Articol de Florentina Maria Ghişa
(masterand, anul II
la Ştiinţele Informării şi Documentării,
Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca)

Rezumat

Cercetătorii au o serie de nevoi de informare specifice, care vizează accesul cât mai liber şi direct la informaţie de specialitate, trendul general fiind înspre sursele de informare digitale. Dintre categoriile de biblioteci existente, bibliotecile ştiinţifice/specializate sunt primele care promovează o serie de servicii pentru a veni în întâmpinarea acestor necesităţi: conectarea la reţele de biblioteci, acces la cataloage on-line şi baze de date de full-text şi full-image, acces la portaluri, open-access etc. Ele trebuie să-şi îmbunătăţească propriile colecţii digitale, să-şi updateze cataloagele şi referinţele on-line. Dialogul cu cercetătorii pentru realizarea unui feed-back are un rol foarte important în procesul de educaţie informaţională şi de oferire de consultanţă pentru folosirea serviciilor de acest gen. Nu în ultimul rând, trebuie să-şi îmbunătăţească relaţiile cu celelalte instituţii care deţin surse de informare relevante pentru cercetători: arhive, muzee, biblioteci de alt tip etc.

Aspecte introductive

Cercetătorii reprezintă un tip special de utilizatori. Nevoia lor de informare şi modalităţile prin care ei obţin informaţiile sunt în directă legătură cu tipul de cercetare pe care îl desfăşoară. Aceasta influenţează şi relaţia pe care cercetătorii o au cu bibliotecile ştiinţifice sau de orice alt tip şi apelul pe care ei îl fac la serviciile oferite de acestea. În acest sens, trebuie să facem o distincţie necesară între cercetătorii din domeniul tehnic şi cei din domeniul ştiinţelor umaniste. Astfel, statisticile arată că în zilele noastre cercetătorii vizitează bibliotecile cu o frecvenţă mai redusă decât o făceau în urmă cu cinci ani. Ei folosesc din ce în ce mai mult sursele digitale de informare. Acest trend va continua şi este mai accentuat în ceea ce îi priveşte pe cercetătorii din domeniile tehnice. Dacă ne referim la domeniile umaniste, vom observa că o majoritate semnificativă de cercetători preţuiesc în mod deosebit serviciile oferite în spaţiul clădirilor bibliotecilor. Sursele de informare de care au nevoie cercetătorii din domeniile umaniste sunt mai puţin disponibile în format digital, însă acest aspect se va schimba de asemenea în timp¹. Pornind de la aceste constatări generale, bibliotecile ştiinţifice în special, vor identifica în mod concret care sunt nevoile specifice ale cercetătorilor, vor găsi noi metode pentru a-şi atrage şi menţine acest tip de utilizatori, anticipându-le necesităţile şi adaptându-şi serviciile în vederea satisfacerii acestora.

1. Necesităţile de informare ale cercetătorilor

În cazul acestei categorii de utilizatori bibliotecile de orice tip se vor concentra pe un anumit tip de informaţie: informaţia specializată şi accesul la aceasta. Ea trebuie să acopere contribuţiile ştiinţifice realizate până în acel moment, cercetătorii urmărind în primul rând să beneficieze de informaţii de ultimă oră din domeniul lor de activitate, oricât de restrictiv ar fi acesta. De aceea, ei sunt interesaţi să obţină cât mai rapid aceste date, reducând în acelaşi timp durata şi efortul pentru obţinerea ei. Cercetătorii din toate domeniile îşi doresc să aibă acces direct la conţinuturi în format digital pe care să le poată accesa de pe calculatoarele personale, iar interesul în această direcţie este tot mai mare. Aşa se explică cererea foarte mare pentru articolele de specialitate publicate în revistele postate on-line. Informaţiile digitale tind să înlocuiască tot mai mult lucrările tipărite, însă acest proces este unul de lungă durată şi foarte complex.

În procesul derulării cercetării, cercetătorii apelează la informaţiile şi sursele de informare oferite de mai multe tipuri de instituţii: biblioteci ştiinţifice, universitare, publice, arhive, colecţii speciale ale muzeelor. Pe lângă aceasta, nevoile de informare ale acestora devin tot mai complexe şi variate şi datorită evoluţiilor din ultimii ani ale metodologiilor specifice de cercetare. Se dezvoltă din ce în ce mai mult cercetări interdisciplinare realizate de către echipe de cercetători cu specializări de cele mai multe ori diferite, aceştia având nevoie de informaţii din mai multe domenii. De aici dorinţa cercetătorilor de a fi la curent cu ofertele şi serviciile pe care le oferă instituţiile de acest tip din oraşul său, din ţară dar şi din străinătate.

Prin urmare, cercetătorii sunt interesaţi în legătură cu modul prin care bibliotecarii şi arhiviştii i-ar putea ajuta în muncă şi în adunarea resurselor necesare cercetării. Aşadar, care ar fi aşteptările cercetătorilor privitoare la activitatea bibliotecilor ştiinţifice şi nu numai? Dr. Wilfrid Sühl-Strohmenger concluziona la finalul unuia din articolele sale: "cercetătorii aşteaptă în primul rând dezvoltarea pe mai departe a bibliotecilor digitale, un management activ al informaţiei, mai multă consultare, soluţii pentru portaluri, acces direct şi necomplicat la informaţii ..." ². Este necesar ca bibliotecile să-şi dezvolte strategiile pentru a "sprijini cercetătorii în viitor" şi să susţină mai mult cercetarea decât activitatea educaţională şi pedagogică ³. Se observă astfel, o diferenţiere clară de abordare a bibliotecilor cu privire la nevoile de informare a aceastei categorii specifice de utilizatori faţă de o alta, spre exemplu studenţi, această diferenţiere contribuind într-un mod benefic la dezvoltarea profesională a bibliotecarului care devine un partener de încredere în întreg procesul de diseminare a informaţiei către aceştia. Vom încerca să prezentăm în subcapitolul următor câteva dintre serviciile pe care bibliotecile ştiinţifice şi nu numai, le-au luat sau le pot lua pentru a-şi îmbunătăţi relaţia cu cercetătorii.

