea End Session.

Utilizatorul are posibilitatea unor setări proprii, cu opţiunea Preferences, privind limba, sortarea, elementele descrierilor bibliografice.

Cu opţiunea Feedback se poate trimite automat un mesaj unei persoane desemnate în acest scop, în general la administratorul bazei de date.

Pentru o bună regăsire a informaţiilor, sistemele trebuie să prelucreze echivalenţele, adică să ignore alternanţele ortografice de tipul majusculă/minusculă, caracter accentuat/ caracter neaccentuat, puncte sau absenţa punctelor în cazul unor sigle, liniuţa sau absenţa liniuţei în cazul numelor compuse, prezenţa sau absenţa, apostrofului şi a cazurilor particulare - Mc, St ş.a[37]

De asemenea, sistemul trebuie să elimine din index cuvintele vide (stop words), cum ar fi articole sau cuvinte de legătură (conjuncţii, prepoziţii); acestea fiind stabilite în funcţie de limba documentului.

Un sistem performant trebuie să ofere asistenţă în cazul tastării eronate sau în caz de rezultat vid, prin indicarea unor termeni apropiaţi, funcţie ce se realizează prin introducerea unor proceduri de aproximare ortografică.

Pentru bibliotecari, sistemul poate fi prevăzut cu un modul OPAC diferit de cel pentru public, care are criterii suplimentare de căutare a înregistrărilor: numărul de sistem, cota, barcod, numar de inventar, fond (colecţia bibliotecii), biblioteca (în cazul unui catalog colectiv).

Accesul la catalogul on-line se poate face:

- de la staţii locale, amplasate de obicei în sala cataloagelor

- de la distanţă, dacă sistemul suportă servicii telnet sau web.

Odată cu dezvoltarea protocoalelor de lucru în reţea, s‑au pus bazele realizării de reţele de biblioteci, care au ca principal scop realizarea de cataloage regionale, naţionale şi internaţionale.

Reţelele de biblioteci permit colaborarea pentru achiziţia şi prelucrarea documentelor, obţinerea de produse de informare în comun, schimbul de documente şi informaţii, dar, în primul rând, oferă posibilitatea de informare mai rapidă a beneficiarilor.

Baze pe CD-ROM

CD-ROM-ul (Compact Disc - Read Only Memory) este una din formele cele mai stabile de stocare a datelor, produs şi citit cu mijloace ale tehnologiei laser.[38]

Informaţiile sunt depozitate pe piste circulare, începând din centrul discului spre exterior, ajungându-se la o lungime de 4,5 kilometri. Acest format este utilizat pentru stocarea de texte, grafice şi sunete stereo hi-fi.[39]

CD-ROM-ul cu diametru de 12 cm poate memora aproximativ 650 MB de date, echivalând cu 74 minute de muzică sau 300.000 de pagini A4 tipărite (valori care se măresc odată cu evoluţia formatelor de înregistrare).

La începutul anilor 80, companiile Sony din Japonia şi Philips din Olanda au dezvoltat un compact disc audio pentru producerea lui pe scară largă.

Tehnica digitalizării sunetelor a condus la utilizarea compact discurilor şi pentru stocarea datelor, impunându‑se chiar un standard în acest scop, standardul ISO 9660, în anul 1985. Acest standard defineşte o structură acceptată de OSI, codurile de eroare fiind înscrise pe disc alături de date. În sistemele de operare MS-DOS, compact discul este văzut ca un hard disc protejat la scriere.

Compact discurile se pot consulta pe calculatoare independente, prevăzute cu unităţi de citire speciale, sau în reţea, unde se găsesc turnuri cu mai multe unităţi de citire.

Durata de viaţa apreciată la 100 de ani, capacitatea de memorare, tipul de acces direct la date, face din compact disc un mediu de stocare sigur pentru o cantitate mare de informaţii. De aceea, compact discul poate fi folosit la stocarea şi distribuirea bazelor de date, împreună cu o aplicaţie de regăsire a informaţiilor.

Bazele de date on-line aflate pe CD-uri conţin descrieri bibliografice, abstracte şi chiar articole (text integral - full text) pe care utilizatorii le pot consulta în scopul cercetării. Aceste informaţii sunt, de obicei, vândute de edituri către companiile care gestionează aceste baze. Scopul bazelor de date este de a permite căutarea acestor informaţii într-un mod cât mai accesibil beneficiarilor.

Aplicaţiile care gestionează bazele de date pe CD‑ROM‑uri au facilităţi suplimentare, faţă de aplicaţiile de gestionare a cataloagelor on-line:

- HELP on-line, sensibil la context, apelat, în general, cu tasta F1

- meniu de căutare sugestiv

- key functionale cu etichete explicative

- posibilitatea de afişare a indexului de subiecte

- căutări pe nivele, cele avansate fiind utilizate în general de bibliotecari.

Sigur că, nu vor lipsi posibilităţile de creare de bibliografii proprii prin afişare, printare sau salvare, posibilităţi întâlnite şi la cataloagele on-line.

Imagine din Enciclopedia Britanica 1994-1998, pe CD-ROM.

Includerea abstractelor sau includerea integrală a unor lucrări în bazele de date necesită şi modificări în aplicaţiile utilizate pentru regăsirea informaţiilor în astfel de baze, mă refer aici la algoritmi de căutare a unui termen în abstracte sau în textul integral.

Bazele de date cu abstracte şi full text, care au şi modalităţile de căutare intuitive, au o largă răspândire şi se bucură de o bună apreciere din partea utilizatorilor.

