ISSN 1584-1995   
Nr. 21   
   BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "LUCIAN BLAGA" - CLUJ-NAPOCA | Număr curent | Arhiva | Opinii | Harta site | Pagina BCU |
RUBRICI
INFORMARE PROFESIONALĂ
CARTE, CULTURĂ, CIVILIZAŢIE
CULTURA ÎN ALTE IPOSTAZE
DIVERSE
COLECTIV REDACŢIE
EDITOR COORDONATOR:
- Dr. Florina Ilis
MEMBRII FONDATORI:
- Adriana Szekely
- Liana Brânzaş Grigore


NUMĂRUL DIN IUNIE 2010:
- Redactor şef:
   Florentina Ghişa
- Redactor şef adj.:
   Dana Mărcuş
- Secretar:
   Mihaela Făt
WEBMASTER
- Liana Brânzaş Grigore

BIBLIOREV PRIN E-MAIL


Dacă doriţi să fiţi anunţaţi prin e-mail la apariţia noilor numere ale revistei, aveţi posibilitatea de a vă înscrie aici.


CĂUTARE ÎN ARHIVĂ

 
powered by FreeFind
CARTE, CULTURĂ, CIVILIZAŢIE

BOOK OF HOURS
INTERFERENŢE CU ISTORIA LECTURII

Articol de Mihaela Făt
(masterand, anul II
la Ştiinţele Informării şi Documentării,
Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca)

Societatea medievală direcţionată de spiritul profund creştin şi îndeaproape interesată de incidenţa morţii, respectiv a unei « morţi bune », va găsi o formă de rezistenţă într-o carte devoţională.

Book of Hours, originată în completările de la sfârşitul Psaltirii, este certificată în Anglia în perioada 1230-1260 şi atribuită artistului William de Brailes1.

Dinspre lumea monastică s-a împământenit principiul celor « opt ore » ale zilei, mai exact opt momente ce trebuie dedicate divinităţii prin rugăciuni specifice. Principalele rugăciuni sunt cele dedicate Fecioarei, Crucii şi Sfântului Spirit. Oficiul Morţii ocupă un spaţiu redus şi este urmat de Cele 15 Fericiri ale Fecioarei, pentru a crea un echilibru emoţional lectorilor.

Poate fi obiect de studiu pentru istoria lecturii având în vedere larga sa extindere, prin iconografia cu trimiteri la practica lecturii şi prin interesantul compromis între vizual şi posibilitatea propriu-zisă de a fi lecturată. Mulţi dintre deţinători ştiau rugăciunile pe de rost, Book of Hours având valenţe de talisman, iar la nivel profan de calendar. In spaţiul anglo-saxon, unde cunoaşte o vastă răspândire este folosită pe post de abecedar pentru iniţiaţii în citit2.

Roger S. Wieck a impus termenul de « rugăciuni pictate » 3. Această sintagmă defineşte cel mai bine secretul care a făcut din Book of Hours un bestseller al cărţii devoţionale pe o perioadă de trei secole. Iconografia care facilita contemplaţia avea astfel un profund impact asupra posesorilor. Selectarea miniaturilor şi introducerea anumitor detalii simbolistice făcea o evidentă trimitere la mesaje subsisiare celor general cunoscute. Ne referim la o societate cum Johan Huizinga conchidea cel mai bine "sensibilă mai curând la imagini decât la raţionamente » 4. De aceea, după Conciliul de la Trento 1571 Papalitatea va obliga editorii la standardizarea mesajelor transmise prin acestă carte.

O altă specificitate de impact a acestei cărţi este melanjul între rit, practicile oficiale şi credinţele populare, aducând-o atât de aproape de capacitatea de interiorizare a credincioşilor. De altfel intruziunea limbilor vernaculare, la început prin rugăciunile personale adăugate la finalul cărţii, apoi prin termeni orientativi în limba uzuală pentru a ajuta deţinătorul să ştie exact ce rugăciuni spune.

Ediţiile acestei cărţi de rugăciuni impresionează prin număr având în vedere perioada luată în discuţie. După o gravură se puteau obţine între 2000 şi 3000 de copii5. Dar cererea era peste aşteptări, publicul văzând de asemenea în Book of Hours un subsitut al preotului6. Valorizarea cărţii era atât de puternică încât deţinătorii considerau că legătura cu divinitatea poate fi intermediată exclusiv prin această carte.