2. Noile sarcini şi provocări cu care se confruntă biblioteca ştiinţifică

Pornind de la observaţiile de mai sus, remarcăm că principala provocare pentru bibliotecile ştiinţifice este să asigure un acces rapid, direct şi cât mai liber la informaţii de ultimă oră şi în format digital. Bibliotecile ştiinţifice trebuie să ofere acces electronic neîngrădit la baze de date şi la articole full-text şi full-image. Pentru a realiza acest scop, bibliotecile ar trebui să devină parte dintr-o reţea care să folosească în comun informaţiile şi resursele fiecăreia. În acest sens, unul dintre serviciile cele mai importante ar fi oferirea de acces la reţele internaţionale - asemenea OCLC - Online Computer Library Center - care oferă servicii de identificare, achiziţie, catalogare, împrumut şi conservare a materialului documentar. Acest serviciu este folosit de mai mult de 69000 de biblioteci din 112 ţări. OCLC şi bibliotecile sale membre produc împreună şi susţin WorldCat - catalogul online numit OCLC Online Union Catalog⁴.

Biblioteca ştiinţifică poate să promoveze şi serviciul de open access, care este încă puţin cunoscut, potenţialul său fiind încă subevaluat. Progresul pe mai departe pentru valorificarea marelui potenţial al sistemului de open access de a oferi acces la rezultatele cercetării cere o colaborare efectivă între cercetători, biblioteci şi conducerea acestora la nivel instituţional local şi naţional deopotrivă ⁵. Multe biblioteci universitare încurajează open access prin subvenţionarea unei părţi din taxele de publicare care devin venituri pentru autorii afiliaţi universităţii - bibliotecile servesc astfel ca intermediari prin care cercetătorii găsesc informaţie în sistem open access - acest sistem implică probleme complexe ca şi realizarea subscrierilor sau cea a finanţării⁶.

Tot aici putem să amintim şi faptul că bibliotecile ştiinţifice pentru a ajunge la o paletă mai largă de cercetători / utilizatori, încearcă să promoveze articolele ştiinţifice din propria bază de date pe serviciul oferit de Google şi anume Google-Scholar⁷.

De asemenea, pentru a uşura accesul la resursele electronice din colecţie, bibliotecile pot apela la introducerea de portale⁸ de căutare simultană în multiple baze de date. Această concepţie este cunoscută şi sub denumirea de "metasearch", "federated" sau "broadcast" şi permite o căutare prin utilizarea unei interfeţe unice, în mod simultan, pentru mai multe baze de date. În acest sens putem aminti produse ca SFX, CrossRef or LinkFinder Plus⁹.

Bibliotecile ştiinţifice vor continua şi munca de digitizare a surselor de informare pe care le deţin în custodie, inclusiv pentru lucrările ce sunt incluse în colecţiile speciale, ceea ce are un impact deosebit asupra domeniilor umaniste¹⁰. În acest sens bibliotecile vor asigura cercetătorilor din aceste domenii spaţii speciale de cercetare, un suport tehnic adecvat şi consultanţă de specialitate.

Pentru realizarea acestor obiective, catalogul on-line al bibliotecilor, atât pentru documentele în format digital cât şi pentru cele tipărite, va fi actualizat în permanenţă iar serviciul de referinţă on-line va fi unul activ¹¹. Sunt necesare şi programele de informare informaţională - spre exemplu referitor la sistemul DOI (Digital Object Identifier) ¹², deoarece "identificarea obiectelor în bibliotecile digitale este o sarcină surprinzător de complexă". În acest sens bibliotecile îşi vor îmbunătăţii dialogul cu cercetătorii pentru a vedea cum pot să le sprijine demersurile - dialogul poate fi direct, dar şi pe e-mail - le oferă cercetătorilor ştiri regulate despre serviciile bibliotecii - ceea ce ar putea duce la creşterea utilizării bibliotecii în spaţiul virtual - abonaţii pot primi pe e-mail scurte descrieri ale articolelor şi link-ul către articolul complet - toate acestea îmbunătăţesc şi feed-back-ul de care biblioteca are nevoie¹³.

Însă cheia succesului în a satisface nevoia de informare inter şi pluri disciplinară a cercetătorilor, rămâne colaborarea între bibliotecile de orice tip, o colaborare la nivel multi-instituţional între toate instituţiile furnizoare de informaţie.

Concluzii

Într-o lume în continuă şi rapidă schimbare, bibliotecile se găsesc şi ele într-o etapă tranzitorie şi de permanentă adaptare. Ele trebuie să dovedească dinamism şi deschidere spre un dialog permanent pentru primirea unui feed-back real şi eficient din partea cercetătorilor. Aceasta implică o nouă politică de marketing pe care bibliotecile ştiinţifice şi nu numai trebuie să o dezvolte, venind ele în întâmpinarea utilizatorilor. Prof. O. L. Porumbeanu afirma într-unul din studiile sale: "Considerăm că cea mai bună soluţie în era digitală este ca bibliotecarii să se deplaseze ei spre locul/mediul unde se găsesc utilizatorii şi să încerce să le ofere servicii şi asistenţă acolo" ¹⁴.