|
INFORMAŢII SUPLIMENTARE DESPRE DONATORI
|
Gheorghe Sion (1855 - 1944)
Educaţia din familie şi studiile urmate la Focşani" Iaşi şi Paris şi-au pus pecetea asupra copilului" adolescentului şi tânărului Gheorghe Sion. Ajuns la maturitate" şi-a consolidat personalitatea puternică" caracterul integru" şi generozitatea" calităţi personale ce l-au caracterizat toată viaţa. Cărturar şi colecţionar pasionat de carte şi învăţătură" Gheorghe Sion a donat Universităţilor din Iaşi şi Cluj" precum şi şcolii şi bisericii din Târgu-Ocna" întreaga sa avere materială. Între anii 1922 - 1923" a donat Bibliotecii Universităţii "Regele Ferdinand" colecţiile sale de 4.500 de cărţi" 2000 de stampe" câteva sute de fotografii" 200 de hărţi" monede şi cărţi poştale.
sus
Iulian Marţian (1867 - 1937)
După studiile elementare urmează şase clase la liceul grăniceresc din Năsăud (1877 - 1883)" apoi Şcoala Militară din Sibiu" absolvită în anul 1887" când devine ofiţer de infanterie în armata imperială. Activează în garnizoanele Triest" Sarajevo" Braşov" Lemberg" Cluj" Dej şi Bistriţa. Ajungând la gradul de maior este trecut în rezervă" la cerere şi se stabileşte la Năsăud" în anul 1904. Pasionat de istorie" istoria locală" a ţinutului năsăudean" de arheologie" de colecţionarea de documente sau cărţi preţioase privind prezenţa şi continuitatea românilor în Ardeal din cele mai vechi timpuri" Iulian Marţian a desfăşurat de-a lungul vieţii o bogată activitate ca istoric şi cercetător" iar preocupările sale in domeniul istoriei şi arheologiei s-au concretizat în studii de specialitate precum Repertoriul arheologic pentru Ardeal" în limba germană" publicat la Viena în 1909" ediţia în limba română a lucrării" îmbunătăţită şi adăugată" fiind tipărită la Bistriţa în anul 1920. A mai publicat: Bătălia de la Braşov" 17 iulie 1603" (Gazeta Transilvaniei" 1900)" alte studii şi articole în revista literar-istorică "Arhiva Someşeană"" Ţara Năsăudului (Arhiva Someşeană" nr. 10" 1929)" Din trecutul Clujului (Înfrăţirea" 1920)" Ardeal" constatări şi lămuriri" Bistriţa" 1925" Colonizările moderne (Tribuna" 12 februarie 1908)" Castrul Rodnei (Arhiva Someşeană" nr. 4" 1926)" etc. Co-fondator al Muzeului Năsăudean" alături de arhivarul Iuliu Moisil şi profesorul Virgil Sotropa" director al revistei "Arhiva Someşeană".
Donaţia testamentară a familiei Marţian îmbogăteşte colecţiile BCU "Lucian Blaga" cu numeroase rarităţi bibliofile" printre care Tetraevangheliarul lui Coresi" tipărit la Braşov în 1561" cea mai veche carte românească păstrată în Biblioteca Centrală Universitară "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca. Pe lângă cele aproape 900 de volume" carte latină şi germană din secolele XVII-XIX" de la aceiaşi donatori s-au primit câteva documente medievale" începând cu secolul al XIII-lea şi 120 de stampe şi reproduceri.
sus
Francisc Hossu-Longin (1847 - 1935)
Fondul Hossu-Longin cuprinde arhiva personală" cu un bogat material arhivistic din
secolul al XIX-lea până în 1934. Cuprinde acte referitoare la familia Hossu în secolul al XVIII-lea" documente cu conţinut politic" cultural" administrativ" juridic" aparţinând perioadei 1848 - 1934. Sunt ilustrate cu acte" însemnări şi memorii" anul 1848 şi protagoniştii evenimentelor de atunci" activitatea Partidului Naţional Român până în 1918 (inclusiv Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia)" manifeste ale partidului" date despre crizele din partid" raporturile cu România" apărarea în procesul Memorandumului" discursuri" articole" date despre procesele în care a fost condamnat sau a apărut ca apărător. Corespondenţa din fondul Francisc Hossu-Longin" constituie poate cea mai mare parte a acestui fond arhivistic" cuprinsă între anii 1878 - 1935.