Dar trebuie să avem în vedere că libertatea de a scrie şi a citi nu erau la ordinea zilei în Evul Mediu. Cenzura religioasă atinge apogeul prin Inchiziţie. Astfel Book of Hours va sucomba treptat, Biserica Catolică argumentând măsurile luate împotriva acesteia prin interpretarea greşită pe care i-au dat-o tot mai mulţii posesori. Dacă inţial Biserica a acceptat răspândirea acestei cărţi a fost din considerentul că utilizarea sa va genera mai multă pietate. In schimb s-a observat că oamenii de rând nu cultivau pietatea, ci o percepeau drept un talisman, un reţetar pentru o reuşită sigură în ceea ce-şi dorea fiecare7. Că adnotările de pe margine nu sunt evocarea unor evenimente esenţiale de viaţă, ci sugerează faptul că Book of Hours ia locul Evangheliei şi oamenii apelează la ea pentru a face jurăminte, iar listele de naşteri şi morţi aveau ca scop amintirea celor interesaţi de a se ruga pentru cei în cauză (intercessory prayer) 8 . Insă ce deranja întra-adevăr Biserica era conferirea de către Book of Hours a unei interiorizări private a credinţei asupra cărei aceasta nu mai avea nici un control. Pentru că fiecare creştin interpreta şi decripta într-o manieră personalizată mesajele diseminate prin carte. Din Brânza şi viermii a lui Carlo Ginzburg ştim că una din întrebările capitale ale inchizitorilor era : « De ce ai citit şi cum ai citit ? », iar « Numele Trandafirului » nu face decât să completeze riscurile asumate de cititor când se aventura spre lecturi din plăcere.

Până în 1571 se poate observa totuşi o autonomie în alegerea detaliilor a artiştilor laici şi bineînţeles a celor care comandau cartea. Din întreaga panoplie de mesaje nu lipseau cele lumeşti referitoare la poziţie socială, statutul şi bunul gust al deţinătorului. Personalizarea cărţii se făcea prin rugăciuni specifice, introducerea în Calendar a zilelor importante din istoria particulară a posesorului şi chiar reprezentarea iconografică a acestuia9, de unde îşi primeau şi numele de cele mai multe ori. Câteva exemple elocvente ar fi Tory's Hours (1531), Salisbury's Hours (1425), Book of Hours dedicată lui Carol V al Franţei ( prima jumătate a secolului XVI) sau John Talbot's Hours ( mijlocul secolului XV).

Geofroy Tory, umanist parizian a publicat 5 ediţii principale între 1520-153010. Tory a personalizat propriile ediţii prin referile la moartea fiicei sale. De asemenea a inovat şi a surprins prin ilustraţii şi legătura cărţilor11. Salisbury's Hours sunt un omagiu adus de către un apropiat al familiei, contelui Thomas Montacute de Salisbury12. Contele mort la 1428 în timpul asediului Orléansului va deveni un erou în lumea anglo-saxonă, motiv pentru care data rănirii şi ziua morţii vor fi specificate în Calendarul cărţii devoţionale, iar, în corespondenţă cu interesul pentru superstiţiile medicale ale contelui, în cazul zilelor considerate periculoase pentru sănătate s-a trecut « dies egri » 13.

Pentru Carol V s-a introdus o rugăciune taumaturgică în sensul că îl păzea pe deţinător de moartea prin înecare, foc, răni în război sau epilepsie, iar femeilor le garantează naştere uşoară 14. John Talbot, conte de Shrewsbury a cerut introducerea unor rugăciuni cvasi-magice de protecţie pentru soldatul combatant15.

Odată cu apariţia tiparului şi oamenii de rând au un tot mai mare acces la Book of Hours. Inainte Book of Hours comandată de puţinii meşteşugari sau comercianţi, care şi-o permiteau, avea cele trei culori de bază, iar miniaturile erau doar schiţate, putând fi finalizate în viitor.

Insă accentul personal poate fi cel mai bine dedus din iconografie. Miniaturile erau executate uneori de importanţi artişti ai timpului, Jan Van Eyck sau Jean Fouquet16.

Patronii cărţilor erau pictaţi în general într-un moment de rugăciune sau împlicaţi într-un act de pietate. Oamenii de rând se regăsesc în reprezentările referitoare la muncile câmpului.

Iconografierea proprietarilor cărţii în ipostaze devoţionale în care un loc central îl ocupă o carte deschisă. Aşadar posesorii nu doar se roagă, dar au şi instrumentul care îi face să fie cât mai aproape de divinitate şi certitudinea că sunt rugăciunile care trebuie.

