ISSN 1584-1995   
Nr. 17   
   BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "LUCIAN BLAGA" - CLUJ-NAPOCA | Număr curent | Arhiva | Opinii | Harta site | Pagina BCU |
RUBRICI
BIBLIOTECA ÎN ACTUALITATE
INFORMARE PROFESIONALĂ
     FOCUS
     MERIDIANE
CARTE, CULTURĂ, CIVILIZAŢIE
     BIBLIOTECI DE IERI ŞI DE AZI
     UNIVERS CULTURAL
     CĂRŢI SUB LUPĂ
CULTURA ÎN ALTE IPOSTAZE
COLECTIV REDACŢIE
EDITOR COORDONATOR:
- Dr. Florina Ilis
MEMBRII FONDATORI:
- Adriana Szekely
- Liana Brânzaş Grigore


Coordonatori practică studenţi:
- Conf.dr. Valentin Orga
- Conf.dr. Ionuţ Costea

NUMĂRUL DIN APRILIE:
- Redactor şef:
     Monica-Gabriela Culic
- Redactor şef adj.:
     Nicolina Buzle
- Secretari:
     Lavinia Păcurar
     Roxana Bălăucă
WEBMASTER
Liana Brânzaş Grigore

BIBLIOREV PRIN E-MAIL


Dacă doriţi să fiţi anunţaţi prin e-mail la apariţia noilor numere ale revistei, aveţi posibilitatea de a vă înscrie aici.


CĂUTARE ÎN ARHIVĂ

 
powered by FreeFind
CARTE, CULTURĂ, CIVILIZAŢIE
- Univers cultural -
PORTRET ÎN GALERIA BIBLIOLOGILOR ROMÂNI : IOAN BIANU

Mrd. Ioana Costin

Unul dintre cei mai desăvârşiţi bibliotecari şi bibliologi, o personalitate notorie a culturii româneşti este istoricul literar, filologul, profesorul şi bibliograful Ioan Bianu. S-a născut în anul 1856, în satul Făget de pe râul Târnava Mare din Transilvania, şi s-a format într-un mediu spiritual elevat, urmând primele clase ale şcolii, la Blaj, un faimos centru spiritual1. A urmat apoi cursurile superioare, de la Facultatea de Litere din Bucureşti, audiind şi alte cursuri de filologie romantică la Milano, Madrid şi Paris2.

Cea mai importantă contribuţie a lui Ioan Bianu a fost legată de Biblioteca Academiei, el fiind creatorul şi mentorul ei mai bine de jumătate de secol. Timp de peste cinci decenii a activat şi administrat Biblioteca Academiei, bibliotecă cu admirabile tradiţii în sânul căreia s-au format adevăraţi specialişti în domeniu. Înţelegând perfect rostul şi utilitatea ei în societate, prin diversitatea acţiunilor şi a implementărilor, cu impact semnificativ, a transformat-o într-o instituţie ştiinţifică accesibilă, modernă şi de prestigiu.

Întors de la specializare din străinătate, Bianu mărturisea, că mai mult decât de cursurile filologice, era atras de marile biblioteci din aceste ţări - Biblioteca din Palatul Brera, Italia, Biblioteca Naţională din Paris, Biblioteca Bodleiană din Oxford, de modul lor de organizare şi de activitate ştiinţifică: "văzusem prin ţările prin care am trecut, de la Moscova până la Oxford, măreţele biblioteci din toate oraşele de cultură"3. Ioan Bianu, a revenit în ţară, şi şi-a legat destinul de Biblioteca Academiei Române. În anul 1879, a fost încadrat la Biblioteca Academiei pe postul de arhivist-bibliotecar, urmând apoi cele mai importante activităţi: director al bibliotecii (1884 - 1935), secretar general al Academiei Române, preşedinte şi vicepreşedinte al acestui mare forum, lăsând urme adânci în toate posturile ocupate, identificându-se cu interesele lor. Chiar din acel an 1879, Bianu şi-a început în modul cel mai serios şi mai ştiinţific munca sa de îmbogăţire a colecţiilor bibliotecii cu materialele cele mai rare şi utile studiului limbii, literaturii şi istoriei poporului român.