Reţinerea faţă de consultarea bazelor pe CD-ROM este datorată interfeţei, care diferă de la un producător la altul. De aceea, sunt biblioteci care au apelat la firme specializate pentru a crea interfeţe comune de consultare a mai multor CD‑ROM‑uri aflate în dotare, aşa numitele MetaOPAC‑uri.

Nu trebuie să omitem nici dezavantajele datorate compact discului, timpul de acces de 0,1 ms, precum şi durata relativ mare de actualizare a bazelor de date înregistrate pe acest suport. Aceste dezavantaje sunt, totuşi, minore faţă de siguranţa datelor şi a costului redus, având în vedere că un compact disc se cumpără o singură dată şi poate fi consultat de mii de ori fără costuri suplimentare.

Capacitatea mare de stocare a compact discurilor, permite digitizarea unor documente (în special fondurile patrimoniale) şi distribuirea lor pe CD-ROM. Procesul de digitizare presupune existenţa unor dispozitive speciale (scanner, aparat foto digital, digitizor cu diapozitive), precum şi a unor aplicaţii pentru prelucrarea imaginii digitizate.[40]

Pe lângă calitatea documentului scanat, a dispozitivelor utilizate, calitatea imaginii digitale depinde de rezoluţia utilizată la digitizare (exprimată în puncte per inch, ex. 300 dpi), dar şi de formatul ales la salvarea imaginii. Cele mai utilizate formate sunt: JPEG (Join Photographic Expert Group - ISO 10918), TIFF (Tagged Image Format) şi PCD (KODAK PHOTO CD).

Digitizarea textelor poate fi în mod imagine sau în mod caracter.

Modul caracter presupune existenţa suplimentară a unui program OCR (Optical Character Recognition), care transformă imaginile în mod text. Acest mod ocupă mai puţin spaţiu decât imaginea şi permite intervenţia ulterioară asupra textului.

Dacă ne referim la stocarea date care conţin grafice şi imagini, trebuie să specificăm că, pe lângă CD‑ROM‑ul tradiţional, au apărut şi alte tipuri de compact discuri cu facilităţi suplimentare, privind scrierea datelor, manipularea sunetelor şi a imaginilor video, sau capacitatea crescută.

WORM (write-once read-many), apărut în 1989, este o variaţie a CD‑ROM‑ului, care permite utilizatorului să creeze şi să salveze, sau să scrie, informaţii pe disc, o singură dată.

Există şi drivere mai avansate care permit scrierea şi rescrierea diferitelor informaţii pe acelaşi disc.

CD-I (CD-Interactive), apărut în 1992, este un dispozitiv similar cu CD-ROM-ul, dar se conectează mai degrabă la un televizor pentru aplicaţii video interactive.[41]

Photo-CD, creat de firma Kodak, permite stocarea de la 100 la 1000 de fotografii în funcţie de calitate, fotografii care pot fi consultate pe un cititor conectat la un televizor.

Discurile MO (magneto-optical) combină câteva avantaje ale CD‑ROM‑ului cu cele aplicate de tehnologia stocării pe suport magnetic.[42]

DVD (Digital Video Disc) este succesorul CD‑ROM‑ului şi al videocasetei, având capacitate mai mare decât discurile optice actuale. Există diferite versiuni: DVD‑ROM, DVD‑Video, DVD‑R (care poate fi înregistrat o singură dată), DVD‑RAM (care poate fi înregistrat de mai multe ori).[43]

Internet

Internetul reprezintă o reţea internaţională de reţele răspândită în toată lumea, reţea care se bazează pe protocolul TCP/IP (Transmission Control Protocol/ Internet Protocol).

Internet-ul este un mijloc de răspândire şi căutare a informaţiei, de comunicare, de predare, învăţare şi de conducere a afacerilor.

Naşterea Internetului a avut loc în 1969, când s-a pus problema cercetării, în domeniul reţelelor de calculatoare, a tehnicii de transmisie prin comutare de pachete. Echipa de oameni de ştiinţă care s-a ocupat de acest proiect aparţinea unei diviziuni din Departamentul Apărării S.U.A., diviziune numită Agenţia de cercetări pentru proiecte avansate (Advanced Research Project Agency - ARPA). Proiectul prevedea acoperirea întregului teritoriu S.U.A. cu o reţea de calculatoare, care să permită transmisia informaţiilor militare în caz de război, pe trasee diferite şi să nu fie afectată de distrugerea unor porţiuni din reţea.

Extinderea reţelei a necesitat elaborarea unor seturi de reguli, numite protocoale, care să permită comunicarea în reţea, dar şi să asigure confidenţialitatea datelor.

O altă dată de referinţă în istoria Internetului este anul 1983, când reţeaua ARPANet s-a divizat în ARPANet - pentru utilizatorii civili - şi MILNet - rezervată exclusiv pentru uzul militarilor. Pentru a asigura schimbul informaţiilor dintre cele două reţele, s-a creat o conexiune care a primit numele de Internet (Internetwork system).[44]

Pentru identificarea unui calculator, care face parte din Internet, se atribuie o adresă IP (Internet Protocol).

Adresa IP este reprezentată numeric în sistem zecimal, în forma a 4 grupuri de cifre (numere de la 0 la 255) legate între ele prin puncte.

Pentru a uşura lucrul cu adresele IP a fost creat sistemul DNS (Domain Name System), care asignează adreselor numerice un nume simbolic.