Este cazul soţiei ducelui de Burgundia, Joanna de Castilia, al Yolandei de Soissons sau al familiei de Tourotte17.

In ceea ce privesc sursele pentru istoria lecturia avem ca primă linie reprezentările evangheliştilor. Spre deosebire de antichitate când filosofii erau la rândul lor imortalizaţi iconografic, reprezentările evangheliştii indică un alt sens al practicilor în sine de scris şi citit. Filosofii nu erau imortalizaţi scriind, ci dictând unor scribi. Scrisul ca şi practică era considerat prea puţin nobil pentru statutul lor. Dar creştinismul remediază această percepţie prin faptul că evangheliştii sunt ei înşişi cei care scriu, înnobilând acest gest. Cu atât mai mult cu cât evangheliştii scriu sub influenţa divină cuvintele de căpătâi ale omenirii. Cuvântul lui Dumnezeu se transmite prin scris şi se face cunoscut prin citit.

Nuanţa profană în iconografia cărţii devoţionale apare în reprezentarea unor sfinte cu atribute bine definite, în timp ce îşi citeau rugăciunile. Prima dintre acestea este Sfânta Katherina din Alexandria. Nu există certitudini asupra existenţei sale decât legenda care o plasează în secolul III într-o familie princiară şi căreia i s-a atribuit o frumuseţe şi o întelepciune ieşite din comun. Intr-o polemică publică a reuşit să convertească peste 50 de filosofi la creştinism, motiv pentru care a fost arsă pe rug. In perioada medievală devine sfânta-patroană a unor universităţi, şcoli, a tipografilor sau a notarilor18. Concentrarea şi interiorizarea textului sunt sugerate de poziţia orizontală şi ţinerea mâinii drepte pe carte.

Sfânta Margareta din Antiochia provine şi ea dintr-o familie princiară, nedorită de tatăl ei. Crescută de o doică va fi botezată de mică. Este o sfântă populară în Evul Mediu având în vedere puterile ei de a înfrânge forţele răului şi suportul pe care îl acorda femeilor însărcinate şi nou-născuţilor. Este reprezentată aşezată pe un dragon, cu însemnele creştinătăţii şi cu o carte deschisă înspre privitor. Sfânta Margareta a învins forţele răului prin credinţă a cărei suport a fost reprezentat de cartea de rugăciuni.


In miniaturile descriptive pentru rugăciunile dedicate Sfântului Spirit cartea ocupă iarăşi un rol central. Pe lângă sugestia importanţei Sfântului Spirit în salvarea omenirii, coborârea Spiritului Sfânt conferă discipolilor abilitatea de a vorbi şi înţelege toate limbile pământului.

Book of Hours face trecerea de la pietatea publică la cea privată. Dacă în secolul XIII până şi cei bogaţi care deţineau psaltiri şi aveau propriile capele, iar atunci când se rugau erau asistaţi de capelani, în secolele XIV-XV se face trecerea spre participarea directă la experienţele spirituale fără suportul călugărilor. Această necesitate survine din nevoia de a integra spiritualitatea în lumea reală şi a se desprinde de lumea austeră a mănăstirilor de care se simţeau tot mai străini. De asemenea, în această perioadă există o aplecare tot mai mare spre alfabetizare în rândul elitei. Insă alfabetizarea însemna în principal capacitatea de a citi şi de a aprecia cultura, dar practica scrisului va rămâne tot în posesia clerului, notarilor, scribilor.

Iconografierea personajelor citind în intimitate denotă esenţa naturii contemplative a devoţiunii private şi simultan încurajează asumarea unor practici intelectuale dezirabile în noul context social (dezoltarea comerţului, răspândirea tot mai ridicată a documentului, noile interese ale elitei şi nevoia de a găsi noi specificităţi faţă de popor, privatitatea tot mai necesară). Miniaturile în care Fecioara Maria apare ca supravechetoare în timp ce diverse sfinte îşi spun rugăciunile au fost folosite ca argument de către feministe cum că ar fi o sugestie la faptul că femeile trebuie să înveţe să citească pentru a-şi putea educa şi copii în aceste taine.

Deşi aceste cărţi au fost răsfoite de cel puţin opt ori pe zi pe perioade lungi de timp unele dintre ele au fost transmise într-o stare foarte bună. Un motiv pentru o asemenea grijă ar fi şi faptul că după Reforma catolică Book of Hours primeşte simbolul amintirii individualismului religios al papiştilor19.

