Un scriitor postmodern descria intr-una din nuvele sale o societate postcataclismica, ceva in genul filmului Postasul, unde populatia tinea in "viata" sistemul informational, trimitand scrisori catre adresanti necunoscuti, pe teme nesemnificative, doar pentru a mentine circulatia actelor si a informatiei si, implicit, a retelei de comunicatii. O poveste fascinanta despre entropie, despre sisteme inchise, despre lupta oamenilor de a iesi din acestea, chiar cu pretul alienarii, despre speranta si solidaritate umana, singurele capabile de a pastra ordinea universala.

Referirea nu am facut-o intamplator; cand ma uit in dreapta si stanga, cand mai fac si necugetatul gest (intelectual) de a butona telecomanda si pe cel mai putin intelectual de a citi ziarele, vad societatea romaneasca in toata splendoarea diversitatii ei entropice, ma apuca jalea si ma gandesc ce sanse pot avea cetatenii minori ai ei, fara sa indraznesc macar sa iau in calcul pe cei mai batrani de 18 ani. Numai fostul presedinte mai spera vreo 30 de ani de viata prospera, daca avem in vedere expectatiile unei persoane de 45 de ani cu care domnia sa se identifica, ignorand orice lege biologica! Desigur, ca prim-secretar al Uniunii Tineretului Comunist, s-o fi simtit destul de confortabil la varsta aceea si nostalgia l-a napadit brusc, transformandu-se instant in optimismul vesniciei functiilor inalte. Pe de alta parte nici doamna Iliescu (coincidenta de nume!) nu s-a lasat mai prejos si a infruntat varsta pe spinarea doctorilor, care, dupa ce ca si-au demonstrat performantele profesionale, si-au mai auzit si vorbe pe la colegiul medicilor si prin presa ca se joaca de-a dumnezeii si uita de etica profesionala si de varsta bunicutei. Pai ce, numai un sef de stat se poate simti asa tanar? Ma intreb ce o sa-si auda premiatii Nobel in cercetare fundamentala care revolutioneaza genetica celulara si creaza spectrul vietii-fara-de-moarte... Problema e ca "tanara" mamica nu afecteaza decat foarte putina lume in jurul ei, chiar daca dramatic si de neiertat, pe cand celalat ne-a afectat si mai vrea sa ne afecteze ani de zile, sub masca decentei si demnitatii saraciei, care, de altfel, a ascuns cele mai hulpave ambitii si imbogatiri, si a lasat caracatita coruptiei mafiote sa-si dezvolte nestingherita bratele sufocante.

Daca ai facut imprudenta sa-ti doresti copii, ca orice om normal, platesti cu varf si indesat: salarii mici, preturi mari, strictul necesar pentru cresterea copilului devine o problema. Daca mai vrei sa aiba si o educatie ca a ta, sau pe care tu n-ai avut sansa sa o ai ca nu erai membru de partid, sau taticu' a facut puscarie politica, esti chiar pierdut, si nu numai o data, ca trebuie sa platesti o scoala paralela, ci de foarte multe ori, cam de patru-cinci ori pe traseul scolarizarii, cand intri intr-o panica existentiala, de cate ori se "reformeaza" sistemul de invatamant si o iei de la zero, ca o investitie falimentara.

Acum vrem sa intram in normalitate, la noi normalitatea fiind un concept destul de abstract si nu o stare. Fiecare crede, poate chiar crede, ca face bine, ca indreapta raul facut de cei dinainte, dar nimeni nu pare sa tina cont de repercursiunile acestor masuri in structura si functionalitatea societatii. Vrem sa eradicam coruptia si evaziunea fiscala: profesorii care mediteaza copii pentru examene trebuie sa-si faca firme si sa-si plateasca impozitele; nimanui nu-i pasa de ce a ajuns profesorul sa-si petreaca atat de placut timpul liber si weekendurile incercand sa-l scoata la lumina pe nevrednicul elev care, in degringolada din scoala, n-are bunavointa de a fi atent, cand in jurul sau se vorbeste la telefon in timpul orei, sau se arunca avioane de hartie pe trasee nevazute. Doctorii trebuie sa tremure daca cineva indrazneste sa le aprecieze serviciul medical cu o mica atentie, care in termeni juridici suna atat de periculos si rautacios: "luarea de foloase necuvenite", cand salariul este mai mult decat jenant pentru aceasta profesie, si mai toata lumea o stie. Daca mergi la mecanicul auto sa-ti schimbe o piesa sau sa-ti puna un diagnostic la masina, platesti fara murmur si nu-i numeri anii de scoala si nici firele albe de la examenele pe care le-a dat sau nu.

S-au facut si fapte bune pe vremea celui vesnic tanar si a celui mai invatat dintre invatati, care vorbeste fluent limbi straine ca pe propria-i limba: s-au separat puterile in stat precum siamezele despartite chirugical, fara sa se mai stie daca ele traiesc independent sau chiar au sucombat, s-au restituit proprietatile luate abuziv sau nationalizate, dar nimanui nu i-a pasat ca aceste proprietati sunt parazitate de chiriasi care n-au nici o vina ca au crezut in socialismul egalizator si mai cred ca este proprietatea lor si ca li s-a facut o mare nedreptate, si pe care trebuie sa-i tolerezi mai departe cu ale lor bune si rele.

Important este ca noi suntem hotarati sa schimbam totul si sa o luam voiniceste de la capat, cu alti guvernanti, cu alti directori, dar cu aceeasi vesnic "alesi" parlamentari. Daca cineva poate sa refaca din fragmente romanul societatii romanesti, va rog sa-mi spuneti si mie. Eu sunt total neputincioasa...