ISSN 1584-1995   
Nr. 17   
   BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "LUCIAN BLAGA" - CLUJ-NAPOCA | Număr curent | Arhiva | Opinii | Harta site | Pagina BCU |
RUBRICI
BIBLIOTECA ÎN ACTUALITATE
INFORMARE PROFESIONALĂ
     FOCUS
     MERIDIANE
CARTE, CULTURĂ, CIVILIZAŢIE
     BIBLIOTECI DE IERI ŞI DE AZI
     UNIVERS CULTURAL
     CĂRŢI SUB LUPĂ
CULTURA ÎN ALTE IPOSTAZE
COLECTIV REDACŢIE
EDITOR COORDONATOR:
- Dr. Florina Ilis
MEMBRII FONDATORI:
- Adriana Szekely
- Liana Brânzaş Grigore


Coordonatori practică studenţi:
- Conf.dr. Valentin Orga
- Conf.dr. Ionuţ Costea

NUMĂRUL DIN APRILIE:
- Redactor şef:
     Monica-Gabriela Culic
- Redactor şef adj.:
     Nicolina Buzle
- Secretari:
     Lavinia Păcurar
     Roxana Bălăucă
WEBMASTER
Liana Brânzaş Grigore

BIBLIOREV PRIN E-MAIL


Dacă doriţi să fiţi anunţaţi prin e-mail la apariţia noilor numere ale revistei, aveţi posibilitatea de a vă înscrie aici.


CĂUTARE ÎN ARHIVĂ

 
powered by FreeFind
CARTE, CULTURĂ, CIVILIZAŢIE
- Univers cultural -
DUBLA IDENTITATE A UNEI CĂRŢI
SAU DESPRE LIMITELE ATINSE ALE AUTOPLAGIATULUI

Dr. Vlad Popovici

Fenomenul autoplagiatului1, în varii forme, a devenit un loc comun în scrisul istoric autohton, facilitat de mijloacele de redactare electronică, indolenţă, nesimţire şi, în ultimul timp, de susţinerea publică din partea unor figuri importante ale dezbaterilor istoriografice autohtone2. Chestiunea nu e nouă, autoplagiatul putând fi regăsit şi printre clasicii literaturii române. Cine citeşte, de exemplu, publicistica politică a lui Ioan Slavici (nu am ales întâmplător acest exemplu din părţile Aradului) poate rămâne uimit cum aceleaşi fragmente se perindă prin varii broşuri, fără a mai lua în calcul editorialele din presă. Dar nu aici e locul şi nu acum e momentul pentru filosofia deontologiei editoriale.

Obiectul rândurilor mele îl reprezintă evidenţierea unui caz aparte de autoplagiat, constând în publicarea aceleiaşi cărţi sub două titluri diferite, cu ISBN-uri diferite cu un colectiv editorial puţin modificat, dar la aceeaşi editură, în acelaşi oraş, în acelaşi an, cu exact aceeaşi paginaţie şi, (sic!) în cadrul aceleiaşi colecţii.

Lucrarea/lucrările la care fac referire sunt:

  1. Melente Nica, Gabriela Groza, Emil Şimăndan, Evoluţia şi tipologia presei arădene, Arad, Editura Fundaţiei "Ioan Slavici", 2006, 389 p.
    ISBN 973-8093-37-8 (în continuare 1a);
  2. Emil Şimăndan (coord.), Vocaţia multiculturală a presei arădene, Arad, Editura Fundaţiei "Ioan Slavici", 2006, 388 p.
    ISBN (10) 973-8093-45-7; ISBN (13) 978-973-8093-45-4 (în continuare 1b).

1a se consideră a fi o sinteză de istoria presei locale, în comitatul, ulterior judeţul Arad. 1b, conform titlului, se ocupă tot de istoria presei arădene, dar din perspectiva valenţelor ei multiculturale.

Formatul cărţilor este diferit: 1a: 14,4/20,5 cm.; 1b. 12/18,5 cm.

  1a        1b

1a este editată sub egida Fundaţiei Culturale "Ioan Slavici" Arad, 1b sub egida Bibliotecii Judeţene "A.D. Xenopol" Arad şi a Fundaţiei Culturale "Ioan Slavici" Arad.

Cuvântul înainte la 1a este semnat de Emil Şimăndan şi datat "Arad, 15.nov.2006." Cuvântul înainte la 1b este semnat de Florin Didilescu, Directorul Bibliotecii Judeţene Arad şi data "Arad, 20.XI.2006". O sumară lectură a celui de al doilea, relevă faptul că nu reprezintă decât un rezumat parafrazat al celui dintâi, spre ruşinea d-lui director Didilescu, aş zice eu, care s-ar fi putut strădui să încropească măcar câteva rânduri originale la o carte complet autoplagiată. De notat totuşi faptul că şi-a datat "creaţia" la cinci zile după original.

O întrebare la care nu am găsit răspuns este cea legată de ierahizarea autorilor: de ce, în descrierea CIP 1a are doi autori (G. Groza, E. Şimăndan), iar 1b patru (G. Groza, E. Şimăndan, M. Nica, L. Margea)?

Ultima mare diferenţă între varianta 1a şi 1b este cea reprezentată de cuprins, dar nu de conţinutul acestuia, cum ar fi fost normal, ci de amplasare: 1a are cuprinsul la final, p. 388-389 (de aceea are şi o pagină în plus), în timp ce pentru 1b au fost considerate mai potrivite paginile 5-6.

Lucrările cuprind nouă "părţi" (de ce nu capitole?), cu titluri identice, paginaţie identică (în ciuda formatului diferit!) şi autori identici. O înşiruire a cuprinsului nu ar fi decât o risipă de hârtie, cei curioşi pot verifica cruda realitate la BCU "Lucian Blaga" Cluj-Napoca, cotele:

1a - Legal 200705747 şi 1b - 678967; Legal 200704289

Desigur, se poate ridica justificata întrebare: de ce s-a recurs la acest artificiu oarecum degradant pentru condiţia de autor, editor şi înainte-cuvântător/girant moral? Motivaţiile pot fi diverse şi ele se aplică nu doar în situaţia de faţă, ci în general autoplagiatului. Dacă în privinţa unor studii/fragmente de dimensiuni mici şi medii poate fi luată în calcul comoditatea autorului, studiul meu de caz indică, cel mai probabil, necesitatea cheltuirii rapide (editarea s-a făcut la sfârşitul anului) a unor fonduri cu destinaţie culturală. Se ajunge astfel ca o carte, altfel foarte utilă şi bine întocmită, să piardă deontologic o parte din ceea ce câştigase ştiinţific.

La finalul acestei semnalări, îi invit pe cei interesaţi să zăbovească, măcar din curiozitate, asupra celor două cărţi, să le compare şi, dacă nu-şi vor exprima opinii suplimentare, îi rog să nu îi imite vreodată pe vajnicii istorici ai presei arădene.

sus



1La modul foarte general autoplagiatul reprezintă republicarea unor texte de către acelaşi autor, sub alt titlu sau într-o altă formă, puţin sau deloc modificată, vechile fragmente fiind integrate unui produs ştiinţific declarat "nou".
2vezi Ovidiu Pecican, Autoritatea istoricilor, în vol. Gabriel Moisa (coord.), Studii de istoriografie românească, Cluj-Napoca, 2008, p. 264-266.

sus
webmaster@bcucluj.ro