In miniaturile cărţilor editate în secolele XIV-XV cartea devine un detaliu tot mai pregnant. Practicile necesare culturalizării încep să devină puncte de interes şi pentru alte grupuri sociale, nu doar pentru cler şi profesionişti (notari, scribi). Apariţia tot mai frecventă a cărţii indică începuturile unor mutaţii sociale care îşi cer validarea de la divinitate. Este cea mai subtilă formă de a transmite unui public tot mai larg că alfabetizarea este un lucru firesc în orânduirea creată de divinitate.

Surse imagini:

BIBLIOGRAFIE:

Book of Hours (Phaidon Miniature Edition), Ed. Phaidon Press Ltd, June 13, 1996.

Canning, Jonathan, Colourful Devotions, Art Book; Mar1998, Vol. 5 Issue 2, http://search.ebscohost.com/login.aspx?direct=true&db=a9h&AN=10451775&site=ehost

Chartier, Roger, Lecturi şi cititori în Franţa Vechiului Regim, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1997,

Harthan, J P, The Salisbury Book of Hours, History Today; Jun78, Vol. 28 Issue 6, http://search.ebscohost.com/login.aspx?direct=true&db=hlh&AN=4864495&site=ehost-live

Koert, Horst, An Unrecorded Book of Hours, Printed by Plantin with a (Partly) Unrecorded Series of Illustrationsm , Quaerendo; Winter2007, Vol. 37 Issue 4, http://search.ebscohost.com/login.aspx?direct=true&db=a9h&AN=27921702&site=ehost-live

Maddocks, Hilary, Geofroy Tory's 1531 Book of Hours.(Critical essay), The La Trobe Journal. 79 (Autumn 2007): 42(14). Academic OneFile. Gale. BCU Cluj Napoca. 6 May 2009

Marshall, Peter, Marking the Hours: English People and their Prayers 1240-1570, Journal of Early Modern History; 2007, Vol. 11 Issue 4/5, http://search.ebscohost.com/login.aspx?direct=true&db=a9h&AN=27611636&site=ehost-live

http://medievalwriting.50megs.com/writing.htm, 19 mai 2009.

http://www.readingwoman.org/en/cols/2003/1.html, 21 mai 2009

1 Book of Hours (Phaidon Miniature Edition), Ed. Phaidon Press Ltd, June 13, 1996, p. 5.
2 http://medievalwriting.50megs.com/writing.htm, 19 mai 2009.
3 Jonathan Canning, Colourful Devotions, Art Book; Mar1998, Vol. 5 Issue 2, p 7, http://search.ebscohost.com/login.aspx?direct=true&db=a9h&AN=10451775&site=ehost-live
4 Roger Chartier, Lecturi şi cititori în Franţa Vechiului Regim, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1997, p.139
5 Horst Koert, An Unrecorded Book of Hours, Printed by Plantin with a (Partly) Unrecorded Series of Illustrationsm , Quaerendo; Winter2007, Vol. 37 Issue 4, p 295, http://search.ebscohost.com/login.aspx?direct=true&db=a9h&AN=27921702&site=ehost-live
6 Jonathan Canning, Op. Cit., p 8.
7 Peter Marshall, Marking the Hours: English People and their Prayers 1240-1570 Journal of Early Modern History; 2007, Vol. 11 Issue 4/5, p 401, http://search.ebscohost.com/login.aspx?direct=true&db=a9h&AN=27611636&site=ehost-live.
8 Ibidem, p 403.
9 J P Harthan The Salisbury Book of Hours, History Today; Jun78, Vol. 28 Issue 6, p 407, http://search.ebscohost.com/login.aspx?direct=true&db=hlh&AN=4864495&site=ehost-live
10 Hilary Maddocks, Geofroy Tory's 1531 Book of Hours.(Critical essay), The La Trobe Journal. 79 (Autumn 2007): 42(14). Academic OneFile. Gale. BCU Cluj Napoca. 6 May 2009.
11 Eadem
12 J P Harthan, Op. Cit., p 409.
13Ibidem, p. 410.
14 Jonathan Canning, Op. Cit, p 8.
15Peter Marshall, Op. Cit., p 402.
16 Book of Hours, p 17.
17 Book of Hours, plate 30, 31, 32.
18 http://www.readingwoman.org/en/cols/2003/1.html, 21 mai 2009.
19 Peter Marshall, Op. Cit., p 403.
webmaster@bcucluj.ro