Adresele de tip nume (adresele literale) pot fi de forma:

ˇ instituţie.organizaţie.domeniu

ˇ instituţie.organizaţie.ţară

ˇ instituţie.organizaţie.domeniu.ţară

Cele mai utilizate abrevieri consacrate pentru domenii sunt:

- com - comercial

- gov - guvernamental

- mil - militar

- int - instituţii internaţionale (ONU, NATO)

- edu - învăţământ superior şi cercetare

- net - resurse de reţea

- org - alte organizaţii non-profit.

Pentru identificarea statelor, în general, la sfârşitul adresei se pun două caractere cu codul ţării.

Ex. au - Australia, ro - România.

Pentru serverul (host-ul) din BCU Cluj-Napoca adresa numerică este 193.231.20.12, iar adresa de tip nume este www.bcucluj.ro.

Identificarea unei persoane, care are un cont (nume utilizator şi parolă) pe un server din Internet, se face prin adresa personală, care este compusă din numele persoanei (sau prenumele, sau o combinaţie dintre ele) urmat de semnul @ (care se citeşte at) şi adresa calculatorului. Ex. pia@bcucluj.ro

Serviciile oferite pe reţeaua Internet sunt:

Poşta electronică (e-mail), care permite transmiterea de mesaje la:

- un destinatar (one-to-one)

- destinatari multipli

- distribuitoare de mesaje (mail reflectors)

- toţi destinatarii aflaţi într-o listă (listserv).

Transmiterea mesajelor poate fi însoţită de fişiere ataşate, care pot conţine texte şi imagini.

Conectarea la distanţă (remote login) se face prin protocolul TELNET (TErminaL NETwork protocol), care permite accesul (şi lucrul efectiv) pe calculatoare din Internet, cu condiţia ca utilizatorul să dispună de conturi pe acele calculatoare.[45]

Transfer de fişiere (FTP = File Transfer Protocol) - pentru transferarea fişierelor între calculatoare aflate în Internet, dacă se cunoaşte numele fişierului şi unde sunt localizate (calculatorul şi calea). Pentru informaţii de specialitate şi pentru securitatea datelor şi a reţelelor, uneori este necesar cont şi parolă pe calculatoarele unde/de unde se face transferul.

Pentru localizarea fişierelor a fost creat un catalog al fişierelor accesibile în Internet, prin intermediul unui server Archie. Archie reprezintă o bază de date şi programele anexe care furnizează utilizatorilor informaţii despre conţinutul diferitelor arhive.[46]

Arhiva este o colecţie de fişiere referitoare la un anumit subiect, care sunt depuse pe un computer şi sunt pentru distribuţia comunităţii reţelei. Aceste arhive sunt accesate, în mod obişnuit, prin intermediul FTP anonim, adică la conectarea pe calculatorul la distanţă, la apariţia prompter-ului, se va tasta cuvântul anonymous.

La serviciile de bază enumerate mai sus s-au adăugat aşa numitele servicii extinse, care sunt modalităţi mai noi de a utiliza Internetul:

Gopher-ul a fost primul software de tip client/server care a permis accesarea informaţiilor de tip multimedia (texte, imagini, sunete), care sunt organizate şi prezentate sub forma unor serii de meniuri succesive. O caracteristică importantă a sistemului este aceea că meniurile sale indică, adesea, alte servere Gopher, ducând la o interconectare globală a acestor servere, cunoscută sub numele de gopherspaţiu - Gopherspace.[47]

Pentru o mai rapidă orientare în acest spaţiu, a fost creat un program Veronica (Very Easy Rodent-oriented Netwide Index to Computerized Archives), ce întreţine o bază de date cu meniurile de pe toate gopherele. Baza de date se actualizează de două ori pe săptămână şi permite căutarea documentelor după cuvinte cheie (aflate în numele fişierelor sau în numele directoarelor unde se află fişierele), operatori booleeni şi operatorul de trunchiere.[48]

WAIS (Wide Area Information Servers - servere de informaţii de arie largă) este un serviciu client/server (primul de acest fel în adevăratul sens al modelului client/server), care asigură căutarea şi regăsirea fişierelor, căutare făcută în interiorul fişierelor. De fapt, există baze de date WAIS, în mai multe puncte din Internet, care sunt indexate periodic şi Wais consultă această tabelă de indecşi. Trebuie precizat că Wais clasifică şi dă punctaje fişierelor pe care le găseşte, iar fişierele cu punctaj mai mare sunt aşezate la începutul listei.[49]

Wais este utilizat pentru cercetare documentară pe Internet şi se bazează pe protocolul Z39.50.

Protocolul Z39.50 este un protocol SUA (cu parteneri internaţionali, OSI) care asigură schimbul informaţiei, cum sunt texte sau cataloage, între calculatoare cu sisteme diferite.

World Wide Web (Web sauW3) este un serviciu de tip client/server care oferă acces la documente de tip hipertext. Acest tip de documente sunt compuse din texte, imagini şi sunete, legate între ele prin link-uri. Componentele unui astfel de document se pot găsi pe staţia locală sau pe un calculator aflat la distanţă.

Cel mai utilizat protocol de accesare a documentelor Web este protocolul HTTP (HYpertext Transmission Protocol).

Documentele Web se pot regăsi numai dacă au o adresă URL (Uniform Resource Locator), care este compusă din protocolul de acces la document (http, telnet, gopher, ftp), adresa calculatorului şi, eventual, unde este localizat documentul pe acel calculator.[50]

Ex. URL-ul pentru pagina de primire a BCU Cluj (homepage) este http://www.bcucluj.ro

Accesarea documentelor Web necesită, pe lângă conectarea la Internet, existenţa pe calculator a unui program numit browser, cum ar fi Mosaic, Netscape Navigator sau Microsoft Internet Explorer, care permit încărcarea pe ecran a textelor şi imaginilor sau a paginilor de informaţii.