sus
Alexandru Lapedatu (1876 - 1936)
Cursurile elementare şi secundare le-a făcut în comuna sa natală" la Braşov şi Iaşi. Studiile superioare le-a urmat la Universitatea din Bucureşti" mai întâi la Facultatea de Medicină" apoi la cea de Litere şi Filosofie" unde şi-a luat licenţa în istorie şi geografie (magna cum laude) şi i s-a acordat prin concurs" marele premiu "Hilel" al Universităţii" pentru lucrarea Istoria breslelor la români. Pregătirea ştiinţifică i-a fost îndrumată de profesorii N. Iorga" D. Onciul şi I. Bogdan. Tot la Bucureşti a făcut seminarul pedagogic universitar (limba română şi istoria).
După terminarea studiilor a desfăşurat o bogată activitate ca cercetător în domeniul istoriografiei şi publicisticii istorice" apoi ca profesor al Universităţii din Cluj" începând cu 1919. În 1922 a fost ales deputat pe listele Partidului Naţional Liberal şi a deţinut funcţia de ministru al Cultelor şi Artelor în mai multe guverne interbelice.
sus
Axente Banciu (1875 - 1959)
A urmat şcoala în comuna natală" între anii 1881 - 1885. A făcut primele şase clase de liceu la Sibiu" iar următoarele două" la Braşov (1885 - 1893). După bacalaureat" a devenit bursier al Facultăţii de Litere şi Filosofie al Universităţii din Budapesta" absolvind cu succes în 1897" în calitate de profesor de limba română şi maghiară. Pe lângă activitatea de la catedră" a desfăşurat şi o bogată activitate publicistică" dezvoltată cu precădere în paginile "Gazetei Transilvaniei"" şi mai apoi" în cele ale "Ţării Bîrsei"" ca redactor" până la senectute. A semnat studii şi articole de istorie" limba şi literatura română" literatura universală" economie" artă" în alte numeroase periodice" printre care "Familia" (1897 - 1900)" "Tribuna" (1904)" "Dreptatea" (Braşov" 1905 - 1906)" "Ţara noastră" (1907)" "Romînul" (1915)" "Transilvania" (1909 - 1925" "Societatea de Mîine" (1924 - 1927)" etc. Printre elevii cărora le-a fost mentor s-au numărat L. Blaga" V. L. Bologa" I. Muşlea" D. D. Roşca" etc.
Fondul Axente Banciu cuprinde arhiva profesorului şi omului de cultură braşovean" cu
bogate informaţii despre viaţa culturală a Transilvaniei" cuprinse în manuscrisele literare sau lingvistice ale redactorului "Ţării Bîrsei"" manuscrise şi corespondenţa cu A. P. Banuţ" A. Bîrseanu" I. Bianu" V. L. Bologa" I. Breazu" O. Ghibu" V. Goldiş" I. Lupaş" I. Muşlea" S. Puşcariu" N. Iorga şi mulţi alţii.
sus
Adrian Marino (1921 - 2005)
Primii doi ani de studenţie i-a petrecut la Facultatea de Litere din Iaşi (1941-1943)" iar între 1943 şi 1945 a fost student al Facultăţii de Litere din Bucureşti. În 1939 a debutat publicistic în Jurnalul literar" iar în 1947 şi-a susţinut doctoratul în litere" cu teza Viaţa lui Alexandru Macedonski. În anul 1949 a fost arestat pentru participarea la Cercul ilegal de studii al tineretului ţărănist universitar şi după 8 ani de detenţie politică a fost deportat in Bărăgan" având domiciliul forţat în satul Lăteşti (1957 - 1963). S-a stabilit ulterior la Cluj" reluându-şi activitatea de critic şi istoric literar. A debutat editorial cu Viaţa lui Macedonski (1966)" volum distins cu premiul Academiei Române. Între anii 1966 şi 1989 a desfăsurat o activitate laborioasă de critic şi istoric literar" colaborând la reviste româneşti şi străine" publicând" în acelasi timp" o serie de cărţi" atât în ţară" cât şi în străinătate. Printre acestea" se numără Introducere în critica literară (1968)" Modern" modernism" modernitate (1969)" Dicţionar de idei literare" I" A-G (1973)" Ole! Espana! (1974)" Carnete europene (1976)" Prezenţe româneşti şi realităţi europene (1978)" L'hermeneutique de Mircea Eliade (1981)" Etiemble ou le comparatisme militant (1982)" Hermeneutica ideii de literatură (1987)" etc.
