|
TERAPIA PRIN LECTURĂ
Nicolina Buzle
(Masterand anul II)
De peste 30 de ani, cărţilor li s-a redescoperit o veche virtute: aceea de a vindeca. Acest lucru ne face să ne întrebăm firesc care este locul şi rolul lecturii în viaţa noastră. Este textul literar mai mult decât un mijloc de informare sau destindere?
Încă din 1939 Mircea Eliade ne putea răspunde la această întrebare în « Fragmentarium » : « Avem zeci de mii de formule farmaceutice, de tonice, de siropuri şi mai ştiu eu ce - dar nu s-a gândit nimeni să folosească tehnic această colosală energie sufletească, latentă în cărţi. Literatura poate însemna un stimulent uriaş. Cunosc cel puţin o duzină de tineri care şi-au întărit sufletele zdrenţuite de adolescenţă prin lectura Omului sfârşit al lui Papini. Nu e vorba nici de igienă spirituală, ci numai de tehnica prin care omul modern ar putea folosi izvoare necunoscute de energie şi de contemplaţie, tehnica armonizării sale cu anotimpurile, cu revelaţiile... »
Cărţile ne pot aduce un ajutor imens, ne conferă o anumită cunoaştere, ne adâncesc într-o baie de imaginaţie şi lenta maturizare a gândurilor noastre este propice unor emoţii profunde. Anumite cărţi secretă în noi un puternic antidot împotriva îndoielilor şi nesiguranţelor inerente vieţii cotidiene, altele ne conduc la o pace interioară şi ne liniştesc dezordinea emoţională. Unele cărţi ne marchează atât de mult încât ne fac să ne schimbăm viziunea asupra lumii într-o manieră mai altruistă. Fie că este vorba de romane, poeme, opere filosofice sau psihologice, să încercăm să profităm de momentele de destindere şi să ne consacrăm plăcerii subtile de a lua o carte şi de a o savura pentru că lectura are repercusiuni asupra stării noastre sufleteşti, asupra sănătăţii noastre.
Simplu, biblioterapia poate fi definită ca o terapie de sprijin plecând de la carte, ea interesând atât psihoterapeuţii cât şi bibliotecarii. în cele mai multe cazuri biblioterapia este folosită ca un adjuvant la formele tradiţionale de psihoterapie. Ficţiunea ca instrument terapeutic nu este o idee nouă. în 1930 un terapeut mai nonconformist pe nume William C. Menninger utiliza în terapie diferite forme de ficţiune, povestiri, poezie, romane. Practicanţii psihoterapiei cognitiv-comportamentale sunt printre cei mai entuziaşti suporteri ai biblioterapiei, mai ales în ceea ce priveşte dezvoltarea unor planuri individualizate de tratament.
Biblioterapia şi arta ca terapie par să fie practicate de mult timp, în special în ţările anglo-saxone, bazându-se pe principiul că trebuie dezvoltat un limbaj artistic care să ofere acces la sentimentele ascunse, pentru a le putea exprima şi a putea astfel să fie tolerate în viaţa de zi cu zi. De fapt, toate artele - sub latura lor privitoare la creativitate - contribuie la regăsirea echilibrului : să pictezi, pentru a deveni conştient de forţele tale, să cânţi, pentru a-ţi scoate conflictele din sfera dramaticului, să citeşti cu voce tare pentru a căpăta siguranţă în propria persoană şi pentru a-ţi îmbunătăţii relaţiile sociale etc. Terapia prin artă este foarte utilă pentru copii, pentru adolescenţi şi pentru toţi cei ce au probleme în a-şi exprima prin cuvinte frustrările, suferinţele.
Efectul terapeutic al lecturii se face simţit la cele 3 nivele ale fiinţei umane: fizic, psihic şi spiritual. O formă a biblioterapiei a fost dezvoltată de psihanalista austriacă Anna Freud, autoare a numeroase lucrări de psihologia copilului, anxietate şi depresie, ca formă de terapie prin joc, ca adaptare şi expansiune a psihanalizei, pentru tratamentul copiilor. Biblioterapia nu este însă utilă pentru orice afecţiune psihică. Ea nu pare să aibă efect pozitiv asupra persoanelor cu tulburări cognitive, psihoze, abilităţi intelectuale limitate, dislexie.
Pentru copii, biblioterapia constă din citit, discuţii şi activităţi ludice. Cartea poate fi folosită ca bază pentru discutarea sau desenarea unor subiecte pe care copilul ezita înainte să le facă.
Legătura între bibliotecă şi biblioterapie constă în faptul că serviciul de bibliotecă în comunitate nu trebuie să se limiteze la o singură formă de acţiune. Conceptul de bibliotecă în serviciul comunităţii obligă bibliotecarii să iasă din clădirile bibliotecilor, să meargă în întâmpinarea publicului şi să se integreze în mijlocul populaţiei nu doar prin activităţi de promovare a colecţiilor, ci şi participând la viaţa cotidiană în manieră directă şi personală. Asfel, pentru publicul tânăr al bibliotecilor publice, se poate adăuga acest serviciu de biblioterapie destinat copiilor care evoluează în condiţii sociale dezavantajante.
În România, biblioterapia este foarte puţin practicată în cadrul bibliotecilor publice. Unul dintre motive este acela că bibliotecarul are nevoie de o pregătire specială, complementară, în domeniul psihologiei şi în materie de sănătate. Chiar dacă există puţine experienţe de acest tip, bibliotecarii sunt conştienţi de rolul lecturii pentru grupurile sociale specifice. Un exemplu de experienţă în acest sens este cel al filialei Bibliosan a Bibliotecii Judeţene "Octavian Goga" din Cluj-Napoca, unde se află un Centru de Biblioterapie. Prin colaborarea între bibliotecar şi terapeut, biblioteca publică îşi asumă un rol deosebit de important la construirea personalităţii umane, fiindu-i aproape utilizatorului şi în situaţiile de "impas existenţial".