Căutarea informaţiilor pe Web se face cu ajutorul unor motoare de căutare ca: Google, Alta Vista, Yahoo, Infoseek etc.

Pe Web s-a dezvoltat şi posibilitatea de discuţii electronice, posibilitate de dialog on‑line, în timp real, între doi utilizatori sau grupuri de utilizatori, existând aşa-numitele site‑uri de chat.

În ce măsură apariţia Internetului şi a serviciilor existente aici au influenţat activitatea din biblioteci, în special, serviciile către public, se poate vorbi foarte mult. Putem afirma că au avut loc schimbări majore, din care doresc să amintesc cele mai evidente.

Serviciul telnet a permis accesul de la distanţă la cataloage on-line, crearea de cataloage on-line unionale (prin catalogare partajată), acces la buletine de informare ale comunităţii şi la servicii de informare ale campusurilor.

Transferul de fişiere, prin protocolul FTP, permite transferul de rapoarte şi documente, bibliografii, software. De asemenea, trebuie menţionat că acest serviciu este utilizat pentru transmiterea de înregistrări bibliografice, ceea ce permite o actualizare mai rapidă a bazelor de date on‑line.

Poşta electronică dă posibilitatea de comunicare rapidă, ducând la dezvoltarea serviciilor de distribuire de documente pe suport electronic (document delivery) şi a referinţelor prin e‑mail.

Apariţia Web-ului a dus la informarea mai rapidă privind serviciile oferite de bibliotecă, prin consultarea paginii de primire a bibliotecii, acces la cataloage on-line cu facilităţi suplimentare (link-uri pentru referinţe, la imagini din documente ş.a), acces la baze on‑line ştiinţifice.

Bazele de date on‑line accesibile prin Internet pot conţine abstracte, full-text, imagini, sunete şi beneficiază de aceleaşi facilităţi ca bazele de date stocate pe CD‑ROM.

În plus, aceste baze de date au o perioadă de actualizare foarte mică, iar programele de căutare şi regăsire, conţin în general, pe lângă operatorii booleeni şi cei de trunchiere, şi operatori de proximitate, operatori de tezaur şi operatori de căutare exactă pe anumite câmpuri, cum ar fi:

W/n - operator de proximitate care permite regăsirea cuvintelor apropiate, excluzând în acelaşi timp descrierile bibliografice în care cuvintele se află la o distanţă mai mare de n cuvinte unul de altul. Este un operator unidirecţional. Ex. automation w/2 library, va include automation of the library, dar va exclude library automation.

N (NEAR) - este un operator de proximitate bidirecţional, care poate fi utilizat simplu sau cu n pentru indicarea distanţei între cuvinte.

ADJ - operator adiacent, caută cuvintele în ordinea dată şi unul lângă altul (ca w fără n).

# - operator de exactitate, care caută cuvântul exact în forma dată şi exclude derivaţiile.

@ - operator de tezaur care înlocuieşte cuvântul din faţa operatorului cu sinonime din tezaur.

! - operator de concept, care generează automat o listă de cuvinte în relaţie cu cel dat, iar cuvintele care se regăsesc în bază vor fi scoase în evidenţă.

Restricţiile referitoare la câmpuri pot fi de forma:

:câmp - permite căutarea unui cuvânt într-un câmp.

Ex. john:author

/F: - caută o expresie în mai multe câmpuri.

Ex. john dillon/F:author,title

field=num - se utilizează pentru câmpurile numerice.

Ex. year=2000.

Trebuie precizat că aceşti operatori pot să difere de la o bază la alta, de aceea, la bazele de date ştiinţifice, care sunt de obicei contra cost, se va solicita o documentaţie completă cu structura bazei şi cu toate opţiunile de căutare.

Pentru informarea asupra bazelor de date on-line se pot utiliza motoarele de căutare menţionate mai sus, sau se pot accesa direct site-uri care reprezintă un gen de cataloage a bazelor de date

(ex. http://www2.nypl.org/home/research/

eresources/odi2.cfm?trg6=R).

Pe lângă bazele de date on-line axate pe un singur subiect, pe Internet se pot accesa baze de date care acoperă mai multe domenii, de fapt aceste baze sunt constituite din mai multe baze de date specializate. Un exemplu de o astfel de bază de date este baza Dialog, care conţine peste 800 de milioane de înregistrări din 900 de baze de date. Domeniile acoperite sunt: proprietatea intelectuală, norme guvernamentale, ştiinţe sociale, alimentăţie şi agricultură, noutăţi şi media, afaceri şi finanţe, referinţe, energie şi mediu, chimie, farmaceutică, ştiinţă şi tehnologie, şi medicină. De menţionat, că Dialog a funcţionat cu mult înaintea răspândirii Internetului, ea a fost creată în 1972 de Roger K. Summit şi a fost primul sistem on-line de regăsire a informaţiilor.

Cum am menţionat, bazele de date on-line cu conţinut ştiinţific sunt contra cost, cost care depinde de modul de acces (24 de ore din 24 sau plată pe timp de acces) şi de numărul staţiilor care vor accesa site-ul companiei deţinătoare.

Bazele date abonate, care se plătesc în funcţie de timpul de acces, sunt exploatate de personalul de specialitate, nu de utilizatori. Interogările sunt pregătite în fişiere batch, care vor conţine expresii de căutare foarte exacte pentru ca rezultatul căutării să fie cât mai restrâns şi cât mai apropiat de cerinţele utilizatorului.