Dovedind un act de mare generozitate culturală" Adrian Marino a donat întreaga sa bibliotecă" incluzând cărţi" reviste" extrase româneşti şi străine" corespondenţa" precum şi arhiva personală" Bibliotecii Centrale Universitare "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca. mai mult
sus
Mircea Carp (1923 - )
După cutremurul din 1049" şcoala militară de la Mănăstirea Dealu s-a mutat la Predeal. Ca absolvent" Mircea Carp a fost selecţionat să facă un stagiu de pregătire în Germania. Deşi specialitatea sa era cavaleria" a fost repartizat pentru instruire la tancuri. A studiat în Germania şi a luptat atât pe frontul de Est cât şi pe frontul de Vest. A fost rănit şi decorat de câteva ori. Dat afară din armată în 1946" a fost arestat un an mai târziu în Munţii Orăştiei. A plecat din România în 1948. În perioada primului azil în Austria" s-a înrolat în armata Statelor Unite" unde a activat timp de trei ani şi jumătate. După ce a emigrat în Statele Unite prin intermediul unei vize speciale" a devenit ziarist" ajungând în cele din urmă şef al secţiei de limba română şi corespondent pentru Europa" la postul de radio Vocea Americii. Şi-a desfăşurat activitatea în cadrul acestor coordonate" până în 1975" când a devenit redactor al departamentului Politic şi apoi director adjunct al postului de radio Europa Liberă. În perioada dedicată radioului" Mircea Carp (sub pseudonimul Dan Mircescu sau Mihai Şoimu) a realizat numeroase reportaje şi interviuri cu reprezentanţi ai diasporei româneşti din America. În perioada exilului" a vizitat România de treisprezece ori. Poate cele mai importante vizite au fost acelea când i-a însoţit pe preşedinţii americani Richard Nixon (în 1969) şi Gerald Ford (în 1975)" sau cea de după cutremurul din 1977. Încercarea de "eliberare a ţării de sub comunism" din 1989 a fost un moment important al activităţii sale. Ulterior" s-a implicat în acţiunile politice majore care au avut loc în România (alegerile din mai 1990 sau vizita Regelui Mihai din aprilie 1992).
Donaţia Mircea Carp oferită Bibliotecii Centrale Universitare "Lucian Blaga" conţine" printre altele: corespondenţa dintre Mircea Carp şi Regele Mihai I" interviuri cu personalităţi româneşti exilate" din perioada când lucra la Vocea Americii; documente personale" autobiografii" fotocopii" reacţii din presă; casete audio cu înregistrări ale emisiunilor de la radio Vocea Americii şi Europa Liberă şi multe alte documente interesante" vizând aspecte şi realităţi ale României comuniste" cu un real potenţial de cercetare a istoriei presei şi a radioului.
sus
Mikó Imre (1805-1876)
Apreciat drept una dintre cele mai reprezentative personalităţi ale intelectualităţii maghiare din istoria Transilvaniei secolului al XIX-lea, Imre Mikó s-a născut în data de 4 septembrie 1805, într-o veche familie de nobili secui din ţinutul istoric Trei Scaune. Copilăria şi-a petrecut-o la Ocna Mureş. A absolvit Colegiul Bethlen din Aiud, finalizându-şi studiile de drept la Târgu Mureş. După încheierea studiilor, a devenit funcţionar în cadrul Guvernului Ardelean (Gubernium).
