Personalitate remarcabila a culturii romane, Adrian Marino a reprezentat prin formatia sa intelectuala si prin spiritul sau enciclopedic un destin care s-a identificat mai bine de jumatate de veac cu critica si hermeneutica literara romaneasca, realizand totodata, prin calitatea recunoscuta a studiilor sale, publicate in Occident, jonctiunea culturii romane cu cea europeana. Adrian Marino a demonstrat, atat prin rigoarea metodica a scrierilor sale de istorie si critica literara cat si prin originalitatea interpretarii fenomenelor literare dezbatute in studiile de hemeneutica, ca elaborarea unui sistem critic presupune, inainte de toate, o viziune de ansamblu asupra evolutiei literaturii, consolidata, insa, si printr-un demers, implicit, de identificare a surselor literare si de interpretare a acestora. Proiectul Biografiei ideii de literatura, desavarsit pe parcursul unui deceniu, reprezinta cea mai elocventa realizare in acest sens. O data cu incheierea acestui proiect critic Adrian Marino isi lua un ramas bun de la studiile si cercetarile literare, considerate de catre cel care se considera in forul sau interior "un critic de idei si ideolog" ca un fel de alternativa intelectuala la cultura oficiala a perioadei comuniste: "Cu incheierea acestei Biografii am spus definitiv adio acestui gen de studii. Si, in general, studiilor critico-literare. Am fost orientati obligatoriu in aceasta directie de cenzura si constrangerile ideologice ale regimului comunist. Preocuparea noastra reala [...] a fost in directia ideilor si a ideologiei propriu-zise." (1). Virajul dinspre studiile literare inspre cercetarile de natura ideologica, centrandu-se pe ideea de libertate si de cenzura in Romania, consista nu numai intr-o motivatie de substanta, ci si de optiune, o optiune profund asumata de destinul unui intelectual a carui evolutie spirituala fusese dramatic intrerupta de catre ideologia totalitara comunista. Astfel, dupa 1989 interesul lui Adrian Marino se orienteaza inspre recuperarea si consolidarea unei ideologii de factura neopasoptista, raspunzand cerintelor de schimbare si modernizare a societatii romanesti profund afectate de catre mentalitatea comunista. (2)

Preocupat peste masura de redimensionarea culturii romanesti si de conferirea unui statut care s-o scoata din complexele "provincialismului" etern, intreprinzand acest lucru in cel mai lucid mod cu putinta, Adrian Marino a lasat urmasilor o opera, in care, in felul sau specific, fara patetisme si sentimentalisme, a demonstrat ca singura optiune pentru un intelectual roman nu poate fi decat vocatia europeana intr-un dialog echilibrat al valorilor culturale. Si totusi, dincolo de importanta pe care scrierile lui Adrian Marino au dobandit-o indiscutabil in cultura romana si dincolo de amprenta ideologica pe care interventiile sale din publicatiile post-decembriste (Dilema, 22, Sfera politicii, Observator cultural, Mozaicul etc.) si-a pus-o asupra evolutiei gandirii romanesti de dupa 1989, Adrian Marino a scris si a evoluat intr-un spatiu cultural in care s-a simtit, in afara oricaror grupari si partide ideologice, profund insingurat, izolat in turnul de fildes al unei gandiri pentru care nu existau compromisuri. Nu intamplator autobiografia pe care a lasat-o in manuscris posteritatii se intituleaza "Viata unui om singur" (3), clauza de publicare a acesteia fiind cinci ani dupa moartea autorului. Incepand din 17 martie 2005 posteritatea poate incepe numaratoarea inversa a aparitiei postume a acestei ultime carti a lui Adrian Marino.

Asemeni tututor manuscriselor apartinand lui Adrian Marino si acest manuscris, Viata unui om singur, urmeaza sa intre, conform testamentului autorului sau, in fondul Bibliotecii Centrale Universitare "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca, unde s-a constituit in baza aceluiasi document fondul "Adrian Marino". Dispozitia testamentara, datand din 31 martie 1994 prevede ca "intreaga biblioteca de carti, brosuri, extrase streine si romane, precum si toate colectiile de reviste stiintifico-straine", sa intre in fondul de publicatii Adrian Marino constituit in acelasi an la Biblioteca Centrala Universitara "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca, prin concursul si implicarea personala a d-lui prof.univ.dr. Doru Radosav, directorul bibliotecii. Astfel, incepand cu 1994, Adrian Marino a donat bibliotecii o parte din fondul sau de publicatii, constand in carti de istorie si critica literara atat straine (franceze, engleze, germane, italiene, spaniole) cat si romanesti (regasibile sub cota specifica B.A.M), periodice straine printre care se regasesc importante titluri de critica si istorie literara europeana si nord-americana (Revue de litterature comparee, La Nouvelle Revue Francaise, Europe, Akzente, Tel Quel, American Literature, Canadian Review of Comparative Literature etc.), dar si apartinand unor grupari de intelectuali romani din diaspora (Dorul - Danemarca, Dialog - Germania, Luceafarul romanesc - Canada etc.).

A doua donatie impresionanta o reprezinta arhiva personala a lui Adrian Marino, cedata, pana in prezent, in cea mai mare parte, bibliotecii. Aceasta arhiva cuprinde mai bine de trei sute de dosare si consta in corespondenta cu autori, cu personalitati ale vietii culturale romanesti si straine, cu cunostinte precum si cu edituri. De asemenea, din acest corpus de dosare fac parte manuscrisele fiecarei opere a lui Adrian Marino si bibliografia aferenta, constituita din fise de lectura si insemnari critice (4). In plus, in dosare separate sunt cuprinse toate recenziile, interventiile din presa culturala, cronicile, interviurile si studiile critice aparute despre intreaga opera a lui Adrian Marino. Pe aceasta arhiva se lucreaza in prezent in vederea elaborarii unei Bio-bibliografii a operei lui Adrian Marino (5).

De o incontestabila valoare documentara sunt si dosarele de corespondenta straina si romana care au intrat de asemenea in fondul Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca, printre cei cu care Adrian Marino a intretinut o corespondenta numarandu-se Mircea Eliade (6), I.P. Culianu, C. Noica, D. Tepeneag, Ion Vianu etc.

Gestul de generozitate prin care Adrian Marino a donat Bibliotecii Centrale Universitare "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca intreaga sa biblioteca precum si manuscrisele personale, reprezinta dincolo de semnificatia sa documentara si culturala, o marturie nepretuita a caracterului exceptional al unui intelectual desavarsit care, pe tot parcursul vietii sale, a pus deasupra vietii individuale actul cultural, consfiintindu-l prin puterea propriului sau exemplu.