ANEXA 1

ANEXA 2

89	62	11	12		4
Nr.	Ocupatia					Domeniul de interes		Frecventa				Regasire				Asistenta
chest.								utilizare				informatii
	student	cadru did.	cercetator	alte			Cat. trad.	Cat. on-line	CD-ROM	Internet	Cat. trad.	Cat. on-line	CD-ROM	Internet	Cat. trad.	Cat. on-line	CD-ROM	Internet	Pregatire	Curs
1	1					Economie	1	1	3	4	1	1	5	4	0	0	0	0	1	1
2	1					Sociologie	4	4	1	4	4	3	1	4	0	0	0	1	0	1
3	1					Psihologie	4	1	1	2	5	5	1	1	0	1	0	1	0	1
4	1					Arta	4	3	1	3	5	4	1	3	0	0	1	1	1	1
5	1					Economie	4	3	1	3	2	2	1	4	0	0	0	1	1	1
6	1					Informatica	2	2	3	5	5	4	4	5	1	1	0	0	1	1
7	1					Economie	2	4	1	4	2	4	1	4	0	0	0	0	1	1
8	1					Geografie	3	4	4	4	3	4	4	5	0	0	1	1	0	1
9	1					Informatica	2	2	3	5	5	5	4	4	1	1	0	0	1	1
10	1					Economie	4	1	1	4	3	1	1	3	0	0	0	0	1	1
11	1					Tehnica	3	4	3	3	4	4	4	3	0	0	0	1	0	1
12	1					Biblioteconomie	3	4	1	5	4	4	1	4	0	0	0	1	1	1
13	1					Economie	4	4	3	4	4	3	2	5	0	0	0	0	1	1
14	1					Geografie	1	5	3	4	1	4	4	5	0	0	0	0	1	1
15	1					Fizica	4	5	1	4	5	4	1	5	0	0	0	1	0	1
16	1					Drept	4	4	1	1	4	2	1	1	0	0	1	1	1	1
17	1					Istorie	5	4	1	1	5	4	1	1	0	1	0	0	0	1
18	1					Electrotehnica	5	1	1	2	4	1	1	2	1	1	1	1	1	1
19	1					Drept	5	5	1	1	4	4	1	1	0	0	0	0	1	1
20	1					Economie	4	4	1	1	4	4	1	1	0	0	0	0	0	1
21	1					Drept	4	3	1	1	4	3	1	1	0	0	0	0	1	1
22	1					Drept	4	5	1	1	4	4	1	1	1	0	0	0	0	1
23	1					Filologie	4	3	4	3	4	4	4	3	1	0	0	1	0	1
24	1					Drept	4	5	1	2	4	4	1	2	0	0	0	1	0	1
25	1					Economie	4	5	2	1	4	4	1	1	1	1	0	0	0	1
26	1					Asistenta sociala	4	2	1	1	4	4	1	1	1	1	0	0	1	1
27	1					Drept	5	4	1	2	4	3	1	4	1	1	0	0	0	0
28	1					Economie	5	5	1	1	4	4	1	1	0	0	0	0	0	0
29	1					Drept	4	4	4	5	5	4	3	5	1	0	0	0	1	1
30	1					Filologie	5	4	1	1	4	4	1	1	0	0	0	0	1	1
31	1					Istorie	5	1	1	1	5	1	1	1	0	0	0	0	1	1
32	1					Filologie	5	3	1	1	4	1	1	1	0	0	0	0	0	1
33	1					Drept	5	4	1	1	5	4	1	1	0	0	0	0	1	1
34	1					Filologie	5	1	1	1	4	1	1	1	0	1	1	1	1	1
35	1					Medicina	4	1	1	1	4	1	1	1	0	0	1	1	1	1
36	1					Filologie	5	1	1	1	5	1	1	1	0	0	0	0	0	1
37	1					Filosofie	5	1	1	1	4	1	1	1	0	0	1	0	0	1
38	1					Chimie	5	4	3	4	4	4	2	4	0	1	0	0	1	1
39	1					Istorie	4	5	5	5	1	4	4	4	1	0	1	0	1	1
40	1					Economie	1	3	2	5	1	2	4	4	0	0	1	1	0	1
41	1					Drept	5	1	2	1	4	1	2	1	0	0	0	0	0	1
42	1					Filologie	5	4	1	1	4	3	1	1	0	1	0	0	1	1
43	1					Drept	4	3	1	1	4	4	1	1	0	1	0	0	0	1
44	1					Astronomie	4	5	3	2	4	4	3	2	0	0	0	0	1	1
45	1					Cultura	4	3	1	1	4	5	1	1	0	0	1	1	1	1
46	1					Economie	4	4	1	1	4	5	1	1	1	0	0	0	1	1
47	1					Tehnica	4	1	4	3	4	3	5	5	0	0	0	0	1	1
48	1					Filologie	4	4	1	1	3	4	1	1	1	1	0	0	0	1
49	1					Medicina	3	4	1	4	5	4	1	4	0	0	0	0	1	1
50		1				Sociologie	5	4	1	1	4	3	1	1	0	1	0	0	0	1
51		1				Informatica	4	1	4	4	5	5	3	5	0	0	1	1	0	1
52		1				Filosofie	5	5	1	5	5	5	1	5	0	1	0	1	1	1
53		1				Cultura	5	1	1	3	4	2	1	1	1	0	0	1	1	1
54		1				Filologie	5	1	1	1	4	1	1	1	0	1	1	1	0	1
55			1			Chimie	5	1	1	3	4	1	1	3	0	0	0	0	1	1
56			1			Cultura	5	1	1	1	4	1	1	1	0	0	0	0	0	1
57			1			Filologie	5	3	1	1	4	1	1	1	0	1	0	0	0	1
58			1			Istorie	5	1	1	1	5	1	1	1	1	0	0	0	0	1
59			1			Istorie	5	1	1	1	5	1	1	1	0	0	0	0	1	1
60			1			Filologie	5	1	1	1	4	1	1	1	1	0	0	0	0	1
61			1			Biblioteconomie	5	1	1	1	5	1	1	1	0	0	0	0	0	1
62				1		Medicina	1	1	1	4	1	1	1	4	0	0	0	1	0	1
63				1		Istorie	5	1	1	1	5	1	1	1	0	0	0	0	0	1
64	1					Informatica	3	4	2	5	4	5	2	5	0	0	0	1	1	1
65			1			Istorie	5	1	3	4	4	1	1	4	1	1	1	1	1	1
66	1					Asistenta sociala	1	1	1	4	1	1	1	5	0	0	0	0	1	1
67		1				Istorie	4	3	1	4	4	3	1	5	0	1	0	1	1	1
68	1					Informatica	1	1	3	5	1	1	4	5	0	0	0	0	1	1
69	1					Filologie	5	1	1	1	4	1	1	1	0	0	0	0	1	1
70	1					Sport	4	1	1	3	4	1	1	4	1	0	0	0	0	1
71			1			Cultura	5	2	1	1	4	1	1	1	1	0	0	0	0	1
72		1				Filologie	3	1	1	1	4	1	1	1	0	0	0	0	0	0
73	1					Filologie	5	4	1	1	4	4	1	1	0	1	0	0	0	1
74	1					Stiinte politice	5	1	1	1	5	1	1	1	0	0	0	0	0	1
75			1			Istorie	5	2	1	1	4	3	1	1	0	0	0	0	0	1
76		1				Istorie	5	4	2	2	4	4	3	3	0	0	1	1	1	1
77		1				Economie	5	4	1	1	4	4	1	1	0	0	1	1	1	1
78			1			Filologie	4	4	1	1	4	3	1	1	0	0	0	0	1	1
79		1				Drept	5	3	2	2	5	4	3	3	0	0	1	1	1	1
80				1		Stiinte politice	4	1	1	1	1	1	1	1	0	0	0	0	0	1
81	1					Drept	5	1	1	1	5	1	1	1	1	0	0	0	0	1
82	1					Medicina	4	3	2	2	5	4	4	4	0	0	1	1	1	1
83	1					Filologie	5	3	1	1	4	4	1	1	0	1	1	1	1	1
84	1					Istorie	4	5	1	1	4	4	1	1	0	0	0	1	1	1
85			1			Filologie	5	5	4	4	4	4	3	4	0	0	1	1	1	0
86	1					Filosofie	4	4	1	1	4	4	1	1	1	0	0	0	0	1
87	1					Filosofie	4	1	1	1	5	1	1	1	0	0	0	0	0	1
88		1				Mass-media	5	1	1	1	5	1	1	1	0	0	0	0	0	1
89				1		Ecologie	4	2	1	1	4	3	1	1	0	0	0	0	0	1