În 1847 va fi numit preşedintele Vistieriei Ardelene, dobândind, un an mai târziu, funcţia de guvernator al Transilvaniei. Printr-un ordin al Guvernului de la Viena, din decembrie 1848 până în octombrie 1849, a fost reţinut în arest la Olmutz. La întoarcerea în Transilvania a regăsit o ţară care, în urma revoluţiei de la 1848 şi a războiului, încerca să-şi revină.
În aceste condiţii şi-a propus să reorganizeze societatea maghiară dezintegrată din cauza guvernării absolutiste de la Viena, considerând că redeschiderea instituţiilor dizolvate, precum şi întemeierea unor instituţii noi reprezintă o prioritate politică. În îndeplinirea acestor proiecte, contribuţiile sale financiare au fost impresionante, fiind denumit, din aceste considerente, "Széchenyi din Transilvania". Carisma şi personalitatea, precum şi erudiţia sa excepţională au stat la baza alegerii sale, între 1853-1876, în funcţia de preşedinte sau curator general al următoarelor instituţii culturale şi ştiinţifice din Transilvania: Societatea Muzeului Ardelean, Societatea Maghiară de Economie, Teatrul Naţional din Cluj, Episcopia Reformată din Ardeal şi Colegiul Bethlen din Aiud. Pentru scurt timp a fost reales guvernator al Transilvaniei (în 1861), apoi ministru al transporturilor (1867-1868 ). De asemenea, a devenit preşedintele Societăţii Maghiare de Istorie (1867-1876) şi deputat al Clujului (1866-1876) în Parlamentul Ungariei.
În calitate oficială de conducător al instituţiilor amintite, contele Imre Mikó a lăsat o vastă corespondenţă, printre scrierile sale numărându-se şi o serie de discursuri, considerate astăzi surse autentice pentru studierea istoriei instituţiilor Transilvaniei.
Înfiinţarea Societăţii Muzeului Ardelean, sprijinită de comunitatea maghiară din Transilvania, a fost cea mai importantă realizare a contelui Imre Mikó. Societatea a desfăşurat o activitate ştiinţifică proeminentă, îndeplinind atât funcţii muzeale, cât şi sarcini academice, contribuind astfel şi la fondarea unui patrimoniu de documente istorice şi de ştiinţe naturale.
Dupa decesul său, o parte a bibliotecii personale a fost donată Muzeului Ardelean de către familia sa.
În 1872, Biblioteca Muzeului Ardelean, cuprinzând peste 30.000 de volume, a fost dată spre folosinţa Bibliotecii Universitare.
sus
Prof. univ. dr. Marcian Bleahu (1924 - )
A urmat şcoala primară şi liceul "Dr. I. Meşotă" la Braşov. A absolvit Facultatea de ştiinţe la Bucureşti şi a obţinut titlul de doctor la Universitatea din Cluj. în 1949 a fost numit la Catedra de Geologie a Universităţii din Bucureşti" unde a fost implicat în disciplinele Geologie generală şi Geologia României şi a predat cursurile de Geologie structurală" Cartografie geologică şi Geologia Cuaternarului. A activat la catedră în intervalul 1952-1962" fiind apoi îndepărtat din învăţământ din cauza »originii "nesănătoase" (fiu de burghez" ba chiar cu origini aristocrate)" tip periculos ("de unde ştie trei limbi străine ?") şi cosmopolit deoarece predă lecţiile după ultimele achiziţii ale "decadentei ştiinţe occidentale" «.
A revenit în învăţământul superior în 1990" când a întemeiat" în frunte cu Prof.dr. Dolphi Drimer şi cu un grup de valoroşi oameni de ştiinţă" cultură şi universitari" prima universitate particulară din Romînia" Universitatea Ecologică" înfiinţând Facultatea de Ecologie. în cadrul ei a fost decan până la împlinirea vârstei de 70 ani" şi a predat din 1990" până în 2001 cursurile de Geologie generală (dinamica internă şi externă)" Geologia României" Geografia fizică a României cu elemente de ecologie" Protecţia naturii şi Probleme globale ale omenirii.
