Bartha Júlia

Lucrarea lui Tonk Sándor: Universitari transilvăneni din evul mediu (în original: Erdélyiek egyetemjárása a középkorban) reprezintă rodul unei cercetări îndelungate şi cuprinzătoare, publicate la Bucureşti la Editura Kriterion în anul 1979. Cele trei capitole ale cărţii ne oferă informaţii despre universităţile înfiinţate în Evul Mediu şi despre universitarii transilvăneni. Notele şi Anexele ne oferă de asemenea date importante despre listele cu studenţii, localităţile şi anii de înscriere.

Subiectul cărţii îl constituie prezentarea tinerilor transilvăneni, universitari absolvenţi de facultăţi în străinătate, rolul lor social, relevarea semnificaţiei lor în istoria culturii.

Autorul se angajează în prezentarea peregrinatio academica, cu o existenţă de peste 600 de ani. Diferitele studii în străinătate, cunoştinţele şi influenţa universitarilor au fost cele care au contribuit la dezvoltarea şcolarizării transilvănene. Reflecţiile autorului cuprind zonele dincolo de graniţele Transilvaniei istorice şi acoperă întreaga regiune a ţării de dincoace de Carpaţi. Anul 1520 a fost selectat drept punct de tranzit între două epoci, deoarece aceasta este o perioadă a istoriei medievale care a dat naştere unor schimbări profunde în toate aspectele vieţii, şi în care s-a manifestat un interes crescând faţă de ştiinţe. Numărul de 2496 studenţi care au studiat în străinătate susţin statistic acest fapt.

Pe lângă aplicarea metodei descriptive, prin liste de cifre şi ilustraţii grafice, autorul a încercat să realizeze o prezentare mai atrăgătoare şi, în acelaşi timp, de o natură statistică sporită a activităţii universitarilor transilvăneni în diversele domenii ale vieţii. Prin aplicarea metodei statistice cartea contribuie la îmbogăţirea materialului sursă şi a datelor statistice şi demografice atât de mult dorite în cercetările istorice din ţară. Universităţile medievale, participarea studenţilor transilvăneni la viaţa universitară din străinătate sunt prezentate în lumina datelor statistice, şi evoluţia anuală şi defalcată pe universităţi a numărului transilvănenilor înscrişi la facultăţi străine este reflectată în tabele.

Lucrările sursă, foile matricole universitare, documentele universitare, procesele verbale ale facultăţilor şi naţiunilor, diplomele care atestă identitatea şi activitatea universitarilor transilvăneni din Evul Mediu asigură posibilitatea luării într-o evidenţă aproape exhaustivă a tinerilor transilvăneni.

Două capitole ale cărţii (I. Universităţi medievale; II. Studenţi transilvăneni la universităţile medievale) ne oferă o descriere precisă şi detaliată a universităţilor înfiinţate în Evul Mediu şi a universităţilor la care au studiat transilvănenii. Aceste universităţi sunt: Cracovia, Praga, Leipzig, Köln, Heidelberg, Paris, Basel, Viena, Padova, Ferrara, Bologna, Florenţa, Roma, Napoli, Sienna, Perugia, Ingolstadt şi Buda.

Autorul ne informează despre originea studenţilor transilvăneni, despre poziţia lor socială şi geografică, deoarece acestea semnalează schimbările care s-au produs în societatea ardeleană în Evul Mediu, şi al căror rezultat a fost transformarea raportului diferitelor categorii şi straturi sociale faţă de problema culturii. Iniţial marii nobili şi ierarhii aflaţi în poziţii elite au fost cei interesaţi de studii, şi tot ei au fost cei care şi-au putut asigura susţinerea financiară a studiilor costisitoare în străinătate. Însă, începând cu secolul al XV-lea, treptat şi în mod continuu asistăm la participarea la studii a orăşenilor, a micilor nobili, şi într-o măsură mai mică a ţăranilor liberi şi mai rar chiar a urmaşilor iobagilor.

Universitarii de origine română care au studiat în străinătate au fost în mod obligatoriu catolici şi, de cele mai multe ori, nobili.

Munca de cercetare a autorului acoperă şi conţinutul, durata studiilor şi metodele de predare, evenimentele vieţii studenţeşti: călătorii la universităţi, începuturile vieţii studenţeşti (înscriere şi acomodare), cariera universitară a studenţilor, cheltuielile de studiu şi sacrificiile asumate de societatea ardeleană pentru studii, respectiv, defalcarea pe facultăţi a studenţilor transilvăneni prezentaţi la examene.

Rolul social al intelectualilor absolvenţi de facultate este prezentat în capitolul al treilea al cărţii (III. Absolvenţii de facultate şi societatea transilvăneană din Evul Mediu). De cele mai multe ori, aceştia ocupă poziţii intelectuale. Orăşenii s-au străduit să asigure învăţători bine pregătiţi, absolvenţi de universitate pentru educarea copiilor lor, care s-au întors cu iubirea de carte, însă au fost disponibile şi poziţii juridice, ecleziastice şi cancelare, mai avantajoase economic.

Lista studenţilor inclusă în Anexă conţine date importante privind studiile, viaţa şi activitatea studenţilor. Sursele le reprezintă foile matricole şi alte liste de studenţi deja publicate. Numele studenţilor sunt publicate în ordinea alfabetică a prenumelui latinizat, aşa cum apar în sursele din acea vreme.

Indexul localităţilor are drept scop prezentarea centralizată a datelor geografice privind locurile de origine şi apartenenţa socială a studenţilor transilvăneni înscrişi la universităţile medievale înainte de 1520. Corespondentul denumirilor modificate adesea până la limita neidentificabilităţii în foile matricole medievale este stabilit prin dicţionarul istoric al localităţilor al lui Coriolan Suciu: Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, vol. I-II, Bucureşti, 1967-68, iar denumirile oficiale actuale sunt date în baza lucrării lui Iorda Ion - Gâtescu Petre-Oancea: Indicatorul localităţilor din România, Bucureşti, 1974.

Epilogul formulează concluziile autorului, şi anume faptul că practica peregrinatio academica juca un rol deosebit de important în evoluţia vieţii ştiinţifice. Intelectualii cu studii în străinătate au fost reprezentanţii relaţiei spirituale între Europa de Vest şi de Est, ei au putut participa la modul activ la marile mişcări spirituale ale diferitelor epoci, iar după întoarcerea lor, au devenit cultivatori ai relaţiei între pământul natal şi lume, cunoştinţele lor au dirijat dezvoltarea şcolarizării în Transilvania.

Lectura cărţii m-a convins despre faptul că intelectualii care au optat pentru studii universitare au jucat un rol deosebit de important în istoria culturii medievale.