ANEXA 3

1998
	Ocupatia			Raspuns			Frecventa					Regasire						Asistenta
							utilizare					informatii
student	cadru did.	cercetator	alte			Cat. Trad.	Cat. on-line	CD-ROM	Internet	Total	Cat. Trad.	Cat. on-line	CD-ROM	Internet	Total		Cat. Trad.	Cat. on-line	CD-ROM	Internet	Total	Pregatire	Curs
70%	12%	13%	4%	Intotdeauna	5	45%	13%	1%	10%	17%	26%	8%	2%	15%	13%	Nu	78%	76%	79%	65%	74%	47%	4%
				Adesea	4	38%	28%	7%	18%	23%	60%	39%	11%	18%	32%	Da	22%	24%	21%	35%	26%	53%	96%
				Rar	3	7%	15%	11%	9%	10%	3%	12%	7%	8%	8%		100%	100%	100%	100%	100%	100%	100%
				F. rar	2	3%	7%	8%	9%	7%	2%	4%	4%	3%	4%
				Niciodata	1	7%	37%	73%	54%	43%	9%	36%	75%	56%	44%
						100%	100%	100%	100%	100%	100%	100%	100%	100%	100%

1999
	Ocupatia			Raspuns			Frecventa					Regasire						Asistenta
							utilizare					informatii
student	cadru did.	cercetator	alte			Cat. Trad.	Cat. on-line	CD-ROM	Internet	Total	Cat. Trad.	Cat. on-line	CD-ROM	Internet	Total		Cat. Trad.	Cat. on-line	CD-ROM	Internet	Total	Pregatire	Curs
73%	12%	15%	3%	Intotdeauna	5	40%	25%	1%	3%	17%	24%	5%	1%	12%	11%	Nu	74%	77%	83%	72%	76%	53%	8%
				Adesea	4	35%	27%	1%	18%	20%	62%	45%	4%	15%	32%	Da	26%	23%	17%	28%	24%	47%	93%
				Rar	3	13%	10%	10%	14%	12%	4%	16%	7%	12%	10%		100%	100%	100%	100%	100%	100%	101%
				F. rar	2	5%	10%	8%	12%	9%	4%	5%	7%	3%	5%
				Niciodata	1	7%	28%	80%	52%	42%	5%	28%	82%	58%	43%
						100%	100%	100%	100%	100%	100%	100%	100%	100%	100%