Activitatea profesională cuprinde cartări şi lucrări de stratigrafie" paleontologie şi tectonică la Munţii Apuseni" în M-ţii Bihor" M-ţii Codru-Moma şi M-ţii Metaliferi" acoperind mari teritorii şi făcând descoperiri importante de ordin tectonic. Rezultatele s-au concretizat în câteva zeci de lucrări ştiinţifice" în tipărirea mai multor foi de hărţi geologice" el fiind coordonatorul primei hărţi geologice complete a României la scara 1 :200.000 în 50 foi. Activitatea în Munţii Apuseni s-a concretizat în două monumentale cărţi de sinteză""Evoluţia geologică a Munţilor Metaliferi" şi "Geologia Munţilor Apuseni".
Un alt merit pe linie geologică este organizarea Muzeului Geologic al României" în 1985" o instituţie gândită de creatorul Marcian Bleahu" ca" printr-un circuit continuu" vizitatorul să parcurgă un manual de geologie complet" de la formarea Terrei" prin noţiunile de mineral" rocă" dinamica Pământului" istoria lui" până la formarea bogăţiilor minerale" muzeul fiind astăzi unul din lăcaşurile muzeale de mare interes şi valoare a Bucureştiului.
Al doilea merit major în domeniul geologiei" însă pe linie ştiinţifică" a decurs din preocuparea profesorului Bleahu pentru noua teorie a dinamicii globului" tectonica globală" cunoscută şi ca tectonica plăcilor. El a făcut în 1980 prima aplicaţie la Carpaţi" cu publicaţii şi conferinţe în ţară şi străinătate. Deoarece ideile foarte revoluţionare erau greu de acceptat de către geologii români" s-a conceput o lucrare monumentală" în două volume a câte 500 pagini" intitulată "Tectonica globală"" în care sunt prezentate elementele fundamentale ale teoriei şi consecinţele ce decurg din ea.
Marcian Bleahu este membru al Academiei elveţiene de fizică şi ştiinţe" Membru titular al Academiei oamenilor de ştiinţă din România şi membru la diferite societăţi ştiinţifice (de geologie" speologie" geografie din ţară şi străinătate).
sus
Ion Raţiu
(Turda, 6 iunie 1917 - Londra, 17 ianuarie 2000)
Avocat, jurnalist, scriitor, politician, om de afaceri şi filantropist, Ion Raţiu (Turda, 6 iunie 1917 - Londra, 17 ianuarie 2000) a fost una dintre cele mai sincere si consecvente voci ale opoziţiei împotriva lui Nicolae Ceausescu şi a regimului căruia s-a opus ani de zile de la Londra fiind ales în mod democratic liderul Mişcării Românilor Liberi. Jurnalist, om de televiziune si autor, el a fost deasemenea un om de succes şi în navigaţie şi proprietate.
Ion Augustin Nicolae Raţiu s-a născut la Turda, la 6 iunie 1917. Copilăria şi tinereţea şi le petrece în casa părintească. Urmează licee din Turda şi Cluj, iar pe urmă la Universitatea clujeană, unde, în 1938, îşi ia licenţa în Drept. Încă din ultimul an de studii începe să lucreze în biroul domnului Ionel Pop, nepot al lui Iuliu Maniu şi fost vicepresedinte al Camerei Deputaţilor. În armată, urmează şcoala de ofiţeri de rezervă la Craiova, unde iese şef de promoţie şi de unde este trimis pe zona cu regimentul său la Sacaseni. În februarie 1940 este numit în Ministerul de Externe şi trimis la Londra (unde lucra şi unchiul său, ambasadorul Viorel Virgil Tilea).
Ion Raţiu în Legaţia Română de la Londra
Decizia mareşalului Antonescu, liderul României de a-şi alia ţara cu puterile Axis îl determină pe tânărul Raţiu să demisioneze din postul său şi să obţină azil politic în Anglia.
În cele ce urmează, obţine o bursă la St. John's College, Cambridge, unde studiază timp de trei ani, luându-si diploma de Master of Arts în Ştiinţe Economice. În timpul cât se află la Cambridge, susţine o serie de emisiuni radio, pe teme politice, în problema Transilvaniei, mai ales după Dictatul de la Viena şi cedarea nordului Transilvaniei. Deşi tânăr, este cooptat şi în Comitetul Executiv al "Mişcării Românilor Liberi", care s-a opus alinierii României cu Germania nazistă şi care a afirmat tot timpul că poziţia României, este alături de marile puteri democratice din Occident, cele care au ajutat la crearea României Mari. În perioada respectivă, Ion Raţiu scria articole, ţinea conferinţe şi vorbea la radio, la BBC.
În 1945 se căsătoreşte la Londra cu Elisabeth Pilkington, cu care are doi copii: Indrei şi Nicolae Raţiu.
După 1947, instaurarea regimului comunist în România, Ion Raţiu rămâne în Anglia. Se angajează la o agenţie de presă americană, International News Service (astăzi parte a United Press International). În calitate de corespondent al acestei agenţii de presă, scrie despre pactele şi tratatele de pace cu ţările din Balcani, în special cu România. A avut, deci, ocazia să vadă întreaga situaţie a delegaţiei oficiale, dar a avut contacte numai cu delegaţia neoficială română şi cu occidentalii. După Conferinţa de Pace continuă să lucreze în presă, dar şi-a dat seama că este imposibil pentru un patriot român să-şi desfăşoare activitatea fără resurse economice serioase. A intrat atunci în navlosire; lucra, deci, la o companie maritimă şi făcea transmisiuni la radio.
În 1955 începe editarea unui buletin de ştiri în limba engleză, pe care îl scoate săptămânal - "Free Romanian Press" (Presă Liberă Română) - cu scopul de a informa Occidentul, mai ales ziarele, deputaţii şi oamenii politici influenţi din Anglia despre situaţia din România. Publicaţia era mai mult sau mai puţin limitată la Anglia. După 20 de ani, transformă această publicaţie într-o mică revistă sapirografiată: "Presa Liberă Română", o broşură lunară, scrisă în engleză şi română. în 1965 este înfiinţată Asociaţia ACARDA, "Asociatia Culturala a Românilor din Anglia", a cărei preşedinte este ales Ion Raţiu. Deşi i se spunea asociaţie "culturală", potrivit tradiţiei ardeleneşti din trecut, cultura cuprindea şi politica, pentru a se putea afirma aspiraţiile româneşti. După înfiinţarea URL (Uniunea Românilor Liberi) la Geneva, în mai 1984, după un an, a apărut "Românul Liber", publicat în ediţii paralele în limbile engleză şi română, fără a se repeta informaţiile. URL caută să exprime aspiraţiile de libertate şi democraţie ale românilor.
În 1957 Raţiu îşi constituie propria companie maritimă, şi continuă această activitate până în 1975, când, la vârsta de 58 de ani, este decis să se dedice în întregime problemei româneşti.
În 1980, împreună cu profesorul Brutus Coste, din America, Ion Raţiu lansează un apel către toţi românii, în sensul de a acţiona pentru ca ţara lor să fie reprezentată în mod demn în Occident. Până în 1975, a funcţionat un Comitet Naţional Român, sub oblăduirea Regelui Mihai, dar în 1975, acest organism a încetat să activeze. Socotind că este bine să se continue lupta începută, un apel a fost lansat simbolic la 1 Decembrie 1980, iar patru ani mai târziu, s-a înfiinţat Uniunea Românilor Liberi.
În 25 decembrie 1989, Raţiu iniţiază o largă campanie de ajutorare a României, coordonată de "Relief Fund for Romania", cu sediul central la Londra, instituţie de caritate înregistrată potrivit legii britanice, care a adus în România, numai în 1990, medicamente, alimente şi îmbrăcăminte estimate la peste 10 milioane de lire sterline.
În 1990, se întoarce în România, candidând din partea PNŢCD pentru preşedinţia României, clasându-se pe locul trei. La alegerile din 1990, respectiv din 1992 este ales deputat de Cluj din partea PNŢCD, iar în 1996 este ales deputat de Arad, tot din partea PNŢCD.