În anul 1901, din iniţiativa lui Bianu şi a lui D. A. Sturdza, Biblioteca Academiei a crescut cu aproximativ 50.000 de volume, peste alţi trei ani biblioteca cuprinzând 100.000 de volume tipărite, pentru ca în zilele noastre mergând pe linia politicii culturale a lui Ioan Bianu, Bilioteca Academiei Române să ajungă la un fond impunător, comparabil cu cel al marilor biblioteci ale lumii4. Entuziasmul de care a dat dovadă, Ioan Bianu, a generat din start, multe iniţiative. Unele dintre aceste iniţiative, ar fi întocmirea în 1884, a primului Regulament pentru Biblioteca Academiei, care a definit cadrul organizatoric general al acestei instituţii şi liniile de perspectivă ale evoluţiei sale, dar şi lupta pentru o Lege a Depozitului Legal (1885)5. Regulamentul prevedea constituirea colecţiilor bibliotecii, organizarea unui sistem de cataloage, impunea normele minimale de catalogare şi preciza în mod foarte clar relaţiile cu publicul şi căile de valorificare a colecţiilor6.

În anii 1903 şi 1905, odată cu creşterea vertiginoasă a colecţiilor, a operat marea separare biblioteconomică a cărţilor de periodice şi a adoptat din mers aşezarea pe formate. În 1918 a introdus sistemul de clasificare Otto Hardwig, dar nu a ezitat ca în 1915, să-l înlocuiască cu un alt sistem, cel al clasificării zecimale universale (CZU)7. O altă iniţiativă a lui Bianu au fost donaţiile de carte a unor biblioteci din străinătate, lovite de diferite cataclisme. Alte iniţiative îndrăzneţe ale lui Bianu, sunt cele legate de împrumuturile reciproce de carte, schimburile interbibliotecare cum le numim azi, îmbogăţind astfel fondul de carte, dar în acelaşi timp şi extinzând aria de penetrare a istoriei culturii şi civilizaţiei româneşti. Colaborările externe au fost rodnice prin schimbul de informaţii documentare şi prin vizitele efectuate.

Cea mai asiduă muncă a lui Ioan Bianu a fost aceea de a aduna în bibliotecă toate tipăriturile trecutului, dar şi pe cele recente ale intelectualilor din diferite domenii, în ideea de a constitui un fond naţional util demn de o bibliotecă pentru studiu şi ştiinţă. Prin grija lui Ioan Bianu s-au adunat un număr variat de tipuri de publicaţii: cărţi, manuscrise, periodice, stampe, portrete etc., documente ce necesitau un sistem de organizare aparte.

Prima problemă care se punea pentru Bianu, încă din 1894, era pregătirea instrumentelor ştiinţifice care să informeze pe cititori precis şi rapid asupra fondurilor de cărţi, manuscrise, periodice din bibliotecă, într-un cuvânt putem spune catalogarea8. Multe fişe din perioada primei catalogări, au fost scrise cu multă stăruinţă şi pricepere chiar de către Ioan Bianu: "care avea un scris nervos, cu trăsături energice, uşor aplecat, cu grupe de litere înghesuite, însă întotdeauna clar şi uşor descifrabil"9. Bianu nu a conceput catalogarea doar ca o operaţie biblioteconomică, ci ca pe un real mijloc de informare, ca o adevărată operă bibliografică. Călătoriile prin bilbiotecile marilor metropole, l-au influenţat şi l-au impulsionat pe marele bibliograf, să transforme biblioteca într-un adevărat laborator ştiinţific în care să eleboreze repertoriile bibliografice ale ştiinţei şi culturii. Astfel că în anul 1894 alcătuieşte Planul bibliografiei naţionale care a fost aprobat imediat în anul 1895. Acest plan bibliografic venea din partea bibliotecarului cu autoritate ştiinţifică, îmbogăţită prin studii bibliografice, din partea omului de ştiinţă cu experienţă în domeniul publicaţiilor, din partea unui om cu voinţă şi multă pricepere care ştia precis ce trebuie făcut10. Planul bibliografic din 1895, a fost elaborat potrivit cu principiile şi metodele bibliografice moderne, iar acest amplu plan al bibliografiei naţionale retrospective se împărţea în trei mari părţi: 1) cărţi vechi de la 1507 până la 1830; 2) cărţi moderne de la 1831 şi până azi; 3) cărţi străine privitoare la români11.

Ioan Bianu a realizat Bibliografia românească veche ale cărei fascicole apar în anul 1898, alături de alţi doi mari bibliografi: Nerva Hodoş şi Dan Simonescu12. Bibliografia românească veche, este o lucrare monumentală, de proporţii, o lucrare ce conturează întreaga spiritualitate românească: viaţa economică, politică, socială, culturală, o lucrare de mare succes ce s-a bucurat de multe elogii.