2000
	Ocupatia			Raspuns			Frecventa					Regasire						Asistenta
							utilizare					informatii
student	cadru did.	cercetator	alte			Cat. Trad.	Cat. on-line	CD-ROM	Internet	Total	Cat. Trad.	Cat. on-line	CD-ROM	Internet	Total		Cat. Trad.	Cat. on-line	CD-ROM	Internet	Total	Pregatire	Curs
77%	10%	7%	6%	Intotdeauna	5	31%	16%	2%	19%	17%	27%	6%	2%	15%	13%	Nu	78%	67%	70%	75%	73%	46%	10%
				Adesea	4	36%	30%	6%	24%	24%	45%	40%	18%	34%	34%	Da	22%	33%	30%	25%	27%	54%	90%
				Rar	3	12%	12%	15%	17%	14%	10%	15%	6%	9%	10%		100%	100%	100%	100%	100%	100%	100%
				F. rar	2	5%	10%	16%	13%	11%	2%	6%	11%	7%	7%
				Niciodata	1	15%	31%	61%	27%	34%	15%	32%	63%	35%	36%
						100%	100%	100%	100%	100%	100%	100%	100%	100%	100%


2001
	Ocupatia			Raspuns			Frecventa					Regasire						Asistenta
							utilizare					informatii
student	cadru did.	cercetator	alte			Cat. Trad.	Cat. on-line	CD-ROM	Internet	Total	Cat. Trad.	Cat. on-line	CD-ROM	Internet	Total		Cat. Trad.	Cat. on-line	CD-ROM	Internet	Total	Pregatire	Curs
77%	10%	7%	6%	Intotdeauna	5	34%	21%	0%	20%	19%	21%	13%	4%	26%	16%	Nu	84%	63%	72%	75%	74%	46%	10%
				Adesea	4	36%	38%	8%	33%	29%	60%	54%	11%	34%	40%	Da	16%	37%	28%	25%	26%	54%	90%
				Rar	3	15%	12%	11%	14%	13%	9%	8%	9%	8%	8%		100%	100%	100%	100%	100%	100%	100%
				F. rar	2	8%	7%	21%	10%	12%	4%	2%	13%	8%	7%
				Niciodata	1	6%	22%	60%	22%	28%	6%	22%	63%	25%	29%
						100%	100%	100%	100%	100%	100%	100%	100%	100%	100%

ANEXA 4

Anexa 5

ANEXA 5

	430	89	92	124	125
Domeniul de interes	Total	Anul 1998	Anul 1999	Anul 2000	Anul 2001
Istorie	68	11	10	16	31
Drept	63	12	25	15	11
Filologie	62	16	13	19	14
Economie	38	11	6	12	9
Filosofie	25	4	8	8	5
Medicina	22	4	2	9	7
Sociologie	16	2	4	6	4
Geografie	15	2	0	7	6
Psihologie	13	1	1	4	7
Stiinte politice	10	2	1	2	5
Informatica	8	5	0	2	1
Chimie	7	2	2	2	1
Diverse	7	0	3	1	3
Mass-media	7	1	2	3	1
Arta	6	1	1	4	0
Asistenta sociala	6	2	2	0	2
Fizica	6	1	3	2	0
Teologie	6	0	1	1	4
Biologie	5	0	0	4	1
Cultura	5	4	1	0	0
Astronomie	4	1	3	0	0
Biblioteconomie	4	2	0	0	2
Ecologie	4	1	1	0	2
Folclor	3	0	2	0	1
Matematica	3	0	0	3	0
Muzica	3	0	1	2	0
Administratie publica	2	0	0	0	2
Arheologie	2	0	0	1	1
Electrotehnica	2	1	0	1	0
Inginerie genetica	2	0	0	0	2
Tehnica	2	2	0	0	0
Geologie	1	0	0	0	1
Kinetoterapie	1	0	0	0	1
Pedagogie	1	0	0	0	1
Sport	1	1	0	0	0

ANEXA 6

aaaa

ANEXA 6b

FRECVENTA UTILIZARII

ANEXA 7

aaaaa

ANEXA 7b

REGASIREA INFORMATIEI

ANEXA 8

ANEXA 9

Nevoia de asistenţă

ANEXA 10

Nevoia de asistenta



Toti Cititorii		1998	1999	2000	2001
	Cat. trad.	22%	26%	22%	16%
	Cat. on-line	24%	23%	33%	37%
	CD-ROM	21%	17%	30%	28%
	Internet	35%	28%	25%	25%

Pregatire in calculatoare



	1998	1999	2000	2001
Studenti	58%	48%	59%	53%
Cadre did.	55%	55%	23%	62%
Cercet	42%	31%	56%	70%
Alte	0%	67%	43%	29%
Toti cititorii	53%	47%	54%	54%

Nevoia de curs



	1998	1999	2000	2001
Studenti	97%	92%	94%	88%
Cadre did.	91%	91%	62%	100%
Cercet	92%	100%	78%	100%
Alte	100%	100%	100%	86%
Toti cititorii	96%	93%	90%	90%

nexa 1

[1] A.I. Mihailov, A.I. Ceornîi, R.S. Ghilearevski, Informatica documentară, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1970, p. 47.

[2] Ibidem, p. 11; Nicolae Edroiu, Introducere în Ştiinţele auxiliare ale Istoriei, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 1999, p. 51; Nicolae-George Drăgulănescu, Contribution a l'histoire de la science et des techniques de l'iformation. Approche biculturelle franco-roumaine, Paris, 1998, p. 25.

[4] Ibidem, p. 31; A.I. Mihailov, op. cit., p. 15.

[5] Ion Stoica (coord.), Ghid de documentare al bibliotecilor universitare din România, Bucureşti, p. 37.