Întoarcerea lui Ion Raţiu în România
În 1991 înfiinţează ziarul "Cotidianul".
Ion Raţiu a trecut în nefiinţă la Londra după o scurtă boală fiind înconjurat de familia sa. Conform dorinţelor sale, trupul său a fost depus în ianuarie 2000 în oraşul său natal Turda. La funeralii au luat parte peste 10,000 de persoane.
Mai mult pe pagina Centrului Raţiu pentru Democraţie
(http://www.indreiandpamelaratiu.com/index.php?id=117), sau pe pagina Uniunii Mondiale a Românilor Liberi (http://members.tripod.com/umrl/id39.htm).
sus
Viorel Virgil Tilea
(Sibiu, aprilie 1896 - Londra, 20 septembrie 1972)
Viorel Virgil Tilea provine dintr-o familie de oameni politici transilvăneni: este nepotul lui Ion Raţiu, preşedintele Partidului Naţional Român. În perioada 1938-1940 îl găsim la Londra în calitate de trimis extraordinar şi ministru plenipotentiar al României. Se va remarca prin cele doua intervenţii ale sale la Foreign Office, din 16 şi 17 martie 1939, prin care a atenţionat asupra pericolului unui posibil atac al Germaniei naziste asupra României.
Născut la Sibiu, unde studiază la liceul Hermannstädter evangelisches Obergimnasium. În 1914 se înscrie la specializarea drept a Universităţii din Bratislava, însă în 1915 este înrolat în armata austro-ungară şi este nevoit să-şi întrerupă studiile, reluate în anul 1918 la Universitatea din Viena.
În octombrie 1918 devine membru în Consiliul Naţional Român, iar în noiembrie este trimis la Geneva, respectiv la Paris pentru a susţine cauza română, având întrevederi în acest sens cu Mr Herron, scriitor american, un prieten al preşedintelui Wilson.
În perioada februarie - octombrie 1919 este secretarul personal al lui Iuliu Maniu, iar în perioada octombrie - decembrie 1919 secretarul personal al lui Alexandru Vaida-Voievod la Conferinţa de Pace din Paris. În septembrie 1919, Tilea a fost numit de Alexandru Vaida-Voievod ataşat la Legaţia Română de la Londra (funcţie ce a ocupat prima dată până în iulie 1920, şi a doua oară între iulie 1920 - octombrie 1921).
În 1921 s-a căsătorit cu Eugenia (Genica) Pop la Cluj. După o scurtă şedere la Londra, în februarie 1922 cei doi s-au întors la Cluj. În acest an Tilea şi-a susţinut lucrarea de doctorat intitulată Rolul diplomaţiei în politica de stat. În 1925 a publicat volumul Acţiunea diplomatică a României, tradusă în limbile germană, maghiară, croată şi bulgară.
Viorel şi Eugenia Tilea (din volumul: Envoy Extraordinary. Haggerston Press, 1998)
În ianuarie 1939, Tilea a fost numit ambasador la Londra, unde a ajuns la 31 ianuarie. În perioada misiunii sale la Londra, Tilea a întreprins demersuri pe lângă cabinetul britanic pentru a obţine o declaraţie de sprijin în favoarea României. În 1940, a fost rechemat de la post, dar a cerut azil politic în Anglia, şi astfel a rămas la Londra.
Viorel Tilea a murit la 20 septembrie, într-un spital englezesc. Conform dorinţei exprimată în testamentul său, memoriile sale privind misiunea la Londra au fost publicate de familia sa (Envoy Extraordinary. Haggerston Press, 1998).
Viorel Tilea în biroul său din Oxfordshire (din volumul: Envoy Extraordinary. Haggerston Press, 1998)
sus
|
|
|
CONTACT:
Adresa:
Str. Clinicilor nr. 2
Cluj-Napoca
cod 400006" România
Telefon:
40-264-597092
Fax:
40-264-597633
E-mail:
informatii@bcucluj.ro
|
|