Biblioteca Municipală « Teodor Murăşanu » din Turda are în vedere, în scopul dezvoltării serviciilor sale în viitorul apropiat, conceperea şi implementarea unui program de biblioterapie destinat copiilor cu vârste între 5-11 ani care să se desfăşoare în spaţiul secţiei pentru copii. Acest program presupune în primul rând o cooperare foarte bună între bibliotecă, şcoală, grupurile de părinţi şi psiho-terapeut. El va fi destinat copiilor cu tulburări emoţionale şi de comportament, respectiv copii timizi, hiperactivi, egocentrici, agresivi, impulsivi, cu schimbări frecvente de atitudine, şi este ajutător pentru munca psihologilor din şcoli. Se va urmări în special modificarea comunicării cu ceilalţi, exprimarea normală a sentimentelor pozitive şi negative, îmbunătăţirea respectului de sine, găsirea de alternative pentru soluţionarea problemelor.
Obiectivul acestei biblioterapii este de a realiza o muncă educativă cu copii care nu beneficiază de o dezvoltare psiho-socială normală prin intermediul tuturor serviciilor pe care le oferă biblioteca, pentru a le trezi dorinţa de lectură, de artă, de cultură.
Identificarea şi formarea grupurilor de lucru se va face cu ajutorul cadrelor didactice şi al psihologilor şi se vor avea în vedere copii care provin din medii cu părinţi alcoolici, părinţi agresivi, supraprotectori, anxioşi, ipohondrii, al căror comportament accentuează la rândul său comportamentul copiilor. Acţiunea trebuie să fie integrală, adică se lucrează în acelaşi timp şi cu părinţii şi se ţine cont de comportamentul familial.
Activitatea de biblioterapie va fi concepută ca un proiect pilot, în colaborare cu o şcoală, şi se va derula pe parcursului unui întreg an şcolar.
Există câteva tipuri de activităţi preconizate a fi utilizate, care au o serie de urmări psihologice favorabile. Baza este povestirea terapeutică sau alte lecturi efectuate de bibliotecar. Activităţile vor fi structurate în :
- Comentariul cărţii citite la secţia pentru copii, nararea poveştii terapeutice, punerea în scenă a unei poveşti educative, cântece pentru copii. Poveştile terapeutice sunt selectate în prealabil de către psihologul terapeut.
- Comentariul unei cărţi împrumutate de la bibliotecă şi citite acasă, povestire terapeutică, punerea în scenă a povestirii terapeutice cu ajutorul marionetelor şi comentarii.
- Comentariul unei cărţi citite la secţia pentru copii, ghicitori, poveşti terapeutice, poveşti şi jocuri recreative, desen în legătură cu subiectul poveştii terapeutice sau recreative. Poveştile vor fi scurte, cu final fericit şi cu personaje cunoscute.
Având în vedere faptul că secţia pentru copii organizează deja de 3 ani poveşti animate cu marionete şi este dotată cu jocuri, punerile în scenă ale poveştilor recreative sau terapeutice şi organizarea jocurilor nu vor fi greu de realizat. Punerea în scenă cu marionete permite, prin acţiunea simbolică, exprimarea şi comunicarea asupra conflictelor din mediul familial şi şcolar. Această acţiune, cu implicarea copiilor, se realizează ca şi etapă finală a consolidării terapiei. Rolurile se distribuie în funcţie de aptitudinile şi caracteristicile fiecărui copil, ceea ce le va permite să aibă încredere în ei în cadrul unei lucrări artistice colective.
Utilizarea jocurilor va fi utilă pentru descărcarea de tensiune şi disciplină, pentru dezvoltarea de comportamente sociale favorabile şi în acelaşi timp şi pentru identificarea de comportamente negative (individualismul, vedetismul, înşelăciunea, jignirea sau ridiculizarea adversarului, egoismul, făţărnicia etc.) care trebuie îndreptate.
Partea cea mai dificilă a proiectului va consta în convingerea unor categorii de părinţi (în special alcoolici, agresivi, cu proastă organizare a mediului familial) să participe, concomitent cu activităţile realizate cu copiii, la « o şcoală a părinţilor » şi să înţeleagă ce înseamnă această activitate şi ce rol are. şcoala părinţilor se va realiza tot în spaţiul bibliotecii şi trebuie să cuprindă întâlniri, cel puţin bilunare, în care se aplică tehnici participative, audiţii muzicale. Temele alese sunt cele care au cel mai puternic impact asupra situaţiei pe care o prezintă fiecare copil. Ea va fi realizată de psihologul şcolii în colaborare cu bibliotecarul. Psihologul trebuie să realizeze o analiză exhaustivă a familiior şi a metodelor lor educative, iar rolul activităţilor realizate este de a favoriza relaţiile de comunicare între copil, familie şi terapeut. Prin intermediul lor părinţii vor cunoaşte alternative de viaţă şi metode educative pentru creşterea copiilor lor. Bibliotecarul îi va informa pe părinţi, la aceste întâlniri, despre comportamentul şi evoluţia copiilor.
Pe lângă ameliorarea clinică ce va fi adusă de biblioterapie, copiii se vor înscrie la bibliotecă şi vor fi stimulaţi către lectură, ceea ce le va favoriza dezvoltarea intelectuală. Prezenţa părinţilor la bibliotecă trebuie trăită de aceştia ca o alternativă didactică şi recreativă.
Articol de: Nicolina Buzle
(Masterand anul II)
sus
|