[6] Encyclopedia of Library and Information Science, vol. 4, New York, Marcel Dekker Inc., 1970, p. 242.

[8] Encyclopedia of Library and Information Science, vol. 4, p. 245.

[9] Jacquette Reboul, Du bon usage des bibliographies, Paris, Gauthier-Villars, 1973, p. 12.

[10] Bazele informării documentare tehnico-ştiinţifice, vol. I, Bucureşti, I.C.D.T., 1971, p. 46.

[11] Thomas Landau (ed.), Encyclopaedia of Librarianship, London, Bowes & Bowes, 1966, p. 90.

[13] Ibidem, p. 52; A.I. Mihailov, op. cit., p. 208.

[14] N. Edroiu, op. cit., p. 51; N.G. Drăgulănescu, op. cit., p. 28.

[15] Encyclopedia of Library and Information Science, vol. 11, p. 307.

[16] Clasificarea Zecimală Universală, vol. 1, Bucureşti, Biblioteca Naţională a României, 1998, p. IX.

[18] Bazele informării documentare tehnico-ştiinţifice, vol. I, p. 35.

[19] Encyclopedia of Library and Information Science, vol. 2, p. 407.

[20] Aurel Avramescu, Virgil Cândea, Introducere în documentarea ştiinţifică, Bucureşti, Editura Academiei RPR, 1960, p. 220.

[21] Ibidem, p. 223; Pia Atanasiu, Natalia Grecu, Termeni din domeniul informării şi documentării, Bucureşti, INID, 1988, p. 26; A.I. Mihailov, op. cit., p. 129; J. Reboul, op. cit., p. 68.

[22] Louise-Noëlle MALCLES, Manuel de bibliographie, Paris, Presses Universitaires de France, 1975, p. 351.

[23] Bazele informării documentare tehnico-ştiinţifice, vol. II, p. 5; Steven Harnad, Post-Gutenberg Galaxy: The Fourth Revolution in the Means of Production of Knowledge, The Public-Access Computer System Review, 1991, vol. 2, nr. 1, p. 39-53, http://info.lib.uh.edu-pacsrev.html.

[24] J. Tague, Les sciences de linformation: aspects théoriques et interdisciplinaires, apud N.G. Drăgulănescu, op. cit., p. 10.

[25] Bazele informării documentare tehnico-ştiinţifice, vol. III, p. 5.

[28] N. Edroiu, op. cit., p. 58; N. G. Drăgulănescu, op. cit., p.122.

[29] Bazele informării documentare tehnico-ştiinţifice, vol. II, p. 60.

[31] James Rice, Introduction to library automation, Littleton (Colorado), Libraries Unlimited, 1984, p. 53.

[33] Voichiţa Dragomir, Repere istorice privind informatizarea bibliotecilor, Biblioteca, 1999, nr. 12, p. 373.

[34] John Corbin, Directory of automated library systems, New York, Neal-Schuman Publishers, 1989, p. IX.

[35] Doina Banciu, Sisteme automatizate de informare şi documentare, Bucureşti, Editura Tehnică, 1997, p. 25.

[36] Doru Radosav, Ioan Hentea, La Bibliotheque Centrale universitaire "Lucian Blaga" de Cluj‑Napoca. Bref historique, Transylvanian Review, 1995, vol. IV, nr. 2, p. 14-28.

[37] Ghid de informatizare a bibliotecilor mici şi mijlocii, traducere şi adaptare din limba franceză Robert Coravu şi Mircea Regneală, Constanţa, Editura Ex Ponto, 2000, p. 84.

[38] Richard Bopp, Linda C. Smith (eds.), Reference and Information Services. An Introduction, Englewood (Colorado), Libraries Unlimited Inc., 1995, p. 101.

[39] Duane Marguis, The Basics of CD-ROM, http://www.gpntb.ru/win/ inter‑events/crimea94/report/prog_27e.html.

[40] Ghid de informatizare a bibliotecilor mici şi mijlocii, p. 118.

[43] Ghid de informatizare a bibliotecilor mici şi mijlocii, p. 113.

[44] M.A. Roz, Internet pentru medici, Arad, Editura Universitară "Vasile Goldiş", 1998, p. 11.

[45] Andrei Kiraly, Horea Ilea, INTERNET - ghid -, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1998, p. 30; Gwyneth Tseng, Alan Poulter, Debra Hiom, The Library and Information Professional's Guide to the Internet, London, Library Association Publishing, 1996, p. 53.

[50] Allen C. Benson, The Librarian's Web Companion, New York, Neal-Schuman Publishers, 1996, p. 3.

INTERNET
	Baze abonate	Alte baze şt.	Informaţii curente	E-mail	Chat	Alte servicii
2000	13%	49%	40%	71%	20%	35%
2001	30%	64%	40%	75%	16%	42%

Olimpia CURTA

CUPRINS

INTRODUCERE

METODE TRADIŢIONALE

Cataloagele de bibliotecă

Lucrări bibliografice

METODE MODERNE

Cataloagele on-line

Baze pe CD-ROM

Internet

N (NEAR) - este un operator de proximitate bidirecţional, care poate fi utilizat simplu sau cu n pentru indicarea distanţei între cuvinte.

ADJ - operator adiacent, caută cuvintele în ordinea dată şi unul lângă altul (ca w fără n).

STUDIU COMPARATIV ÎNTRE CATALOGUL TRADIŢIONAL,

CATALOGUL ON-LINE, CD-ROM ŞI INTERNET

Obiectivele şi prezentarea chestionarului

Metodologia de prelucrare a datelor

Prezentarea şi interpretarea rezultatelor

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE