Raţiu, Ion

Ion Raţiu
Raţiu, Ion

n. 1917, Turda (Cluj) – m. 2000, Londra.  Om de afaceri, politician, jurnalist, de profesie avocat. 

A donat tot fondul de carte, publicații periodice, documente și manuscrise Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj, unde s-a constituit un fond special care îi poartă numele. Acest fond este deosebit de important pentru toți istoricii care studiază perioada Războiului Rece și relațiile țărilor din Blocul Estic cu Occidentul.  

 

Ion Augustin Nicolae Raţiu s-a născut la Turda, unde și-a petrecut copilăria şi tinereţea. Studiile liceale le-a făcut la Turda şi Cluj, continuându-și studiile universitare la Cluj, unde, în 1938, îşi ia licenţa în Drept. Încă din ultimul an de studii începe să lucreze în biroul avocatului Ionel Pop, nepot al lui Iuliu Maniu şi fost vicepresedinte al Camerei Deputaţilor. Armata o face la şcoala de ofiţeri de rezervă de la Craiova, încheindu-și stagiul ca şef de promoţie. În februarie 1940 este numit în Ministerul de Externe şi trimis în misiune la Legaţia Română de la Londra (unde se găsea şi unchiul său, ambasadorul Viorel Virgil Tilea). Decizia mareşalului Antonescu de a se alia cu puterile Axei îl determină pe tânărul Raţiu să demisioneze din post şi să ceară azil politic în Anglia. Va obţine o bursă la St. John's College din Cambridge, unde va studia timp de trei ani Ştiinţele Economice. În perioada petrecută la Cambridge, va susţine o serie de emisiuni radio pe teme politice, abordând, în special, problema Transilvaniei și a Dictatului de la Viena. Deşi tânăr, este cooptat în Comitetul Executiv al "Mişcării Românilor Liberi", comitet care s-a opus intrării României în război alături de Germania nazistă, susținând că locul României ar trebui să fie alături de marile puteri din Occident, care au sprijinit, în 1918, crearea României Mari. După încetarea războiului, în 1945, Ion Rațiu se va căsători la Londra cu Elisabeth Pilkington, cu care va avea doi copii: Indrei şi Nicolae. O dată cu instaurarea regimului comunist în România, Ion Raţiu, conștient de soarta care l-ar aștepta dacă ar reveni în țară, decide să rămână cu familia în Anglia. Se va angaja la agenţia de presă americană International News Service (astăzi, parte a United Press International). În timpul Conferinței de Pace, în calitate de corespondent de presă, Ion Rațiu va scrie despre semnificația tratatelor de pace cu ţările din Balcani, în special, despre cel cu România. Pe parcursul semnării tratatelor, a avut ocazia să urmărească delegaţia oficială a României, dar contactele sale s-au limitat numai la delegaţia neoficială de români, precum și la cunoscuții occidentali. După Conferinţa de Pace, va continua să lucreze o vreme în presă, realizînd, însă, că, fără resurse economice serioase, îi va fi imposibil să-și împlinească proiectele de sprijin pentru România, rămasă, după război, în sfera de influență sovietică. Astfel, s-a angajat la o companie maritimă, ocupându-se și de transmisiuni la radio. În 1955 va începe editarea unui buletin de ştiri săptămânal în limba engleză, Free Romanian Press - cu scopul de a informa Occidentul, mai ales ziarele, deputaţii şi oamenii politici influenţi din Anglia, despre situaţia din România. După 20 de ani, a izbutit să transforme această publicaţie într-o mică revistă sapirografiată, o broşură cu apariție lunară, bilingvă. În anul 1965 este înfiinţată Asociaţia ACARDA (Asociatia Culturala a Românilor din Anglia), al cărei preşedinte va fi ales Ion Raţiu. Deşi i se spunea asociaţie "culturală", potrivit tradiţiei ardeleneşti, cultura nu exclude politica, dimpotrivă, o cuprinde, armonizând aspiraţiile româneşti de afirmare democratică și de libertate. La un an după înfiinţarea Uniunii Românilor Liberi (1984), la Geneva, a apărut "Românul Liber", în două ediții (română și engleză). Ca om de afaceri, Ion Raţiu va izbuti să-și înființeze în 1957 propria companie maritimă, continuând această activitate până în 1975, când, la vârsta de 58 de ani, va decide să se dedice în întregime problemei româneşti. A devenit, astfel, una dintre cele mai sincere si consecvente voci ale opoziţiei împotriva lui Nicolae Ceaușescu şi a regimului căruia i s-a opus cu curaj și îndârjire.

În 25 decembrie 1989, Raţiu iniţiază o largă campanie de ajutorare a României, coordonată de "Relief Fund for Romania", cu sediul central la Londra, instituţie de caritate care a adus în România, numai în 1990, medicamente, alimente şi îmbrăcăminte estimate la peste 10 milioane de lire sterline. În 1990, se întoarce în România, candidând din partea PNŢCD pentru preşedinţia României, clasându-se pe locul trei. La alegerile din 1990, respectiv din 1992 este ales deputat de Cluj din partea PNŢCD, iar în 1996 este ales deputat de Arad, tot din partea PNŢCD. Ion Raţiu a trecut în nefiinţă la Londra, după o scurtă boală, înconjurat fiind de familia sa. Conform dorinţelor sale, trupul său a fost depus în ianuarie 2000 în oraşul său natal Turda. La funeralii au luat parte peste 10,000 de persoane.