Primul volum din Bibliografia românească veche, este o lucrare de proporţii, alcătuită în 4 tomuri şi cuprinde toate tipăriturile de pe teritoriul României în orice limbă de publicare de la 1508 până la 1830. După Bibliografia românească veche, valorificând cunoştinţele şi experienţa acumulată, Ioan Bianu, a realizat împreună cu R. Caracaş şi Gh. Nicolăiasa, Catalogul manuscriselor româneşti în 3 volume, apărut în anii 1907, 1913 şi 193113.

De asemenea, Ioan Bianu a iniţiat şi a contribuit la tipărirea Catalogului manuscriselor greceşti, a coordonat publicaţii periodice româneşti (ziare, gazete, reviste), a conceput un Catalog alfabetic (1820 - 1906), a conceput şi contribuit la editarea a 53 de fascicule din Creşterea Colecţiilor, ca o oglindă a noilor intrări în bibliotecă14. Sub îndrumarea lui Ioan Bianu, s-a organizat în 1924 la Bucureşti primul Congres Naţional al Bibliotecarilor, care a avut ca urmare crearea la 15 septembrie 1924, a primei Asociaţii a Bibliotecarilor din România al cărei preşedinte perpetuu a devenit15. Tot el este cel care a scris numeroase prefeţe, lămuriri, note, observaţii, referinţe la toate lucrările bibliografice iniţiate, dirijate şi controlate de el.

Bibliografiile, care sunt adevărate lucrări speciale, au devenit deschizătoare de drumuri şi instrumente indispensabile numeroşilor cercetători. Activitatea ştiinţifică desfăşurată de Ioan Bianu are o mare însemnătate naţională şi nu numai. Devenind şi fiind un specialist de înaltă ţinută, activitatea ştiinţifică desfăşurată de Ioan Bianu în domeniul bibliografiei, a fost unanim şi favorabil apreciată de către specialiştii în domeniu, din ţară şi de peste hoatre.

Lingvistul vienez: W. Mayer - Lübke a numit Bibliografia Românească Veche "operă monumentală", bibliograful de la Atena D. Ghinis scrie că ea "face cinste în primul rând autorilor ei, şi apoi Academiei Române care a suportat cheltuielile acestei luxoase ediţii", Gustav Weigand de la Leipzig scria că este "măreţ concepută şi strălucit realizată", iar savanţii ruşi au scris la apariţia primului volum că "el umple un mare gol în bibliografia cărţilor slave"16. Deşi era o figură sobră şi serioasă, Ioan Bianu, era o persoană modestă, sinceră, corectă, dornică de a oferi ajutor şi îndrumare colaboratorilor săi cu care muncea, cu multă pasiune şi mult devotament.

Ioan Bianu şi-a slujit cu adevărat profesia, reuşind să aducă biblioteconomia la înălţimea unei ştiinţe superioare, iar înalta pregătire de specialitate, pasiunea şi dăruirea lui rămân exemple vii pentru generaţiile actuale şi viitoare de bibliotecari.

Bibliografie:

  1. Buluţă, Gheorghe ; Petrescu, Victor, Galeria bibliologilor români, Târgovişte : Ed. Bibliotheca, 2003.
  2. "Centenar Dan Simonescu : Cartea şi Biblioteca : contribuţii la istoria culturii româneşti", Târgovişte : Ed. Bibliotheca, 2002.

sus



1Buluţă, Gheorghe ; Petrescu, Victor : "Galeria bibliologilor români", Târgovişte : Ed. Bibliotheca, 2003, p. 27;
2Ibidem, p. 27.
3"Centenar Dan Simonescu : Cartea şi Biblioteca : contribuţii la istoria culturii româneşti", Târgovişte : Ed. Bibliotheca, 2002, p. 112.
4 Ibidem, p. 111 - 112.
5Buluţă, Gheorghe; Petrescu, Victor, op. cit., p. 28.
6Ibidem, p. 28.
7Ibidem, p. 28-29.
8"Centenar Dan Simonescu...." , op. cit., p. 112.
9Ibidem, op. cit., p. 113.
10Ibidem, p. 113.
11 Ibidem, p. 113.
12Buluţă, Gheorghe; Petrescu, Victor , op. cit., p. 29.
13"Centenar Dan Simonescu...." , op. cit., p. 113.
14 Ibidem, p. 113-114.
15Buluţă, Gheorghe; Petrescu, Victor, op. cit., p. 29.
16"Centenar Dan Simonescu..." , op. cit., p. 114.

sus
webmaster@bcucluj.ro